Decizia nr. 1700/2025 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Pretenția dedusă judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 februarie 2023, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A., în calitate de acționar al societății C.N.T.E.E. B. S.A., a chemat în judecată pe pârâta C.N.T.E.E. B. S.A., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990, pe calea ordonanței președințiale, anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 1/26.01.2023 și suspendarea acesteia până la soluționarea litigiului. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 55, art. 117, art. 132, art. 133 și urm. din Legea nr. 31/1990, prevederile legale din O.U.G. nr. 109/2011, ale art. 218 alin. (3) C. civ., precum și celelalte prevederi legale invocate în cuprinsul cererii. La data de 29.03.2023, la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinarea formulată de pârâta CNTEE B. S.A., prin care au fost invocate excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare, excepția lipsei de interes și s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii. Prin sentința civilă nr. 779/31.03.2023 (definitivă prin respingerea apelului prin decizia nr. 816/18.05.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2023) au fost respinse excepția lipsei de obiect și excepția lipsei de interes ca neîntemeiate, a fost respinsă cererea de suspendare, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C.N.T.E.E. B. S.A., ca neîntemeiată. La termenul de judecată din data de 06.03.2024, a fost invocată excepția de nelegalitate a hotărârilor nr. 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 56 emise de Directoratul ANTEE B. S.A. Pârâta a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate, iar instanța a rămas în pronunțare asupra excepției invocate, inclusiv în ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocate de către pârâtă.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 935/2024 din 18 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată din oficiu. A fost admisă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 43/2023, Hotărârii nr. 44/2023, Hotărârii nr. 45/2023, Hotărârii nr. 46/2023, Hotărârii nr. 47/2023, Hotărârii nr. 48/2023, Hotărârii nr. 49/2023, Hotărârii nr. 56/2023, Hotărârii nr. 57/2023, ale Directoratului Companiei Naționale de Transport a Energiei Electrice "B." S.A. A fost respinsă excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 43/2023, Hotărârii nr. 44/2023, Hotărârii nr. 45/2023, Hotărârii nr. 46/2023, Hotărârii nr. 47/2023, Hotărârii nr. 48/2023, Hotărârii nr. 49/2023, Hotărârii nr. 56/2023, Hotărârii nr. 57/2023, ale Directoratului Companiei Naționale de Transport a Energiei Electrice "B." S.A., invocată de către reclamant, ca inadmisibilă. A fost respinsă cererea privind anularea Hotărârii nr. 1 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "B." S.A. din data de 26 ianuarie 2023 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CNTEE B. S.A., ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul A.. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 09.01.2025, sub nr. x/2025. Prin decizia civilă nr. 596 din 04 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă CNTEE B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 935 din data de 18.04.2024 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, ca nefondat.

Recursul declarat Împotriva acestei decizii civile, la data de 21 mai 2025, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul art. 497 și art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, sau, dacă se apreciază cauza ca fiind complet lămurită, schimbarea în tot a deciziei din apel și admiterea cererii de anulare a Hotărârii A.G.E.A. nr. 1/26.01.2023 emisă de CNTEE B. S.A.

Apărarea formulată în cauză La data de 14 iulie 2025, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă C.N.T.E.E. B. S.A., prin care, pe cale de excepție, a invocat excepția inadmisibilității recursului, potrivit art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, solicitând, în principal, admiterea acestei excepții, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei civile recurate.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 29.05.2025 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 04.09.2025, s-a fixat termen de judecată la data de 18.11.2025, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 18.11.2025, după dezbateri contradictorii, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă C.N.T.E.E. B. S.A. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii. În cauză, Înalta Curte reține că obiectul recursului pendinte îl constituie decizia civilă nr. 596 din 04.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2025, obiectul cauzei vizând anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 1/26.01.2023 emisă de intimata-pârâtă C.N.T.E.E. B. S.A. Prezenta cererea de chemare în judecată, formulată de reclamant în considerarea calității lui de acționar al societății, a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la data de 15.02.2023, temeiul de drept invocat reprezentându-l prevederile art. 55, art. 117, art. 132, art. 133 și urm. din Legea nr. 31/1990. Or, potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, "hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței", iar conform art. 132 alin. (9) teza finală din același act normativ, "hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului". Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect constatarea nulității absolute sau anularea hotărârilor adunării generale, în temeiul Legii nr. 31/1990, sunt supuse numai apelului. Art. 132 alin. (9) teza finală din Legea nr. 31/1990 reglementează, așadar, faptul că hotărârea pronunțată în acțiunea în anulare a hotărârii adunării generale este supusă numai apelului, iar art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". În acest context, rezultă că hotărârea pronunțată în apel de către Curtea de Apel București este definitivă de la pronunțare, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în cererile pentru care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. În plus, Înalta Curte reține și dispozițiile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că sunt hotărâri definitive: 1) hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2) hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3) hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și 6) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamantul, în cauză, neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care a înțeles să o folosească. Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Respingerea recursului, ca inadmisibil, nu încalcă dreptul părții de acces la justiție, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României, în acest sens instanța reținând că în cauza Botten împotriva Norvegiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze. Din moment ce reclamantul a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susține că prin respingerea ca inadmisibil a prezentului recurs i se încalcă accesul la justiție, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor procesual civile, definitivă, deci împotriva acesteia nu este prevăzută calea de atac a recursului. Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepția inadmisibilității este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 596 din 04 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.