ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1623/2025

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile C. civ. de la 1864.

Prin sentința civilă nr. 970/2024 din 27 februarie 2024, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin sentința nr. 358/2024 din 21 mai 2024, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a declinat reciproc competența și a sesizat Curtea de Apel Pitești pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin sentința nr. 21/F-COM- C. civ. din 24 iulie 2024, îndreptată prin încheierea din 2 septembrie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Pitești a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă la 6 septembrie 2024 sub nr. x/2023*.

Prin sentința nr. 747/2024 din 12 noiembrie 2024, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiate atât excepția prescripției extinctive, cât și acțiunea exercitată de reclamantă.

Prin această decizie instanța de apel a schimbat în parte sentința atacată, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, fiind dispusă restabilirea echilibrului contractual pentru viitor, începând cu 28 august 2023, a Contractului de credit nr. x din 18 februarie 2008, în următoarea modalitate: sumele datorate de reclamantă se vor calcula la cursul CHF-LEU de la data semnării contractului de credit, la care se adaugă 76,3 % din creșterea de curs de la data scadenței fiecărei rate (52,6% din creșterea de curs de la data scadenței fiecărei rate, la care se adaugă 23,7%, reprezentând jumătate din diferența până la 100% a aceleiași creșteri de curs).

A fost menținută soluția din sentință asupra excepției prescripției extinctive, fiind obligată intimata-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 2.935,82 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

De asemenea, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 30 mai 2025 sub numărul de dosar x/2025

La 01 august 2025 pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare și recurs incident.

Prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului principal ca neîntemeiat.

Prin recursul incident declarat, recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei atacate, respingerea apelului formulat de reclamantă, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

De asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată aferente tuturor fazelor procesuale, precum și suspendarea efectelor decizie nr. 158/A-COM din 11 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal până la soluționarea recursului.

La 27 august 2025 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A. la recursul incident declarat de pârâtă, prin care a solicitat, pe cale de excepție, anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea privind suspendarea executării deciziei nr. 158/A-COM din 11 aprilie 2025 a fost anulată ca netimbrată prin încheierea pronunțată de instanța supremă la 16 septembrie 2025 în dosarul asociat nr. x/2025

Prin rezoluția din 2 octombrie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la 11 noiembrie 2025, cu citarea părților în ședință publică.

Analizând recursul principal în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care dacă recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte, stabilind ordinea de soluționare a cererilor și excepțiilor, va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) și (2) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.

Prioritar, se impune precizarea că în situația în care devine incidentă excepția inadmisibilității recursului, instanța nu se va mai pronunța asupra celorlalte aspecte incidente cauzei. În speță, reclamanta a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, astfel încât admisibilitatea căii de atac primează.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În cauză, la 28 august 2023, reclamanta a învestit prima instanță cu o cerere prin care a solicitat adaptarea unui contract de credit încheiat cu banca pârâtă, prin care a împrumutat o sumă de bani în moneda francului elvețian, solicitând, ca modalitate de reechilibrare a contractului, sub aspectul clauzei de risc valutar, ca toate sumele datorate în temeiul convenției de credit să fie calculate la o valoare CHF egală cu jumătate din diferența dintre cursul CHF de la momentul plății și valoarea CHF de la momentul contractării, la care se va adăuga valoarea CHF de la data semnării contractului.

Reclamanta a arătat că acțiunea își are temeiul într-o serie de dispoziții legale privind protecția consumatorilor, incluzând aspecte legate de aplicarea teoriei impreviziunii, întrucât este contestată o clauză contractuală cu efecte juridice de natură patrimonială. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat poziția de inferioritate a consumatorului la momentul încheierii contractului, atât sub aspect economic, cât și în privința nivelului de cunoștințe de specialitate, în raport cu banca.

Și în cuprinsul memoriului de recurs, în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta invocă jurisprudența CJUE - Cauza C-26/13 - Kasler care confirmă că instanța națională poate interveni asupra unui contract dezechilibrat în favoarea consumatorului.

Înalta Curte constată, așadar, că acțiunea ce face obiectul litigiului pendinte a fost introdusă de reclamantă în considerarea calității sale de consumator și, indiferent de temeiul de drept comun invocat în completare în vederea aplicării remediului contractual al impreviziunii raportului juridic născut sub imperiul C. civ. de la 1864, în cauză trebuie avut în vedere că aspectele factuale deduse judecății sunt reglementate și fundamentate de reclamantă pe dispozițiile din legislația privind protecția consumatorilor.

Faptul că instanța de apel, soluționând cauza, a apreciat că potrivit regulilor de aplicare a normei în timp, Legea nr. 77/2016 nu este incidentă și a analizat impreviziunea prin raportare la dispozițiile din C. civ., nu prezintă relevanță sub aspectul căii de atac prevăzute de lege. În acest sens, respectarea principiului disponibilității impune, potrivit art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (5) C. proc. civ., identificarea căilor de atac prevăzute de lege prin raportare la cauza cererilor în justiție formulate.

Întrucât procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 28 august 2023, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...) pronunțate în materia protecției consumatorilor (...). De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Reținând criteriul materiei, din coroborarea dispozițiilor evocate, rezultă că decizia recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., raportat la alin. (2) al aceluiași articol.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, menționarea greșită în dispozitivul deciziei recurate a dreptului părților de a formula recurs în termen de 30 de zile de la comunicare nu poate avea ca efect recunoașterea căii de atac a recursului în alte cazuri decât cele permise de lege.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul principal declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 158/A-COM din 11 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 491 raportat la art. 472 alin. (2) C. proc. civ., ținând seama de soluția pronunțată asupra recursului principal, Înalta Curte va constata ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Întrucât acțiunea ce face obiectul litigiului pendinte face parte din materia protecției consumatorilor, văzând prevederile art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, referitoare la protecția consumatorilor, Înalta Curte reține și că reclamanta are posibilitatea de a se prevala de dispozițiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, privind solicitarea de restituire a taxei de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul principal declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 158/A-COM din 11 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.