ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2253/2025

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la 28 august 2024, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Olt, și Ocolul Silvic Vulturești, admiterea exceptiei nulității notificarii nr. x/09.07.2024, întrucât nu constituie titlu executoriu, anularea acestei notificări, întrucât nu sunt datorate sumele pretinse cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului forestier în suprafață de 0,3321 ha, ce a făcut obiectul aprobării de ocupare temporară prin decizia nr. 10/11.02.2014, anularea răspunsului nr. x/30.07.2024 la plângerea prealabilă.

Prin sentința civilă nr. 2801 din 21 martie 2024, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Slatina, reținând incidența prevederilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și faptul că toate criticile de nelegalitate a notificării nr. x/09.07.2024 vizează modalitatea de executare a deciziei nr. 10/11.02.2014.

Prin sentința civilă nr. 2825 din 28 octombrie 2025, Judecătoria Slatina, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând că notificarea nr. x/09.07.2024 reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât autoritatea publică emitentă a acționat în regim de putere publică, fiind stabilite măsuri obligatorii și termene de realizare, în vederea executării în concret a legii.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Slatina, secția civilă a suspendat judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă material să soluționeze cauza este Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În vederea stabilirii instanței competente, din punct de vedere material, să soluționeze prezenta cauză, se constată că obiectul cererii îl constituie anularea notificării nr. x/09.07.2024 și a răspunsului nr. x/30.07.2024 la plângerea prealabilă, ambele fiind emise de Direcția Silvică Olt-Ocolul Silvic Vulturești, iar temeiul juridic pe care reclamanta s-a întemeiat pretenția îl reprezintă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și prevederile Codului Silvic și ale Metodologiei aprobate prin Ordinul M.M.A.P. nr. 694/2016.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale".

Prin contencios administrativ, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, se înțelege "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente, potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Ca atare, pentru a se reține natura litigiului de contencios administrativ, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții: (i) cel puțin una dintre părți să fie o autoritate publică; (ii) conflictul să se fi născut în urma emiterii unui act administrativ tipic sau să fie grefat pe un act administrativ asimilat (nesoluționarea în termenul legal ori refuzul nejustificat de a rezolva o cerere).

Referitor la prima condiție legală, se constată că pârâtele sunt autorități publice, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, fiind organe de stat care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Potrivit criteriului ierarhic, emitentul notificării, Ocolul Silvic Vulturești, este o autoritate publică locală.

În ceea ce privește a doua cerință legală, se reține că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ reprezintă "actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Având a stabili natura juridică a notificării nr. x/09.07.2024, se constată că, prin intermediul acestui act, reclamantei i s-a adus la cunoștință că are obligațiile de a reda în circuitul silvic terenul ocupat în temeiul deciziei nr. 10/11.02.2014, de a achita suma stabilită, potrivit legii, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință zilnică a terenului, până la data redării terenului ori a obținerii unei noi aprobări, în situația în care legea prevede o astfel de posibilitate, precum și de a suporta cheltuielile aferente demersurilor efectuate.

Emiterea notificării nr. x/09.07.2024, precum și calculul sumelor de plată s-au realizat de autoritatea publică locală care răspunde de silvicultură și care acționează în regim de putere publică, potrivit dispozițiilor art. 41 din Metodologia aprobată prin Ordinul M.M.A.P. nr. 694/2016, conform cărora emiterea unor atare notificări se face în puterea legii, atunci când beneficiarul ocupării temporare a terenului din fondul forestier național, în vederea realizării unor obiective de interes public, nu își îndeplinește obligația de redare a terenului în circuitul silvic, la termenul și în condițiile prevăzute în actul de aprobare. Verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru emiterea unei astfel de notificări se realizează de către structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și care comunică ocolului silvic aprobarea calculului sumei datorate cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință.

Astfel de competențe și proceduri exclud existența unui raport juridic de drept privat (civil), de a cărui esență este poziția de egalitate juridică a părților, fiind evident că notificarea nr. x/09.07.2024 a fost emisă în regim de putere publică, definit la art. 5 lit. jj) din Codul administrativ drept "ansamblul prerogativelor și constrângerilor prevăzute de lege în vederea exercitării atribuțiilor autorităților și instituțiilor administrației publice și care le conferă posibilitatea de a se impune cu forță juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public".

Prin urmare, notificarea nr. x/09.07.2024 îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi calificată act administrativ, din moment ce este un act unilateral, cu caracter individual, emis de către o autoritate publică locală, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, și care dă naștere la raporturi juridice.

Se mai reține că notificarea nr. x/09.07.2024 nu este un act care să privească executarea unui contract administrativ, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun". De altfel, notificarea a fost emisă tocmai în contextul încetării aprobării date prin decizia nr. 10/11.02.2014, astfel că autoritatea publică emitentă a comunicat reclamantei că are obligația de a reda în circuitul silvic terenul ocupat și de a achita, potrivit legii, despăgubiri pentru lipsa de folosință zilnică a terenului.

În concluzie, având în vedere că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, se constată că litigiul este de contencios administrativ, astfel că instanța competentă ratione materiae este Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, concluzie la care se ajunge în urma aplicării art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Față de aceste considerente, în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2025.