ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1753/2025

HOTĂRÂRE

15.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1753/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.07.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâții Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcția Silvică Olt și Ocolul Silvic Vulturesti, solicitând, pe cale de excepție, admiterea excepției nulității Notificării nr. x/09.07.2024 emisă de DS Olt-OS Vulturești, întrucât nu poate constitui titlu executoriu, iar pe fond, a solicitat anularea notificării, ca nelegală și netemeinică, întrucât nu sunt datorate de reclamantă sumele pretinse, reprezentând despăgubire pentru pretinsa lipsă de folosință a terenului forestier în suprafață de 0,0360 ha care a făcut obiectul aprobării de ocupare temporară prin Decizia nr. 11/11.02.2014 în vederea realizării obiectivului "Conducta de transport apa de la Parc 9 Otesti la Parc 10 Otesti".

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 43 pct. 4 teza a II-a din Ordinul nr. 694/2016, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și toate dispozițiile legale citate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 2368 din data de 12 martie 2025, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Slatina.

Instanța a reținut că Notificarea nr. x/09.07.2024 a cărei anulare se solicită de către reclamantă nu are natura juridică a unui act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, nefiind emisă în regim de putere publică, ci reprezintă manifestări unilaterale de voință emise de pârâții Ocolul Silvic Vulturești și Direcția Silvică Olt, în legătură cu derularea raportului contractual născut în baza Deciziei nr. 11/11.02.2024 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Rm. Vâlcea, această din urmă decizie reprezentând actul administrativ ce guvernează raporturile dintre părți.

Arată instanța că raporturile de drept substanțial dintre părți sunt guvernate de un act administrativ, dar în notificarea contestată se reține de către pârâți o situație de încălcare a prevederilor Deciziei nr. 11/11.02.2024, prin neeliberarea suprafețelor de teren forestier începând cu data de 10.02.2024, dată de la care susțin pârâții că a expirat aprobarea dată reclamantei pentru ocuparea temporară a celor suprafeței de teren forestier ocupată cu obiectivul "Conducta de transport apa de la Parc 9 Otesti la Parc 10 Otesti" și de la care reclamanta avea obligația de a reda în circuitul forestier terenul ocupat, precum și obligația de a plăti despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor forestiere.

Instanța reține că toate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă în ceea ce privește notificarea contestată vizează modalitatea de executare a Deciziei de ocupare temporară și a folosinței terenurilor forestiere nr. 11/11.02.2024, prin care în concret se stabilesc raporturi contractuale între părți cu privire la folosința terenului forestier, astfel că sunt incidente prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește contractele administrative, de competența instanței de contencios administrativ sunt, conform art. 8 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004 "litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ", ceea ce nu este cazul speței în care, față de prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei revine instanței civile de drept comun.

În același sens, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 5729/04.12.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, având ca obiect soluționarea unui conflict negativ de competență cu privire la aceeași situație de fapt și de drept.

Față de prevederile art. 95 coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., instanța a reținut că valoarea cererii nu depășește plafonul valoric de 200.000 de RON, astfel încât competența materială revine judecătoriei, iar, față de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei revine judecătoriei în circumscripția căreia își au sediul pârâții, respectiv Judecătoriei Slatina.

2.2. Prin sentința nr. 2396 din data de 1 iulie 2025, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic și dispozițiilor art. 41 din Ordinul nr. 694/2016, concluzionând în sensul că Notificarea de plată nr. x/09.07.2024, contestată în prezenta cauză, poate fi circumscrisă dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ce definesc actul administrativ.

Astfel, instanța a reținut că notificarea contestată vizează suma datorată cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință anuală (chirie anuală) în raport de terenurile forestiere proprietate publică a statului pe care reclamanta ar avea amplasate obiective, de unde rezultă că, la emiterea actului contestat pârâta, autoritate publică, a acționat în regim de putere publică, fiind stabilite măsuri obligatorii și termene de realizare în sarcina reclamantei, în vederea executării în concret a legii, conform prevederilor Codului silvic și Ordinului nr. 694/2016.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele argumente:

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea reclamantei A. S.A., formulată în contradictoriu cu pârâții Regia Națională A Pădurilor - ROMSILVA prin Direcția Silvică Olt și Ocolul Silvic Vulturești, solicitând, pe cale de excepție, admiterea excepției nulității Notificării nr. x/09.07.2024 emisă de Direcția Silvică Olt - Ocolul Silvic Vulturești, iar pe fond, a solicitat anularea notificării, ca nelegală și netemeinică.

Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competență a fost generată de interpretarea diferită a instanțelor aflate în conflict asupra naturii litigiului.

Astfel, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut incidența prevederilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 întrucât toate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă în ceea ce privește notificarea contestată vizează modalitatea de executare a Deciziei de ocupare temporară și a folosinței terenurilor forestiere nr. 11/11.02.2024, iar valoarea cererii nu depășește plafonul valoric de 200.000 de RON, astfel încât competența materială revine judecătoriei în circumscripția căreia își au sediul pârâții.

Pe de altă parte, Judecătoria Slatina a apreciat că Notificarea nr. x/09.07.2024 poate fi circumscrisă dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ce definesc actul administrativ, în contextul în care la emiterea actului contestat pârâta, autoritate publică, a acționat în regim de putere publică, fiind stabilite măsuri obligatorii și termene de realizare în sarcina reclamantei, în vederea executării în concret a legii, conform prevederilor Codului silvic și Ordinului nr. 694/2016.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale".

Prin contencios administrativ, conform art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, se înțelege "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", iar potrivit lit. c)

) "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative".

La stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, Înalta Curte va avea în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost dedus judecății de către reclamant, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 694/2016 și prevederile Codului Silvic, iar obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantului de anulare a Notificării nr. x/09.07.2024 emisă de Direcția Silvică Olt - Ocolul Silvic Vulturești și a Răspunsului nr. x/30.07.2024.

Din cuprinsul acțiunii reiese că reclamantul a susținut că litigiul dedus judecății instanței de contencios administrativ vizează emiterea notificării pretins nelegală, sens în care a expus considerații proprii cu privire la natura juridică a actului contestat concluzionând în sensul că acesta reprezintă un act administrativ unilateral "notificarea dând naștere unui raport juridic obligational, creând în sarcina A. obligația de a plăti pretinse despăgubiri către pârâte".

Prin notificarea a cărei anulare se cere în cauză au fost comunicate reclamantei obligațiile: (i) de a reda în circuitul silvic terenul ocupat în temeiul Deciziei nr. 11/11.02.2014, pentru ocuparea temporară a terenului din fondul forestier național; (ii) de a achita suma stabilită potrivit legii cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință zilnică a terenului, până la data redării terenului ori a obținerii unei noi aprobări în situația în care legea prevede o astfel de posibilitate și (iii) de a suporta cheltuielile aferente demersurilor efectuate până la îndeplinirea obligațiilor expuse anterior.

Transmiterea notificării și calculul sumelor au fost aprobate de către o autoritate publică care răspunde de silvicultură, în regim de putere publică, potrivit dispozițiilor art. 41 din Metodologia aprobată prin Ordinul MMAP nr. 694/2016, emisă în baza dispozițiilor art. 43 din Codul Silvic, aprobat prin Legea nr. 46/2008 privind scoaterea definitivă, ocuparea temporară și schimbul de terenuri și de calcul al obligațiilor bănești.

Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Ordinul nr. 694/2016, emiterea unor astfel de notificări se face în puterea legii, în considerarea neîndeplinirii de către beneficiarul ocupării temporare a terenului din fondul forestier național în vederea realizării unor obiective de interes public (în speță, obiectivul "Conducta de transport apă de la Parc 9 Otesti la Parc 10 Otesti") a obligației legale de redare a acestuia în circuitul silvic, la termenul și în condițiile prevăzute în actul de aprobare.

De altfel, verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru emiterea unei astfel de notificări se realizează, potrivit alin. (5) al art. 41 din Ordinul nr. 694/2016, de structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, care comunică Ocolului Silvic aprobarea pentru calculul sumei datorate cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință, ceea ce exclude existența unui raport juridic civil (de a cărui esență este poziția de egalitate juridică a părților).

Prin urmare, Notificarea nr. x/09.07.2024 are natura juridică a unui act administrativ în contextul în care vizează un nou raport juridic, iar reclamantul contestă legalitatea acesteia ca titlu executoriu și, totodată, ca act administrativ derivând din efectele emiterii și comunicării sale.

Pentru argumentele prezentate și văzând dispozițiile art. 10 alin. (1)

ultima teză și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și sediul reclamantei (din București), în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.