ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2245/2025

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele aspecte:

Prin decizia nr. 1329 din 12 iunie 2025, pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pe de o parte, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de către reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 24 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, iar, pe de altă parte, a anulat, în baza dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul declarat de către reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1632A din 12 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii, la 25 iunie 2025, recurenții A. și B. au formulat cerere de revizuire.

Revizuenții au invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra motivelor de recurs, sub pretextul fals că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, deși în citații nu s-a menționat obligația de achitare a vreunei taxei, iar litigiul era scutit de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001.

Analizând, cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente de drept:

Conform art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Acest text de lege fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul pe care se fundamentează cererea.

Având a verifica, prin prisma condițiilor prevăzute de lege, admisibilitatea revizuirii, se constată, în primul rând, că obiectul acestei căi extraordinare de atac îl reprezintă decizia nr. 1329 din 12 iunie 2025, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pe de o parte, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat împotriva încheierii din 24 octombrie 2023, iar, pe de altă parte, a anulat, în baza dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1632A din 12 decembrie 2023.

În al doilea rând, se constată că revizuenții au invocat motivul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., conform cărora "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Potrivit prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Ca atare, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., este necesar ca hotărârea supusă revizuirii să fie pronunțată asupra fondului sau să evoce fondul.

Evocarea fondului presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care a fost reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce au fost pe deplin stabilite, în oricare dintre aceste două ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Hotărârea instanței de recurs îndeplinește această condiție numai în cazul admiterii recursului, cu consecința casării hotărârii atacate și a reținerii cauzei pentru rejudecarea fondului. În toate celelalte cazuri, respectiv atunci când recursul a fost respins ca inadmisibil, ca tardiv sau ca nefondat, ori când a fost anulat sau a fost admis, cu consecința casării cu trimitere spre rejudecare, hotărârea instanței de recurs nu îndeplinește condiția de evocare a fondului, astfel că ea nu poate face obiect al revizuirii, cu excepția situațiilor expres prevăzute la alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ.

În prezenta cauză, se constată că decizia nr. 1329 din 12 iunie 2025 nu este pronunțată asupra fondului și nici nu evocă fondul, ci doar analizează condițiile de exercitare a căii de atac a recursului (achitarea taxei judiciare de timbru, respectiv motivarea recursului în conformitate cu exigențele legale) și cuprinde soluția de anulare atât a recursului declarat împotriva încheierii din 24 octombrie 2023, cât și a recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1632A din 12 decembrie 2023. Pe de altă parte, dezvoltarea criticilor formulate de revizuenți nu permite încadrarea acestora în vreunul dintre motivele care permit revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (2).

Calea extraordinară de atac a revizuirii nu reprezintă un recurs la recurs, astfel că nu este posibilă rejudecarea unui litigiu soluționat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, dacă nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege, întrucât s-ar aduce atingere principiului autorității de lucru judecat și principiului securității juridice, consacrate prin jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și a Curții Constituționale aRomâniei.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalte Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1329 din 12 iunie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2025.