ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2081/2025

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei deduse judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 3 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de introducere în cauză a PHG Media Invest S.R.L., formulată de apelantul-reclamant, ca neîntemeiată; în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a constatat suspendarea de drept a cauzei privind apelul formulat de apelantul-reclamant A. și de apelanta-intervenientă B. S.A. împotriva sentinței nr. 1308 din 6 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Împotriva încheierii din 3 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., reclamantul A. și intervenienta B. S.A..

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții susțin încălcarea dispozițiilor art. 494 C. proc. civ. referitoare la aplicabilitatea regulilor de procedură în fața primei instanțe și în apel, prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din același act normativ, relativ la neindicarea susținerilor părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția.

Menționează că, în cuprinsul notelor scrise depuse în fața instanței de apel, s-a arătat că, prin sentința civilă nr. 3530 din 31 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2023 vizând procedura de insolvență a societății C. S.R.L., instanța a dispus înscrierea creanței contestatorului, cu titlu provizoriu, în tabelul obligațiilor debitoarei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Curții de Apel București, soluție care a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de partea adversă.

Arată că, în acest caz, intervine efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței menționate, în sensul în care instanța a reținut că plenitudinea de competență în soluționarea aspectului legat de angajarea răspunderii civile delictuale pentru denigrarea imaginii publice a reclamantului aparține Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanță învestită să soluționeze cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2021

Învederează că, în cuprinsul încheierii de ședință recurate, curtea de apel nu a făcut referire la motivele dezvoltate de recurenți cu privire la respingerea cererii de suspendare, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, fiind încălcat dreptul la apărare al părții și art. 6 din Convenție care conferă părților dreptul la un proces echitabil. Afirmă că instanța are datoria de a oferi părților posibilitatea de a formula apărări, dar și obligația de a le analiza și de a menționa motivele pentru care se impune admiterea sau respingerea acestora.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenții afirmă că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 3530 din 31 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2023, reluând argumentele expuse anterior sub acest aspect.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții susțin că instanța de apel a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în sensul în care toate cauzele care vizează aspecte patrimoniale urmează a fi suspendate până la momentul la care se soluționează, definitiv, dosarul având ca obiect insolvență. Afirmă că o astfel de interpretare este greșită, întrucât, în cauză, nu este vorba despre un titlu de creanță care să fie atestat printr-un înscris, creanțele rezultate din angajarea răspunderii civile delictuale ca urmare a unor fapte ilicite reprezentate de afirmații denigratoare care aduc atingere valorilor personal nepatrimoniale ale ființei umane fiind lăsate de lege în competența exclusivă a instanțelor de drept comun.

Susțin că prin Decizia Curții Constituționale nr. 41/2013 s-a statuat că obiectul judecății cererilor în procedura de insolvență este constituit de creanțele care tind la îndestularea creditorilor, nu și pe cele prin care se urmărește recunoașterea unui drept de creanță.

Arată că în condițiile menținerii soluției dispuse de instanța de apel, reclamantul nu are nicio posibilitate de a supune analizei unei instanțe competente temeinicia cererii sale întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, întrucât Tribunalul București, secția a VII-a civilă, nu e competent, în dosarul având ca obiect insolvență, să analizeze elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale.

Referitor la soluția instanței de apel privind solicitarea reclamantului de a disjunge capetele de cerere nepatrimoniale și a celor care prevăd obligarea persoanelor fizice pârâte la repararea, în solidar, a prejudiciilor aduse valorilor morale nepatrimoniale ale reclamantului, recurenții arată că disjungerea nu impietează asupra caracterului unicității căii de atac și nici asupra caracterului unitar al soluției ce se va pronunța în cauză, de vreme ce curtea de apel ar fi procedat doar la analizarea angajării răspunderii civile delictuale față de faptele reclamate, fără a interfera cu soluția ce s-ar putea pronunța în dosarul nr. x/2023.

Prin întâmpinare, intimata C. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Învederează că apărările formulate prin notele scrise au fost depuse ulterior închiderii dezbaterilor. Cu toate acestea, instanța de apel a analizat susținerile formulate prin concluziile scrise, cu referire la incidența dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, neputând fi reținută, în cauză, încălcarea unei norme de procedură care să atragă sancțiunea nulității.

Susține că nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. întrucât nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.

Totodată, dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 au fost corect interpretate în cauză, în același sens fiind și considerentele sentinței nr. 3530 din 31 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată la data de 25 septembrie 2025, când cauza a fost amânată la data de 20 noiembrie 2025, în vederea efectuării procedurii de citare cu intimata-pârâtă C. S.R.L., prin administrator judiciar D. și Asociații SPRL.

La termenul stabilit, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra recursului declarat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Prin critica încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții susțin că instanța de apel a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în sensul în care toate cauzele care vizează aspecte patrimoniale urmează a fi suspendate până la momentul la care se soluționează, definitiv, dosarul având ca obiect insolvență. Afirmă că o astfel de interpretare este greșită, întrucât, în cauză, nu este vorba despre un titlu de creanță care să fie atestat printr-un înscris, creanțele rezultate din angajarea răspunderii civile delictuale ca urmare a unor fapte ilicite reprezentate de afirmații denigratoare care aduc atingere valorilor personal nepatrimoniale ale ființei umane, fiind lăsate de lege în competența exclusivă a instanțelor de drept comun.

Înalta Curte constată că, deși nelegalitatea deciziei a fost susținută din această perspectivă pe temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica menționată se circumscrie și va fi astfel analizată pe tărâmul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"), deoarece pune în discuție încălcarea de către instanța de apel a unei reguli de procedură a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii, respectiv suspendarea judecării cauzei în condițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Instanța de recurs reține astfel că, prin demersul judiciar declanșat în cauza înregistrată sub dosar nr. x/2021 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul A. urmărește atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților E., F., G. și C. S.R.L., apreciind că prin materialele difuzate în cadrul emisiunilor TV moderate de pârâții persoane fizice i-a fost afectat dreptul la imagine, reputație și dreptul la viață privată.

Prin încheierea din 3 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a constatat suspendarea de drept a cauzei privind apelul formulat de apelantul-reclamant A. și de apelanta-intervenientă B. S.A. împotriva sentinței nr. 1308 din 6 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Instanța de recurs mai reține că prin sentința nr. 3530 din 27 iunie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus înscrierea contestatorului, reclamantul din prezenta cauză, în tabelul obligațiilor debitoarei C. S.R.L., cu creanța reprezentând contravaloarea daunelor morale născute din fapte ilicite ale pârâților din prezenta cauză, sub condiție suspensivă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel București.

Potrivit reglementării cuprinse în art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului, iar valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor.

Înalta Curte notează că, din interpretarea coroborată, sistematică a dispozițiilor legale menționate cu prevederile art. 114 din Legea nr. 85/2014, rezultă că toate creanțele împotriva averii debitorului supus unei proceduri de insolvență trebuie valorificate în această procedură judiciară specială, ulterior închiderii acesteia nemaiputând forma obiectul unor alte acțiuni judiciare; în caz contrar, s-ar lipsi de utilitate practică procedura specială a insolvenței, din moment ce creanțele nevalorificate sau valorificate doar parțial în această procedură ar putea face ulterior obiectul unor acțiuni de drept comun.

În privința creanțelor sub condiție suspensivă înscrise în tabelul obligațiilor debitoarei, acestea trebuie provizionate în cuprinsul planului de reorganizare cu sumele necesare achitării lor, însă aceste sume vor fi distribuite doar după îndeplinirea condiției.

În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, creanța reprezentând despăgubiri morale pentru prejudicii create contestatorului ca urmare a afectării dreptului la imagine, reputație și a dreptului la viață intimă și privată a fost înscrisă sub condiția suspensivă a soluționării definitive a dosarului civil nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel București, prin raportare la caracterul litigios și incert al dreptului pretins de contestator, dat fiind faptul că izvorăște dintr-un raport juridic în răspundere civilă delictuală a cărui existență și întindere se stabilește în fața instanței de drept comun.

Astfel, în condițiile în care instanța de apel a fost învestită cu soluționarea căii de atac promovate de creditor împotriva debitorului aflat în insolvență, în care urmează a se stabili certitudinea, respectiv cuantumul creanței înscrise sub condiție suspensivă în cadrul procedurii insolvenței, se reține greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Având în vedere argumentele expuse, pentru a înlătura vătămarea produsă recurenților sub aspectul imposibilității valorificării dreptului de creanță pretins în procedura insolvenței, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății, la aceeași instanță de apel.

În raport de efectul produs prin admiterea criticii de nelegalitate mai sus analizată, încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea celorlalte critici formulate de către recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. și de intervenienta B. S.A. împotriva încheierii din 3 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Casează încheierea recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.