ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2013/2025

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2025

După deliberare, asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă

Prin încheierea din 14 aprilie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2787 din 26 mai 2023 pronunțate de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2019 și împotriva deciziei civile nr. 470 din 12.06.2024 pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimații-pârâți B. - fiul lui C. (decedată), D., E. și F..

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 14 mai 2025, sub nr. x/2019**/a1, dosarul fiind repartizat aleatoriu spre soluționare completului C9, așa cum rezultă din fișa ECRIS și din procesul-verbal aflate la dosar.

Prin cererea formulată, recurentul-reclamant a solicitat anularea încheierii din 14 aprilie 2025, anularea sentinței nr. 2787/2023, anularea deciziei nr. 470/2024 a secției I civile a tribunalului și trimiterea dosarului nr. x/2019 la secția I a tribunalului pentru judecarea încheierii nr. 25/2019, în recurs.

A susținut că sunt nule absolut încheierea nr. 2/2019, încheierea din 14 aprilie 2025, sentința nr. 2787/2023 și decizia nr. 470/2024, fiind dovedită culpa procesuală a pârâților B., D., E., F..

A mai menționat că în încheierea nr. 2/2019, în sentința nr. 7296/2007 și în decizia nr. 1055/R/2008 sunt menționate adresele și CNP-urile pârâților B., D., E. și F., pe care le reiterează și în cererea de recurs.

Totodată a solicitat să se dispună introducerea în cauză a moștenitorilor lui C., și anume: G. și H., sens în care le-a indicat adresele și CNP-urile.

I.4. Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Excepția nulității recursului

Sancțiunea nulității privește calea de atac în ansamblul său, astfel încât ea nu va opera în măsura în care cel puțin unul dintre motivele invocate reprezintă o critică de nelegalitate, susceptibilă de a fi analizată în contextul art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. - și chiar dacă partea a procedat la o încadrare juridică eronată -, urmând a nu fi primite criticile de netemeinicie, prin care se urmărește schimbarea situației de fapt reținute de instanța de apel, pe baza probelor administrate, ori cele formulate direct în recurs, așadar omisso medio.

În cauză însă, din cuprinsul cererii de recurs formulate de reclamant, se decelează critici de nelegalitate, recurentul-reclamant punând în realitate, în discuție greșita aplicare de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., critici apte de încadrare în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest context, raportat la dispozițiile art. 486 alin. (1) și ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și va proceda la analiza pe fond a căii de atac.

II.2. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În speța supusă analizei, se constată că judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2787 din 26 mai 2023 pronunțate de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2019 și împotriva deciziei civile nr. 470 din 12.06.2024 pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2019, a fost suspendată prin încheierea din 14 aprilie 2025, ca urmare a decesului pârâtei C. - intervenit la data de 23 septembrie 2024 -, pe motiv că moștenitorii defunctei nu pot fi introduși în cauză, întrucât nu au fost indicate adresele a doi dintre aceștia, instanța apreciind că nu este suficientă doar nominalizarea lor pentru introducerea în cauză.

Recurentul-reclamant a criticat această încheiere, susținând în esență, că deși adresele moștenitorilor erau consemnate în hotărârile aflate la dosar (încheierea nr. 2/2019, sentința nr. 7296/2007 și decizia nr. 1055/R/2008), pricina a fost greșit suspendată.

Astfel cum s-a arătat supra, cu ocazia analizării excepției nulității recursului, criticile recurentului-reclamant urmează a fi analizate din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității), analiza de legalitate a încheierii recurate urmând a fi raportată la dispozițiile legale în baza cărora curtea de apel a dispus suspendarea judecării recursului - art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept "prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora".

Astfel, regula este aceea că suspendarea de drept a judecării procesului intervine în baza legii și presupune oprirea cursului judecății atunci când instanța constată că a survenit decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia. Excepția intervine atunci când partea interesată solicită acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, caz în care instanța va proceda la acordarea unui termen de judecată în acest sens.

Dacă însă la termenul acordat în aceste condiții, partea nu este în măsură să indice moștenitorii celui decedat, instanța va dispune suspendarea judecății, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în aplicarea regulii enunțate.

În cauza de față, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 10 martie 2025 au fost indicați moștenitorii defunctei C.: B., G. și H., intimata E. precizând că numitul G. locuiește în comuna Gioșeni, iar H. în București. Instanța a amânat cauza, dispunând totodată și efectuarea unei adrese către B., unul dintre moștenitorii defunctei C., precum și cel care a adus la cunoștința instanței decesul mamei sale, pentru ca acesta să indice adresele celorlalți doi moștenitori, respectiv G. și H..

La termenul din 14 aprilie 2025, potrivit consemnărilor din încheierea de ședință, la interpelarea instanței, recurentul-reclamant A. a învederat că nu cunoaște adresele actuale ale numiților G. și H., moștenitori ai defunctei C., sens în care a solicitat amânarea cauzei pentru ca numitul B. să le depună, însă instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și a suspendat pricina.

În aceste coordonate, Înalta Curte apreciază că instanța de recurs a dat dovadă de un formalism excesiv în suspendarea cererii de recurs, pe motiv că nu au fost indicate adresele moștenitorilor G. și H..

Astfel, sub un prim aspect se observă că instanța de recurs a pus în sarcina numitului B. obligația de a indica adresele celorlalți doi moștenitori, iar nu în sarcina recurentului-reclamant, persoană interesată în continuarea judecății.

Sub un aspect secund, Înalta Curte apreciază că, în cazul în care moștenitorii au fost identificați, însă partea interesată în continuarea judecății (recurentul-reclamant) nu are cunoștință de adresele actuale ale acestora, instanța de judecată, în baza rolului său activ reglementat de art. 22 C. proc. civ., își putea da concursul pentru obținerea adreselor numiților G. și H. în vederea citării acestora, prin interogarea bazei de date a DEPABD la care instanțele au acces sau prin efectuarea de solicitări la Registrul Național de Evidență a Persoanelor.

Mai mult, în actele aflate la dosar, respectiv sentința civilă nr. 7296 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2007, în cauza având ca obiect "fond funciar", precum și decizia civilă nr. 11055/R din 2 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă în dosarul nr. x/2007, sunt consemnate adresele numiților G. și H., astfel că instanța de recurs avea posibilitatea să dispună citarea acestora la adresele respective.

În fine, Înalta Curte constată că în această fază procesuală, recurentul-reclamant a indicat la finalul cererii de recurs, adresele și CNP-urile moștenitorilor G. și H., acestea urmând a fi valorificate de curtea de apel.

În consecință, pentru ansamblul acestor argumente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza, pentru continuarea judecății, aceleiași curți de apel, reținând așadar, incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de nulitate.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din 14 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații-pârâți E., D., B. și F..

Casează încheierea recurată și trimite cauza la aceeași curte de apel pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2025.