Decizia nr. 1977/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 29.11.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate nulitatea absolută, parțială, a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x/22.12.1954 la Notariatul de stat Biroul Raionul Lenin, cu privire la terenul în suprafață de 302 mp situat în București, str. x, în valoare de 1.812.845 RON; să se constate nulitatea absolută parțială a actelor subsecvente și să se dispună repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate art. 948 și urm. C. civ., art. 194, art. 302 și art. 303 C. proc. civ. Prin cererea modificatoare, reclamantul a arătat ca înțelege să solicite doar constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x/22.12.1954 la Notariatul de stat Biroul Raionul Lenin, încheiat cu privire la terenul în suprafață de 302 mp situat în București, str. x, în valoare de 250.000 RON, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei de interes a reclamantului; pe fondul acțiunii, a solicitat respingerea acesteia, arătând că nu este succesor universal și nici cu titlu universal al numitei C.. Prin încheierea din 07.12.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 107 alin. (1) din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, dosarul a fost înaintat secției a III-a civile a Tribunalului București, întrucât anterior, pe rolul acestei din urmă secții, a fost înregistrat dosarul nr. x/2015, care, prin încheierea din 14.12.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în baza art. 200 C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., întrucât nu a timbrat cererea de chemare în judecată, soluție rămasă definitivă prin încheierea din 05.02.2016 a Tribunalului București, secția a III-a civilă dată în dosarul nr. x/2015. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, în data de 16.01.2018, sub nr. x/2017*.

Sentința pronunțată de către Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 1754/11.10.2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului B., pentru lipsa calității procesuale pasive.

Decizia pronunțată de către Curtea de Apel București În apel, s-a reținut decesul reclamantului A. și transmiterea calității procesuale active către D., fiul defunctului. Prin decizia civilă nr. 833A/24.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamant, a fost anulată sentința, iar cauza trimisă spre rejudecare.

Sentința pronunțată de către Tribunalul București- în rejudecare Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2017**. În rejudecare, prin încheierea de ședință din 21.11.2019, prima instanță a respins excepția insuficientei timbrări, apreciind că taxa este corect achitată. În legătură cu excepția lipsei calității procesual active, s-a arătat că în cauză se aplică art. 36 C. proc. civ., iar faptul că reclamantul este sau nu succesorul în drepturi al numitului E. este o problemă de fond. A respins și excepția inadmisibilității invocată pe motiv că e necesară coparticiparea procesual pasivă, cu argumentul că sancțiunea a fost analizată în decizia nr. 833A/24.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Excepția lipsei de interes a fost respinsă deoarece motivarea acesteia cuprinde apărări de fond. Prin sentința civilă nr. 704/24.06.2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins proba cu expertiza grafoscopică, solicitată de reclamant, ca nefiind utilă și, pe cale de consecință, a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâtul B., fără cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de către Curtea de Apel București Prin încheierea din 28.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2017, instanța a respins obiecțiunile reclamantului la raportul de expertiză și a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise. Prin decizia civilă nr. 795A/26.05.2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant, împotriva sentinței civile nr. 704/24.06.2020 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii și a încheierii din 28.04.2023 a declarat recurs reclamantul D., solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. Recurentul și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., iar după prezentarea situației de fapt, a învederat următoarele: - În ceea ce privește nelegalitatea încheierii din 28.04.2023, recurentul a susținut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., fiindu-i încălcat dreptul la apărare reglementat de art. 13 alin. (3) C. proc. civ., principiul contradictorialității consacrat de art. 14 și rolul activ al judecătorului prevăzut la art. 22 din cod, ca urmare a respingerii de către instanța de apel a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză grafoscopică, fără o motivare justă și fără a lua în considerare poziția reclamantului, care a formulat obiecțiunile raportat la specificațiile de ordin tehnic pe care se întocmește un astfel de raport de expertiză. Deși instanța de apel, în mod nelegal, a apreciat că obiectivele formulate nu reprezintă veritabile critici asupra modului de întocmire a raportului, recurentul a susținut că acestea au fost întemeiate pe aspectele diferite rezultate ca urmare a comparației dintre raportul efectuat în apel și cel inițial depus odată cu cererea de chemare în judecată. În continuare, recurentul a reiterat obiecțiunile formulate, arătând că nu au fost analizate de către expertul tehnic judiciar, deși relevau diferențe semnificative între semnăturile existente pe actul contestat și semnăturile de pe înscrisurile de comparație, iar instanța de apel nu a expus motivele pentru care i-a respins cererea de lămurire a raportului de expertiză grafoscopică, fapt ce echivalează cu nerespectarea dispozițiilor legale ce atrag nulitatea hotărârii în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, recurentul expunând considerații teoretice cu privire la motivarea hotărârilor judecătorești. - În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că au fost încălcate normele referitoare la nulitatea absolută a actului juridic reprezentat de actul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul-verbal nr. x/107 din 22 decembrie 1954 la Notariatul de Stat București, Biroul Raion Lenin, redând textul legal al art. 963 din C. civ. de la 1864, art. 861 și art. 1229 din noul C. civ. și susținând că au fost încălcate prevederile imperative privitoare la inalienabilitatea bunurilor aflate în proprietatea publică a statului. Astfel, a învederat că restituirea terenului în proprietatea bunicii sale s-a dispus ca urmare a preluării abuzive a terenului de către stat, iar până la emiterea Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 1160/19.06.2001, bunul nu s-a aflat în circuitul civil nici la momentul încheierii actului de vânzare nr. 3606/107 din 22 decembrie 1954. Mai mult, bunurile care fac parte din domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale sunt inalienabile, ceea ce impune nu numai soluția interdicției înstrăinării lor, ci și imposibilitatea dobândirii acestora de către terți prin orice alt mod de dobândire reglementat de lege, actele juridice încheiate cu încălcarea acestui principiu fiind lovite de nulitate absolută. Din interpretarea art. 4 din Legea nr. 71/2011 rezultă că la data intrării în vigoare a C. civ., actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de C. civ. din 1864, precum și de alte acte normative, vor rămâne "supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit C. civ. sau dispozițiilor prezentei legi". Astfel, recurentul a susținut că trebuie analizate prin raportare la normele imperative în vigoare la data încheierii actului cauzele de nulitate absolută sau relativă, ceea ce, în opinia părții, conturează concluzia potrivit căreia terenul în cauză nu a fost înstrăinat de către E., semnătura din contract, aflată în dreptul numelui acestuia, neputând să parvină în mod faptic de la acesta, deoarece terenul fusese preluat de către stat, fapt dovedit și de actele depuse odată cu cererea de recurs (Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 1160/19.06.2001 și Procesul-verbal încheiat în data de 17.03.2008 ora 11:00 în dosarul nr. x/2008 de către BEJ F.). Totodată, a considerat că nu poate fi reținută buna-credință a cumpărătorilor în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale imperative și cu nesocotirea regimului juridic al proprietății publice, fapt cunoscut atât de cumpărători, cât și de vânzători în raport cu actele ce au stat la baza contractului, care, fiind lovit de nulitate absolută, determină desființarea raporturilor juridice generate de actul juridic lovit de nulitate.

Apărări formulate în cauză În data de 18.02.2025, în termen legal, intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. A susținut că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., invocate de recurent cu privire la încheierea din 28.04.2023, întrucât instanța de apel a motivat respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză și nu i-a încălcat dreptul la apărare. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că acest motiv de recurs este inadmisibil, întrucât a fost formulat pentru prima dată în recurs, acest motiv de nulitate a contractului susținut de inalienabilitatea bunului nefiind invocat la instanțele de fond. Referitor la Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 1160/19.06.2001, intimatul a susținut că a fost emisă în baza sentinței civile nr. 461/25.04.2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, iar prin decizia nr. 1009/13.03.2003, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și a modificat sentința nr. 461/25.04.2001 în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamanta G. în contradictoriu cu Municipiul București, prin Primar General, intimatul anexând întâmpinării această din urmă hotărâre. A mai arătat că procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 17.03.2008 nu pune în posesie recurentul asupra terenului proprietatea sa, acel proces-verbal fiind încheiat în contradictoriu cu reprezentantul Administrației Fondului Imobiliar, care a refuzat semnarea lui pe motiv că terenul nu se află în administrarea lor (mențiune expresă în procesul-verbal).

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raport, s-a reținut că recursul dedus judecății nu este susceptibil de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Completul de filtru nr. 3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Recurentul a formulat punct de vedere în data de 12.11.2025, arătând că nu este de acord cu cele reținute prin raport, întrucât criticile invocate se circumscriu motivelor de nelegalitate indicate. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa criticilor de nelegalitate, reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ.: "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În susținerea recursului declarat împotriva încheierii din 28.04.2023, prin care instanța de apel a respins obiecțiunile reclamantului formulate la raportul de expertiză, recurentul a invocat formal motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., întrucât deși reclamă o încălcare a dreptului la apărare, a principiului contradictorialității și a principiului rolului activ al judecătorului (art. 13, art. 14 și art. 22 C. proc. civ.), acesta nu arată care sunt aspectele de nelegalitate care au determinat o astfel de încălcare, ci face ample trimiteri la situația de fapt a dosarului, ce nu poate fi reapreciată în calea extraordinară de atac a recursului. În acest sens, recurentul este nemulțumit de respingerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză criminalistică nr. 81/13.03.2023 întocmit de expert H., concluzionând că soluția dată de instanță în acest sens este de natură a încălca garanțiile procesuale reglementate de textele legale anterior menționate. Recurentul învederează diverse pretinse lacune ale raportului de expertiză, respectiv că prin acesta nu s-au analizat semnăturile existente pe actul contestat și semnăturile de pe înscrisurile de comparație, de unde reiese că semnăturile de pe actul contestat sunt de formă aliterală, iar cele de pe înscrisurile de comparație, deși au o alcătuire aproximativ similară, au în plus o gramă arcadată amplasată între lit. G) și bucla reală ce o succede, iar examenul comparativ al caracteristicilor grafice speciale din cele două grupuri de semnături relevă o serie de elemente divergente, precum și diferențe notabile între cele două semnături. Prin urmare, argumentele recurentului în susținerea motivelor de recurs invocate nu sunt unele de nelegalitate, care să poată fi analizate de instanța de recurs, ci unele raportate exclusiv la probatoriul administrat în cauză, probatoriu care a fost analizat și evaluat de către instanțele devolutive, nemaiputând fi pus în discuție în prezenta cale extraordinară de atac. Aspectele învederate de recurent au fost dezbătute în etapele procesuale anterioare în procedura prevăzută de lege, iar nemulțumirea părții față de conținutul raportului de expertiză valorificat de instanța de apel ori de modalitatea în care au fost apreciate diversele probatorii nu se circumscrie niciunui motiv reglementat de art. 488 C. proc. civ. Totodată, prin reiterarea obiecțiunilor formulate împotriva raportului de expertiză, recurentul tinde, în realitate, la restabilirea, în mod inadecvat, a situației de fapt, solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența probatoriului administrat cu ocazia devoluțiunii cauzei, ceea ce nu este permis în această fază procesuală în raport cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care limitează cenzura instanței de recurs la examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. În egală măsură, nici simpla susținere a recurentului în sensul că instanța de apel nu a motivat soluția de respingere a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză grafoscopică nu este în măsură să constituie o critică aptă să declanșeze un control de legalitate al deciziei atacate. În realitate, recurentul, deși face o expunere teoretică cu privire la motivarea hotărârilor judecătorești, reproșează doar aprecierea dată de către instanța de apel probatoriului administrat, fiind nemulțumit de respingerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză. În acest sens, se reține că, potrivit art. 264 C. proc. civ., chestiunea aprecierii asupra utilității, concludenței și pertinenței probelor este apanajul instanței devolutive și nu poate să reprezinte un aspect de nelegalitate. Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că decizia atacată încalcă prevederile legale imperative privitoare la inalienabilitatea bunurilor aflate în proprietate publică, iar întrucât terenul nu fost în proprietatea statului până la emiterea Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 1160/19.06.2001, bunul nu s-a aflat în circuitul civil nici la momentul încheierii actului de vânzare nr. 3606/107 din 22 decembrie 1954. Această critică reprezintă un aspect care nu a fost dedus judecății în calea de atac a apelului, astfel cum s-a invocat prin întâmpinarea formulată de către intimatul-pârât, situație față de care formularea acesteia apare ca fiind realizată omisso medio. Se observă că aceste critici cu privire la inalienabilitatea bunului ce face obiectul pricinii nu se regăsesc în cadrul motivelor de apel formulate de reclamant, nefiind așadar analizate de către instanța de prim control judiciar, astfel că nu învestesc legal prezenta instanță de recurs, din moment ce au fost formulate contrar dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ. (conform cărora motivele prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului). Drept urmare, omisiunea recurentului de a deduce, spre examinare, criticile în discuție în fața instanțelor fondului, deși avea deschisă această posibilitate, nu îl îndreptățește pe acesta să le valorifice, la acest moment procesual, cu nerespectarea principiului non omisso medio, anterior menționat. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată poate invoca doar aspecte de nelegalitate, în conformitate cu motivele expres și limitativ prevăzute de lege, care își au corespondent în considerentele deciziei atacate. Prin urmare, recursul dedus judecății nu conține critici care să poată fi subsumate motivelor de casare prevăzute de lege, astfel încât, în cauză, devine incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Întrucât prioritară este analiza condițiilor de formă a recursului, nu pot fi analizate înscrisurile noi depuse de recurent în susținerea căi de atac formulate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul I. împotriva deciziei nr. 1315 A din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. În raport cu soluția pronunțată, având în vedere că intimatul-pârât a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, dar nu a făcut dovada acestei solicitări cu documente justificative potrivit art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.