ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1978/2025

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 22.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C. și D., solicitând instanței următoarele: să constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției de tip P+E+M în suprafață construită la sol de 115,56 mp, situată pe terenul în suprafață de 549 mp, proprietatea lor, situat în București, șos. București - Măgurele nr. 72E, intabulat în Cartea Funciară nr. x, cu număr cadastral x, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale; să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate asupra construcției; să compenseze contravaloarea despăgubirilor (jumătate din valoarea materialelor și manoperei aferente edificării construcției) datorate pârâților în temeiul accesiunii cu restul de creanță rămasă nerecuperată de la pârâți și care a făcut obiectul sentinței civile nr. 1402/04.03.2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 941/25.03.2015 și să îi oblige pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 24.09.2018, pârâtul C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, excepția nerespectării de către reclamanți a termenului de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, excepția insuficientei timbrări a cererii, excepția nelegalei citări a pârâtei D. și excepția prematurității cererii. Totodată, în temeiul art. 175 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul a invocat excepția nulității absolute a procedurii de dobândire, prin accesiune imobiliară artificială, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor.

De asemenea, pârâtul a solicitat chemarea în garanție a BCPI Sector 5, a registratorilor E. și F., precum și a asistenților registratori G. și H. din cadrul BCPI Sector 5, pentru plata sumei de 150.000 RON, reprezentând contravaloare anexe construcție constând în instalații electrice, instalații de gaze, instalații de apă și canalizare, platforma betonată pentru parcare 8 autoturisme acoperită cu gresie exterior, trotuare și alei betonate acoperite cu gresie exterior, căsuță de grădină, fosă septică, două cămine canalizare, două puțuri alimentare cu apă, cămin puțuri și hidrofor cu instalațiile de apă și curent aferente, plantație de pomi fructiferi, arbori și arbuști ornamentali, flori și gazon.

Pârâtul reclamant C. a formulat cerere reconvențională, solicitând în principal:

A) declararea nulității absolute a procedurii prin care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei nr. 3, aceasta fiind efectuată cu încălcarea prevederilor legale ale art. 624, art. 814, art. 815, art. 818, art. 823 și art. 829 alin. (2) C. proc. civ., respectiv prin folosirea unor acte falsificate, desființate ulterior de instanțe;

B) declararea nulității absolute a actului de adjudecare nr. 786 încheiat de către I. la data de 09.01.2017, privit ca negotium, și, în consecință, radierea din cartea funciară x, a intabulării dreptului de proprietate al pârâților J. asupra parcelei 3, drept transmis prin actul de adjudecare menționat, respectiv reînscrierii dreptului de proprietate al foștilor proprietari C. si D., asupra parcelei 3; declararea nulității absolute a procedurii de întocmire a actului de adjudecare nr. 786, efectuată de către executorul judecătoresc K. la data de 9.01.2017 în dosarul execuțional nr. x/2015 al I.;

C) declararea nulității absolute a conversiei de către BCPI Sector 5 București a cărții funciare pe hârtie nr. x, în cartea funciară electronică nr. y, ca fiind o conversie prin care au fost preluate în cartea funciară electronică y înscrierile din cartea funciară x, însă cu elementele de fond alterate și, implicit, anularea cărții funciare electronice y create prin conversia alterată a cărții funciare x și a tuturor extraselor de carte funciară emise ulterior conversiei ilegale;

D) constatarea, în temeiul art. 35 C. proc. civ., a inexistenței dreptului de proprietate al reclamanților asupra parcelei nr. 3 ca urmare a intabulării dreptului într-o carte funciară inexistentă juridic.

În subsidiar, pârâtul-reclamant a solicitat următoarele: (i) stabilirea în favoarea sa și a pârâtei D., pe termen nelimitat, a unui drept de superficie asupra construcției P+E+M, asupra celorlalte construcții, precum și asupra plantației, coproprietatea lor, edificate pe parcela nr. 3; (ii) înscrierea în cartea funciară, în favoarea lor, a dreptului de superficie și a dreptului de folosință asupra întregii parcele în suprafață de 549 mp; (iii) stabilirea unei servituți de trecere pe terenul reclamanților, necesară pentru exercitarea dreptului lor de proprietate asupra construcției, doar în cazul în care se va constata că este necesară o asemenea servitute în urma expertizelor; (iv) stabilirea unei despăgubiri bănești pe care să o achite reclamanților în schimbul exercitării dreptului lor real de superficie și de folosință asupra terenului.

La data de 29.11.2018, reclamanții-pârâți au formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea tuturor excepțiilor invocate de pârâtul-reclamant C. și înlăturarea tuturor apărărilor acestuia. În ceea ce privește cererea reconvențională, reclamanții-pârâți au solicitat, în principal, să se dispună anularea acesteia, ca netimbrată, iar în subsidiar, respingerea ca fiind nefondată. De asemenea, reclamanții-pârâți au invocat excepția inadmisibilității capetelor principale de cerere, cu motivarea că procedura executării silite și actul de adjudecare pot fi contestate printr-o cale de atac specifică, respectiv contestația la executare. Cu privire la nulitatea procedurii de conversie a cărților funciare, au invocat și lipsa calității procesuale pasive. În legătură cu capetele subsidiare de cerere, reclamanții-pârâți au arătat că dreptul de servitute prevăzut de art. 617 C. civ. poate fi solicitat de către proprietarul fondului lipsit de acces la calea publică și nu de către pârâtul-reclamant, cererea acestuia fiind inadmisibilă, iar solicitarea privind stabilirea unui drept de superficie nu este fondată, fiind aplicabile dispozițiile art. 693 alin. (4) și art. 698 lit. b) C. civ.

La data de 03.01.2019, pârâtul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de reclamanții-pârâți la cererea sa reconvențională și a solicitat să fie respinse ca neîntemeiate toate apărările formulate de aceștia. De asemenea, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității capetelor principale din cererea reconvențională, invocând în acest sens încălcarea art. 8 CEDO, reluând argumentele privitoare la nelegalitatea procedurii de executare silită.

La data de 05.03.2019, pârâtul-reclamant a formulat cerere modificatoare a cererii reconvenționale, arătând că înțelege să renunțe la capătul de cerere A) din cererea reconvențională.

La data de 15.05.2019, pârâtul-reclamant a formulat cerere de chemare în garanție a executorilor judecătorești K. și L. din cadrul I., solicitând instanței să constate culpa acestora pentru dobândirea ilegală prin accesiune imobiliară artificială de către creditorii-adjudecatari J., a construcției bloc, proprietatea debitorilor C. și D., edificată pe parcela x și, constatându-se răspunderea civilă delictuală a acestora, să fie obligați la plata sumei de 650.000 RON reprezentând contravaloarea de piață a cotei sale de 1/2 din construcția bloc pe care urmează să o piardă în situația admiterii cererii.

La data de 15.05.2019 pârâtul-reclamant C. a precizat capetele subsidiare din cererea reconvențională, în sensul că dorește să se stabilească în favoarea sa un drept de superficie asupra cotei de proprietate asupra construcției ce îi revine (cotă ce va fi stabilită de instanță), precum și asupra anexelor construcției; să se dispună o despăgubire bănească pentru dreptul său de superficie în favoarea proprietarului terenului pe care se află construcția coproprietatea sa, respectiv că renunță la solicitarea de înscriere în cartea funciară a dreptului său de superficie și renunță la stabilirea unui drept de trecere întrucât deține drept de proprietate asupra anexelor construcției care sunt vecine cu aleea de acces. De asemenea, a precizat că taxa judiciară de timbru pentru capetele de cerere subsidiare este de 3150 RON.

La data de 21.06.2019, pârâtul-reclamant C. a formulat cerere incidentală prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, având în vedere valoarea obiectului cererii.

Prin sentința civilă nr. 6854/09.10.2019, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 05.11.2019.

La termenul din 11.06.2020, instanța a luat act de faptul că reclamanții-pârâți au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București.

La termenul din 11.02.2021, Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale invocate de reclamanții-pârâți, a respins cererea pârâtului-reclamant de anulare a acțiunii conform art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a constatat că acțiunea este motivată în fapt și în drept și a luat act de renunțarea pârâtului-reclamant la capătul de cerere A) cu caracter reconvențional, pentru considerentele enunțate în încheiere.

La data de 14.09.2021, pârâtul-reclamant a formulat o cerere adițională prin care a solicitat instanței să oblige reprezentantul reclamanților-pârâți să depună dovada reprezentării, respectiv împuternicirea avocațială, contractul de asistență juridică și contractele de substituire, invocând excepția nelegalei reprezentări a reclamanților-pârâți. A mai solicitat suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarelor civile menționate în întâmpinare, precum și până la soluționarea definitivă a dosarelor deschise ulterior depunerii întâmpinării. De asemenea, pârâtul-reclamant a solicitat introducerea în cauză a celor 44 coproprietari ai aleii de acces și a celor doi proprietari ai parcelelor nr. 2 și 4, conform art. 78 C. proc. civ., și a invocat excepția nelegalității acțiunii, excepția lipsei de interes a reclamanților-pârâți, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-reclamant, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția prescripției dreptului de a mai solicita restul de creanță, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, precum și excepția prematurității acțiunii.

Prin încheierea din 11.05.2022, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea de suspendare formulată de pârâtul-reclamant în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a respins cererea de suspendare a judecății, formulată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților-pârâți de a acorda un termen pentru complinirea lipsurilor referitoare la dovada calității de reprezentant, a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de către pârâtul-reclamant, a anulat cererea de chemare în judecată, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, în temeiul art. 307 C. proc. civ., în vederea verificării cererii de înscriere în fals împotriva contractului de asistență juridică seria x nr. x/30.06.2018, formulată de către pârâtul-reclamant și a constatat că excepția inadmisibilității, invocată de către pârâtul-reclamant, a rămas fără obiect.

La data de 06.06.2022 a depus întâmpinare chemata în garanție F. prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, excepția tardivității formulării acestei cereri, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece construcția despre care pârâtul-reclamant face vorbire nu a fost înscrisă niciodată în cartea funciară, fiind ridicată fără autorizație de construire.

Chematul în garanție OCPI București a depus întâmpinare la 07.06.2022 și a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, în temeiul art. 72-74 C. proc. civ.

La termenul din 06.09.2022, instanța a admis excepția tardivității cu privire la chemarea în garanție a executorilor judecătorești, a respins excepția tardivității cu privire la celelalte cereri de chemare în garanție, a admis excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în garanție a BCPI Sector 5 și a registratorilor din cadrul biroului și a respins această cerere ca rămasă fără obiect, constatând că nu se mai impune discutarea excepției inadmisibilității cererilor de chemare în garanție. La același termen instanța a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului-reclamant de renunțare la judecata cererii reconvenționale, a admis în parte excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, cu privire la capetele principale ale cererii, respectiv B, C și D și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr. 1811/29.11.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de chemare în garanție a executorilor judecătorești K. și L., a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție a BCPI Sector 5, au fost respinse, ca inadmisibile, capetele principale B, C și D ale cererii reconvenționale, au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele subsidiare cu caracter reconvențional, astfel cum acestea au fost precizate de către pârâtul reclamant prin cererea din data de 15.05.2019 și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamanților pârâți A. și B. având ca obiect obligarea pârâtului reclamant C. la plata cheltuielilor de judecată alături de pârâta D..

Prin decizia civilă nr. 1315 A/2024 din 12.12.2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C. împotriva încheierii din 27.05.2021, a încheierii de dezbateri din data de 06.09.2022 și a sentinței civile nr. 1811/29.11.2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. și B. și cu intimata- pârâtă D., citată prin curator special av. M..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Recurentul și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 7 din C. proc. civ.

- În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a învederat că instanța de judecată a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin reținerea incidenței art. 842 alin. (1) lit. l) C. proc. civ., abrogat prin pct. 56 din Legea nr. 138/2014.

Astfel, recurentul a opinat că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare prin încălcarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ., care obligă judecătorul să se pronunțe a tot ceea ce s-a cerut, respectiv instanța nu a pus în dezbatere și nu s-a pronunțat asupra: (i) cererii prealabile formulate prin cererea de apel, de obligare a OCPI București să depună la dosar cartea funciară x și cadastrul parcelei 3 din care reiese că parcela x nu se poate vinde, indiferent de modalitate, decât împreună cu bunul său accesoriu reprezentat de cota indiviză din aleea de acces, iar cumpărătorul să dobândească, odată cu dreptul de proprietate asupra parcelei 3 și dreptul legal de trecere, aleea de acces pentru a ajunge din drumul public la parcela x (Sentința nr. 2827/2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sectorului 5); (ii) cererii de a cita martorul registrator de carte funciară N. și asistentul registrator O. din cadrul OCPI București, care au emis încheierea de carte funciară nr. x/10.102006 prin care au dispus intabularea dreptului său de proprietate asupra construcției P+E+M-obiect al accesiunii, în cartea funciară x; (iii) cererii din 17.11.2023 de retragere a cererii de renunțare la judecarea apelului împotriva capetelor subsidiare de cerere reconvențională (la data de 8.06.2023, partea a arătat că a formulat cerere de renunțare la apelul declarat împotriva capetelor subsidiare din cererea reconvențională însă a retras această cerere la data de 17.11.2023); (iv) excepției lipsei capacității de exercițiu a intimatului A. (cerere formulată prin înscrisul "Excepții și cereri" depus la dosar la 12.11.2024; (iv) cererii de amânare a ședinței publice de la termenul din 14.11.2024 până la numirea unui curator pentru intimatul A., asa cum obligă art. 938 C. proc. civ. (v) cererii prin care a solicitat să se ia act de renunțarea intimaților J. la contractul de asistență juridică x/23.01.2023 încheiat cu av. P.; (vi) cererii privind citarea legală a intimatului A. la spitalul unde este internat, așa cum prevede art. 155 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a intimatei Badeliță la adresa de poștă electronică de la care a expediat către instanță apărarea din 8.10.2024 așa cum prevede art. 154 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (vii) cererii de revocare a împuternicirii avocațiale x depuse de av. P. la dosar; (viii) primului motiv de apel potrivit căruia instanța de fond a respins ca inadmisibil capătul de cerere B1 referitor la declararea nulității Actului de adjudecare nr. 786, fără să motiveze acea inadmisibilitate; (ix) instanța de apel s-a pronunțat asupra motivelor 2 și 10 de apel prin dispoziții generale, iar soluția dată motivului 3 de apel a fost bazată pe neadevăruri; (x) motivului nr. 4 de apel, potrivit cu care instanța de fond a reținut o situație de fapt nereală despre construcția P+E+M-obiect a accesiunii imobiliare; (xi) motivului 5 de apel potrivit căruia instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii referitoare la situația juridică a contructiei P+E+M; (xii) motivului 7 de apel potrivit cu care instanța de fond a refuzat să rețină înscrisurile hotărâtoare pentru cauză depuse de reclamant la dosar, cum ar fi sentința civilă nr. 2827/2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sectorului 5, încheierea penală din 23.01.2017 pronunțată în dosarul penal nr. x/2016, încheierea de carte funciară x/2018, cartea funciară x, ordonanța Prim-procurorului, actul de dezmembrare (lotizare) nr. 3086 a terenului de 3 ha; (xiii) motivului 9 de apel potrivit căruia instanța de fond a acceptat plata de către intimații-reclamanți J. a suplimentului onorariului curatorului pârâtei D., plata care a fost dispusă de instanța de fond în sarcina sa prin încheierea de ședință din data de 7.06.2022 încălcând în acest fel principiul disponibilității; (xiv) susținerii că reclamantul avea intabulată construcția P+E+M-obiect al accesiunii în cartea funciară x la momentul când a fost emisă Decizia 13/2019; (xv) probatoriului solicitat prin cererea de apel.

-În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a învederat că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei capacității de exercițiu a intimatului A. ca urmare a bolii grave și excepției nelegalei citări a intimaților la domiciliul stabil din România, întrucât ambii locuiesc în Norvegia. De asemenea, decizia a fost pronunțată cu încălcarea procedurii de încuviințare a probatoriului, instanța de apel nu a pus în discuție probatoriul, nu l-a admis și nu l-a încuviințat printr-o încheiere care să ateste faptele ce trebuie dovedite, mijloacele de probă încuviințate și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora.

-Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de apel nu a analizat si nu s-a pronunțat asupra motivelor 1, 4, 5, 7 și 9, a copiat considerentele instanței de fond fără a răspunde motivelor invocate apelant, a respins cererea de completare a dosarului de apel cu înscrisurile aflate la filele x și următoarele din dosarul de fond, pe motivul fals precum că acestea nu fac parte din dosarul de apel, respectiv a reținut o stare de fapt "falsificată prin omisiuni."

-În 17.01.2025, recurentul a depus o cerere de completare a recursului, invocând și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în sensul că prin considerentul instanței de apel potrivit cu care actul de adjudecare nu poate fi atacat decât pe calea contestației la executare, și nu pe calea dreptului comun, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 2827/04.03.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2017.

În data de 17.03.2025, intimata-pârâtă D., prin curator special, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluționării pe fond a cererii principale și a cererii reconvenționale.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reținut că recursul dedus judecății nu este susceptibil de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Recurentul a formulat punct de vedere în data de 29.09.2025, prin care a solicitat respingerea concluziilor raportului, care este nelegal și părtinitor.

Intimata-pârâtă a formulat punct de vedere în data de 06.10.2025, prin care a învederat faptul că întâmpinarea formulată de această parte, prin curator special, a fost depusă în termenul legal, respectiv la 17.03.2025.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa criticilor de nelegalitate, reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din economia acestor norme de drept rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar și ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

Examinând cererea de recurs formulată de recurent din perspectiva respectării exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., se constată că, deși a susținut incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 7 C. proc. civ., invocarea acestor norme de procedură este una formală, întrucât, prin dezvoltarea motivelor de recurs, partea nu a adus critici concrete de nelegalitate deciziei recurate, susceptibile de analiză din perspectiva cazurilor de casare indicate, ci și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul în care a fost realizată judecata în prezentul dosar, fără a arăta punctual în ce mod instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în ce constă nesocotirea autorității de lucru judecat și nici care sunt normele de procedură interpretate sau aplicate greșit în soluționarea apelului.

- Astfel, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se reține că prin sintagma "depășirea atribuțiilor judecătorești" se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituție sau de legile organice, prin săvârșirea de către instanța de judecată a unor acte care intră în atribuțiile altor organe aparținând unei alte autorități constituite de stat.

Însă, din cuprinsul cererii de recurs, nu rezultă nicio critică prin care partea să fi invocat o imixtiune a instanței de judecată în atribuțiile organelor executive sau legislative ale statului, critică ce ar fi putut susține, spre exemplu, eventuala realizare a unui act care intră în sfera exclusivă de activitate a organelor executive sau legislative, aplicarea unor texte abrogate, refuzul de a recunoaște valoare juridică unor dispoziții normative în vigoare sau aplicarea unei legi înainte de intrarea ei în vigoare.

Nici critica recurentului în sensul că instanța de apel "a reținut textul de lege al literei l) a art. 842 alin. (1) C. proc. civ., abrogat prin Legea nr. 138/2014" nu se circumscrie motivului de casare invocat, în condițiile în care aceste susțineri nu au corespondent în decizia recurată, întrucât nu există nicio referire la art. 842 alin. (1) lit. l) C. proc. civ., invocat de recurent, ci ceea ce a reținut curtea de apel este că "demersul procesual al apelantului pârât reclamant tinde la nesocotirea puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitive și la desființarea pe calea dreptului comun a unui act de adjudecare și a unei executări silite care puteau fi desființate de către părți doar prin formularea unei contestații la executare."

Faptul că instanța de apel a precizat părții că desființarea unei executări silite și a unui act de adjudecare se poate face doar în cadrul procedurii speciale a contestației la executare, nu înseamnă că instanța a depășit atribuțiile judecătorești prin aplicarea unui text legal abrogat.

- În egală măsură, nici criticile subsumate aceluiași motiv de casare (art. 488 pct. 4 C. proc. civ.), referitoare la încălcarea unor principii fundamentale ca urmare a nepronunțării de către instanța de apel asupra unor cereri formulate de parte nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, în condițiile în care aspectele dezvoltate în susținerea acestor critici vizează practic aprecierea dată de către instanța de apel asupra probatoriului administrat în cauză și restabilirea situației de fapt, aspecte care nu pot fi cenzurate în prezenta cale extraordinară de atac, fiind apanajul instanțelor devolutive.

- În ceea ce privește critica vizând nepronunțarea de către instanța de apel asupra excepției lipsei capacității de exercițiu a intimatului A. și excepției nelegalei citări a intimaților la domiciliul lor din Norvegia, invocată prin cererea depusă în 12.11.2024, se observă că nu se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., în condițiile în care prin încheierea din 14.11.2024, instanța de apel a constatat legal îndeplinită procedura de citare cu intimații, luând act că intimata B. a depus la dosar o cerere, prin e-mail, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rezultând că are cunoștință de proces, iar cu privire la cealaltă excepție, instanța de apel a reținut că soluționarea cauzei nu depinde de rezultatul dat în dosarul având ca obiect punerea sub interdicție a intimatului A., respingând astfel cererea de suspendare.

Cum aceste excepții au fost respinse prin încheierea interlocutorie din 14.11.2024, pe care recurentul nu a înțeles să o atace cu recurs raportat la art. 248 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cu care "încheierea prin care s-a respins excepția, precum și cea prin care, după admiterea excepției, instanța a rămas în continuare învesită pot fi atacate numai odată cu fondul dacă legea nu dispune altfel", Înalta Curte reține că recurentul nu mai poate readuce în discuție soluția dată de către instanța de apel excepțiilor lipsei capacității de exercițiu a intimatului A. și nelegalei citări a intimaților.

- Nu respectă rigorile impuse de prevederile art. 488 alin. (1) și (2) C. proc. civ. nici critica prin care partea a susținut nesocotirea de către instanța de apel a autorității de lucru judecat a sentinței nr. 2827/04.03.2018 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2017.

Această critică, deși a fost subsumată de recurent dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nu reprezintă o veritabilă critică de nelegalitate care să poată fi circumscrisă acestui motiv de casare, întrucât critica a fost invocată formal.

Se observă că, în analiza incidenței dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., ceea ce a reținut instanța de apel cu privire la autoritatea de lucru judecat este că "pârâtul reclamant tinde în proces să schimbe sau să lipsească de efecte raporturi juridice cu privire la care instanțele judecătorești s-au pronunțat în mod definitiv și cu putere de lucru judecat anterior. Este vorba despre statuările regăsite în sentința civilă nr. 1402/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, despre statuările regăsite în sentința civilă nr. 5365/22.07.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2018 și despre statuările din sentința civilă nr. 1337/27.02.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2017".

A mai reținut instanța de apel că "promisiunea de vânzare cumpărare autentificată sub nr. x/16.11.2011, care a stat la baza neînțelegerilor dintre părțile prezentului dosar a fost dedusă judecății și a fost desființată de instanțele judecătorești în mod definitiv în anul 2014 (sentința civilă nr. 1402/04.03.2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 941/25.03.2015). Urmare a acestui proces s-a ajuns la executarea silită a pârâtului reclamant în cadrul căreia s-a emis un act de adjudecare în favoarea reclamanților pârâți, este vorba de actul de adjudecare nr. 786/09.01.2017 întocmit în dosarul execuțional nr. x/2015."

Raportat la aceste considerente, chiar dacă dispozițiile art. 432 C. proc. civ. îi permit părții să invoce excepția autorității de lucru judecat chiar înaintea instanței de recurs, din modul de redactare al acestei critici reiese cu evidență că dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ. au fost invocate formal, întrucât recurentul nu a arătat care anume chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul sentinței nr. 2827/04.03.2018 au fost nesocotite în prezenta cauză.

- Nici critica prin care se susține încălcarea procedurii de încuviințare a probatoriului nu este aptă să răspundă cerințelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât potrivit art. 264 din cod, chestiunea aprecierii asupra utilității, concludenței și pertinenței probelor este apanajul instanței devolutive și nu poate să reprezinte un aspect de nelegalitate.

- Inclusiv susținerile privind omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unor motive de apel, deși formal circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu se încadrează în ipoteza afirmată a motivului de casare invocat, ci vizează dezacordul părții în raport cu soluția pronunțată și restabilirea situației de fapt care în opinia recurentului a fost "falsificată prin omisiuni".

Așa fiind, în lipsa dezvoltării unor argumente juridice grefate pe raționamentul logico-juridic al instanței de apel, care să identifice eventuale greșeli imputabile instanței de prim control judiciar, nu poate fi declanșată cenzura instanței de recurs, fiind, astfel, nesocotită existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, se constată că susținerile formulate nu configurează niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, dată fiind lipsa unor critici de nelegalitate punctuale aduse hotărârii atacate, în speță nu se poate realiza controlul judiciar în casație, fiind incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 1315 A din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 1315 A din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2025.