ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1927/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea înregistrată la 14 martie 2025, pe rolul Curții de apel Cluj, secția I civilă, sub nr. x/2022/a3, petenta A. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru de 100 RON, întrucât recursul din dosarul nr. x/2022 a fost anulat.

I.2. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Cluj:

Prin încheierea din 16 aprilie 2025, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins cererea formulată de petenta A. pentru restituirea taxei judiciare de timbru de 100 RON, achitată conform chitanței seria x/2021 nr. x din 12 martie 2024.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 16 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs petenta A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 06 iunie 2025, sub nr. x/2022/a3, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 10 iunie 2025, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, a reținut că recurenta-petentă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în temeiul art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judicare de timbru.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenta-petentă A. a arătat că în ședința publică din 24 aprilie 2024 a adus la cunoștința instanței că a formulat cerere la barou, însă i s-a comunicat telefonic că instanța este cea care decide, fiind respins ajutorul public judiciar solicitat la 01 martie 2024, conform art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, deși a depus toate adeverințele solicitate de curtea de apel.

A mai susținut că art. 488 și art. 489 se referă numai la casarea unor hotărâri, iar la momentul la care a plătit taxa de timbru a avut așteptări în rezolvarea cauzei astfel că prin anularea recursului nu s-a ajuns la o rezolvare în favoarea sa.

A solicitat restituirea taxei de timbru nedatorate.

II.2. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 21 aprilie 2023, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 10 iunie 2025, s-a stabilit termen de judecată la 11 noiembrie 2025, în ședință publică, cu citarea recurentei-petente, termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate pe excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1), coroborat cu cele ale art. art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Principiul legalității incident și în materia căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva unei hotărâri judecătorești, este consacrat expres prin prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este și cea privind existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, o soluție contrară apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.

Acest principiu este reglementat și prin prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, potrivit cărora "(2) Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale". Această regulă are, de altfel, valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Corespunzător acestui principiu constituțional, legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, asigurându-se un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisfacerea exigențelor art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Ca atare, pentru exercitarea unei căi de atac este necesar ca legea să declare hotărârea ca fiind susceptibilă de exercițiul căilor de atac. În același timp, condițiile în care pot fi exercitate căile de atac, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Niciuneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, împotriva hotărârilor judecătorești, în sensul art. 424 alin. (5) C. proc. civ., se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În speță, calea de atac dedusă judecății vizează încheierea din 16 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins cererea formulată de petenta A. privind restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, achitată în dosarul nr. x/2022 al aceleiași instanțe. Nu poate fi ignorat faptul că cererea de restituire a taxei de timbru are caracter necontencios, fiind evident că prin formularea unei cereri cu acest obiect, petenta nu a urmărit stabilirea unui drept potrivnic în raport cu celelalte părți litigante.

Înalta Curte reține că art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, normă care reglementează ipotezele de restituire a taxelor judiciare de timbru și competența de soluționare a cererilor cu acest obiect, nu prevede căile de atac care pot fi exercitate împotriva actelor procedurale prin care instanțele de judecată procedează la soluționarea cererilor cu acest obiect. În acest caz, art. 9 din Legea nr. 76/2012, prevede că:

"Dacă legea specială nu cuprinde dispoziții referitoare la procedura de judecată, felul hotărârii instanței ori calea de atac și termenul de exercitare a acesteia, se aplică în mod corespunzător prevederile C. proc. civ..".

Ca urmare, în aplicarea art. 9 din Legea nr. 76/2012, în privința cererilor de natura celei soluționate prin încheierea din 16 aprilie 2025 de către Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, sunt incidente prevederile art. 534 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează căile de atac care pot fi exercitate împotriva încheierilor pronunțate în procedura necontencioasă judiciară.

Or, potrivit art. 534 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care se soluționează cererea este supusă numai apelului, cu excepția celei pronunțate de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este definitivă.

Pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În raport cu aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că împotriva încheierii din 16 aprilie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, petentul nu avea deschisă calea de atac a recursului, aceasta având caracter definitiv.

Formularea unei căi de atac pe care legea nu o prevede nu creează părții dreptul la această cale de atac, chiar dacă în dispozitivul încheierii s-a înscris în mod eronat că poate fi atacată cu recurs, deoarece căile de atac sunt determinate de lege, iar nu de părți sau de instanță.

În condițiile în care calea de atac formulată (recurs) nu este prevăzută de lege pentru încheierea atacată, iar art. 457 C. proc. civ. (redat anterior) prevede că părțile pot provoca un control judiciar și pot exercita numai acele căi de atac pe care legea procesuală le prevede, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de ședință din 16 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de ședință din 16 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.