ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1937/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 19 iulie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Justiția din România, B., Guvernul României, Ministerul Finanțelor, C., D. și E., pentru crimă, omor, violare de domiciliu, viol asupra soției sale, loviri, alungarea din comună și ocuparea terenurilor confiscate și demolate de statul comunist, solicitând suma de 777 milioane euro.

Prin rezoluția întocmită cu ocazia primirii cererii de chemare în judecată, la 22 iulie 2024, i s-a pus în vedere reclamantului să indice domiciliul și sediul pârâților, să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere că indică solicitarea de sancționare a pârâților pentru fapte prevăzute de legea penală, să indice dacă cererea este o plângere penală sau o cerere în fața instanței civile, precum și să precizeze ce solicită de la fiecare pârât în parte.

Prin cele două cereri depuse la 14 august 2024, respectiv la 20 august 2024, reclamantul a precizat că dosarul civil este unul penal, adăugând o detaliere neclară a contextului faptic, fără a lămuri instanța cu privire la obligațiile puse în vedere.

I.2. Încheierile pronunțate de Tribunalul București, în primă instanță:

Prin încheierea din 10 septembrie 2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Prin încheierea din 21 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii din 10 septembrie 2024, formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în recurs:

Prin decizia civilă nr. 246 din 06 mai 2025, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de anulare a cererii din 10 septembrie 2024, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 246 din 06 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 19 iunie 2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 25 iunie 2025, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, a reținut că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. în temeiul art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit că recurentul-reclamant datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

II.1. Motivele de recurs:

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., cu privire la hotărârea atacată, recurentul-reclamant A. a susținut că dosarul s-a judecat după legi dictatoriale și nu i s-a făcut dreptate pentru jafurile, crimele, hoțiile, violarea de domiciliu, viol asupra soției sale, loviri, ocuparea terenurilor de către primarii P.S.D. și aliații lor, demolarea casei.

Printr-o altă cerere de recurs, depusă la 11 iulie 2025, prin poștă, recurentul-reclamant a susținut că nu este mulțumit de judecata care i s-a făcut și că este proprietarul moștenirilor jefuite și confiscate însumând 2 mănăstiri, 6 case cu han și 19 ha de teren.

Prin concluziile scrise depuse la 14 august 2025, prin poștă, recurentul-reclamant a susținut că din moment ce, încă, din anul 1990 nu i s-a făcut dreptate, ocolind faptele săvârșite de Statul Român prin folosirea de legi și decrete de către cei vinovați, întârziere cu plata ce i se datorează au crescut la suma de 777 milioane euro la care s-a adăugat, începând cu anul 2024, suma de 8 milioane euro pentru o mănăstire cu toate bunurile pe care le deține prin acte false.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 19 iulie 2024, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 25 iunie 2025, s-a fixat termen de judecată la 11 noiembrie 2025, în ședință publică, cu citarea recurentului-reclamant, termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, pe excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Împotriva hotărârii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ. poate fi formulată doar cerere de reexaminare, conform alin. (5) și (6) ale aceluiași articol, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Potrivit art. 200 alin. (7) C. proc. civ., încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată este definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

În speță, prin încheierea din 10 septembrie 2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. iar prin încheierea din 21 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a acestei încheieri, formulată de petent.

Astfel, Înalta Curte constată că petentul a uzat de calea de atac prevăzută de lege împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, respectiv cerere de reexaminare, aceasta fiind respinsă prin încheierea din 21 octombrie 2024, care, potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (7) C. proc. civ., anterior citate, este definitivă și soluționează singura cale de atac prin care poate fi supusă cenzurii judiciare hotărârea de anulare a unei cereri de chemare în judecată pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse petentului de completare a cererii.

Înalta Curte notează că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, principiu consfințit de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege. Numai astfel se poate respecta principiul preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, implicit, principiul securității raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre irevocabilă (definitivă) nu mai poate fi pusă în discuție, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.

Prin prisma reperelor de analiză astfel relevate, Înalta Curte observă că recursul declarat de petent împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată din 10 septembrie 2024, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2024 era inadmisibil, fiind în mod corect respins, ca atare, prin decizia civilă nr. 246 din 06 mai 2025, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Cum această decizie, este, la rândul său, definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind, deci, susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac promovată de petent împotriva acesteia, care constituie obiectul prezentei cauze, este inadmisibilă, fiind formulată cu nerespectarea principiului legalității căilor de atac.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 246 din 06 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Ținând cont de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, văzând dispozițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor deduse judecăți prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 246 din 06 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.