ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1899/2025

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2293 din 29 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 5 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Împotriva acestei decizii, la 8 mai 2025, a formulat contestație în anulare contestatorul A..

Întrucât nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, prin rezoluția de primire a căii de atac din data de 19 mai 2025 s-a dispus citarea contestatorului cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul arătat, sub sancțiunea anulării contestației în anulare, cu posibilitatea de formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și/sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar. Citația a fost comunicată contestatorului la data de 2 octombrie 2025, aceasta fiind înmânată personal destinatarului, care a semnat de primire, astfel cum reiese din dovada de înmânare aflată la dosar.

Întrucât contestatorul nu s-a conformat obligației de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, Înalta Curte, în ședința publică din 11 noiembrie 2025, a invocat din oficiu excepția nulității contestației în anulare, pentru netimbrare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării contestației în anulare declarate de contestatorul A. - invocată din oficiu, soluționarea acesteia făcând de prisos examinarea altor aspecte ce țin de fondul contestației în anulare promovate în cauză, reținând următoarele:

Art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru instituie regula caracterului timbrabil al oricărei acțiuni, excepțiile fiind de strictă interpretare și aplicare. Prin jurisprudența constantă a Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 401 din 13 iunie 2017, Decizia nr. 169 din 29 martie 2018, Decizia nr. 27 din 17 ianuarie 2019, Decizia nr. 432 din 4 iulie 2019, Decizia nr. 260 din 22 aprilie 2021) s-a statuat cu valoare de principiu că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.

Accesul la justiție presupune așadar respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiție prealabilă și extrinsecă actului de procedură, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Potrivit art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Cuantumul taxelor judiciare de timbru este reglementat pentru etapa contestației în anulare de dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituind o taxă fixă în cuantum de 100 RON pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În cauza de față, prin rezoluția de primire a dosarului din data de 19 mai 2025, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării contestației în anulare.

Prin citația emisă la data de 23 septembrie 2025 contestatorului i s-a pus în vedere obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul determinat de instanță, precum și posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru ori cerere de acordare a ajutorului public judiciar, act procedural comunicat la data de 2 octombrie 2025, fiind înmânat personal contestatorului, care a semnat de primire, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare fază procesuală, obligația de achitare anticipată a acestora este justificată, ca și sancțiunea anulării cererii, în caz de neplată, așa cum s-a apreciat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, iar în legătură cu stabilirea taxelor judiciare de timbru, instanța de contencios european a reținut că deși instituirea taxei judiciare de timbru reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului de acces la justiție, prin aceasta se urmărește un scop legitim, vizând, în esență, buna administrare a justiției. Astfel, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanță, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esențial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în acest sens.

Astfel, impunerea prin lege a unor exigențe, cum ar fi plata unor taxe pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv are o solidă justificare prin prisma finalității urmărite constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept.

Drept urmare, întrucât contestatorul nu a înțeles să achite taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac exercitate, se impune admiterea excepției nulității contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2293 din 29 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2293 din 29 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.