ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1742/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni la 27.06.2023, contestatorul A. a formulat o cerere intitulată contestație împotriva Adresei de înființare a popririi nr. 392/21.02.2023, făcând trimitere la Decizia Tribunalului Iași nr. 2172/17.07.2018, pe care de altfel a atașat-o.

Cererea a fost calificată inițial ca și contestație la executare și a fost timbrată cu suma de 1.000 de RON, la solicitarea instanței.

Ulterior, la data de 09.05.2024, raportat la precizările contestatorului, instanța a calificat cererea sa ca fiind o contestație în anulare împotriva Deciziei Tribunalului Iași dată în dosarul nr. x/2014, iar la data de 18.07.2024 a dispus disjungerea cererii privind contestația împotriva cheltuielilor de executare și formarea unui nou dosar, având ca obiect contestație la executare. La aceeași dată, instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale în ceea ce privește contestația în anulare formulată de reclamant, invocată din oficiu.

Prin sentința civilă nr. 252/13.08.2024, Judecătoria Răducăneni a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Tribunalului Iași.

Prin decizia nr. 75 din data de 27 ianuarie 2025, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 30 ianuarie 2025, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 252/13.08.2024 a Judecătoriei Răducăneni, pe care a păstrat-o.

Prin decizia nr. 146 din data de 6 iunie 2025, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis excepția inadmisibilității recursului, pusă în discuția contradictorie a părților din oficiu și a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 75/2025, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă la data de 27.01.2025.

Împotriva deciziei nr. 146 din data de 6 iunie 2025 a declarat recurs, neîntemeiat în drept, recurentul A. arătând că executarea silită este nelegală.

La 27.06.2025, recurentul a depus la dosar cererea intitulată "precizări" la recurs prin care face referire la debitul supus executării silite.

În termen legal, intimata B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că executarea silită a fost legală.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită anularea popririi.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul prin prisma excepției inadmisibilității invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în considerarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prevăd că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei."

Cum decizia nr. 146 din data de 6 iunie 2025 a fost pronunțată în soluționarea unui recurs (respins, ca inadmisibil), aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât decizia pronunțată de curtea de apel, cu privire la recursul declarat de recurentul A., este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Controlul judiciar al hotărârii judecătorești este condiționat, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. de exercitarea căii de atac în condițiile legii.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 146 din data de 6 iunie 2025 a Curții de Apel Iași, secția civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 146 din data de 6 iunie 2025 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.