ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1441/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26.04.2023 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. prin B. Roma - Sucursala România, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 238.284,86 RON, reprezentând debit principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2615/08.11.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. prin B. Roma - Sucursala România; a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 238.284,86 RON, reprezentând contravaloare facturi restante; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.870,70 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, B. prin B. Roma - Sucursala România a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 887 din 10 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. prin B. Roma - Sucursala România, a schimbat în tot sentința civilă atacată în sensul că, a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată și a obligat intimata să achite apelantei suma de 2.935,35 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii A. S.R.L. a declarat recurs.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă susține că motivele susținute de către intimata-pârâtă prin cererea de apel sunt neîntemeiate, iar argumentele acesteia nu aduc elemente de fond care să justifice modificarea soluției pronunțate de prima instanță. Mai susține recurenta că deține documente justificative care atestă că intimata a recepționat toate serviciile și produsele furnizate de societatea recurentă, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă. Totodată, autoarea recursului arată că între părți au fost semnate o serie de documente în baza unor borderouri de livrare, iar intimata a semnat și validat aceste acte fără obiecții.

În opinia recurentei, prima instanța a pronunțat o soluție temeinică și corectă, sens în care solicită anularea deciziei curții de apel.

Recurenta nu și-a întemeiat în drept cererea de recurs.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că susținerile recurentei potrivit cărora deține documente justificative care atestă că intimata a recepționat toate serviciile și produsele furnizate de către aceasta și că între părți au fost semnate o serie de documente în baza unor borderouri de livrare semnate și validate de către intimata-pârâtă, reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate și excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a recurentei cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele expuse succint de către recurentă nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L împotriva deciziei civile nr. 887 din 10 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L împotriva deciziei civile nr. 887 din 10 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2025.