ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1418/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1418/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 14 octombrie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani, secția Civilă, la 4 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani la restituirea sumelor reprezentând indemnizație concediu medical, aferente perioadei 2011-2012 și includerea stagiului de cotizare corespunzător în baza de date privind angajații.
La termenul de judecată din 11 ianuarie 2024, reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii introductive, arătând că solicită indisponibilizarea sumei de 26.106 RON și de 1.000 RON, ce reprezintă indemnizație concediu medical, potrivit O.G. nr. 25/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 și O.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări de sănătate, și introducerea stagiului de cotizare în cartea de muncă, pentru perioada iunie 2011 - ianuarie 2012.
Totodată, a învederat că solicită dobândă de 0,02% și penalități de întârziere de 0,01%, începând cu data de 2 septembrie 2015 și până la data efectuării plăților, cu calculul inflației aferente, precum și daune morale și materiale, suma urmând a fi virată într-o singură tranșă în contul bancar, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 58 din 12 ianuarie 2024, prima instanță a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, cu motivarea că nu sunt incidente dispozițiile art. 997 C. proc. civ. privind emiterea ordonanței președințiale.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 195/2024 din 23 mai 2024, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a anulat calea de atac, ca netimbrată.
Hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs, care a fost constatat ca perimat prin decizia civilă nr. 40 din 13 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.
La 24 martie 2025, reclamanta A. a declarat recurs împotriva hotărârii de perimare, susținând că nu este incidentă această sancțiune procesuală, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv restituirea sumelor pe care i le datorează pârâta.
Intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că, în mod corect, s-a constatat perimat recursul, decizia atacată fiind legală.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, reține următoarele considerente:
Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.
Recursul pendinte are ca obiect decizia prin care instanța de apel a constatat perimat apelul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 195/2024 din 23 mai 2024, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".
Întrucât decizia prin care s-a constatat perimarea a fost pronunțată la 13 martie 2025, iar cererea de recurs a fost depusă la 24 martie 2025, prin poștă electronică, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila x, se constată că recursul a fost declarat și motivat în afara termenului legal de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că acesta a început să curgă la 13 martie 2025 și s-a împlinit la 19 martie 2025.
Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ. "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți", iar în conformitate cu art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător."
Or, neexercitarea dreptului procesual, respectiv formularea cererii de recurs, în termenul imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate conform tezei finale a acestui alineat.
În considerarea celor arătate, Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 185 alin. (1) și art. 496 alin. (1), văzând și dispozițiile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 40 din 13 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 40 din 13 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.