ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1413/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1413/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 14 octombrie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2023 pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2023, revizuenta Școala Profesională Specială "A." a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., revizuirea sentinței civile nr. 228/02.03.2023, pronunțate în dosarul nr. x/2022, de Tribunalul Galați, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1030/22.06.2021, pronunțate de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 152/10.03.2022 a Curții de Apel Galați.
Prin decizia nr. 504 din 8 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs revizuenta, cale de atac ce a fost admisă prin decizia nr. 515 din 6 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre o nouă judecată instanței de apel, fiind considerată admisibilă calea de atac a revizuirii din perspectiva condiției privind neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în al doilea proces.
Prin decizia nr. 946/2024 din 23 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta Școala Profesională Specială "A." împotriva sentinței civile nr. 228 din 2 martie 2023 pronunțate de Tribunalul Galați, secția I civilă.
La data de 19 februarie 2025, revizuenta Școala Profesională Specială "A." a declarat recurs împotriva acestei decizii, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, în sensul admiterii cererii de revizuire, pentru a se asigura respectarea principiului securității juridice și prevenirea litigiilor repetate având același obiect.
Criticile recurentei nu au fost încadrate în drept, aceasta susținând în esență că instanța de revizuire a aplicat greșit principiului autorității de lucru judecat, având în vedere că obiectul și finalitatea acțiunilor formulate în alte dosare sunt identice, deoarece vizează recunoașterea și plata acelorași drepturi salariale. Totodată, s-a arătat că instanța a interpretat într-un mod rigid condiția identității de obiect, fără a lua în considerare efectele juridice urmărite în ambele acțiuni.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, reține următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.
În cauză, cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept și nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de casare expres prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.
Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată asupra revizuirii, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, recurenta având obligația, pe de-o parte, de a-și întemeia recursul pe cel puțin unul din motivele de casare prevăzute limitativ de lege și, pe de altă parte, de a dezvolta în mod corespunzător acel motiv de nelegalitate, în sensul formulării de critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Prin recursul formulat, recurenta a prezentat situația de fapt a litigiului reluând argumentele arătate prin cererea de revizuire, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din cazurile limitativ și expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În această situație, în care recurenta nu a arătat în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de revizuire, motivarea cererii raportându-se la reiterarea situației de fapt din perspectiva aplicării greșite a autorității de lucru judecat cu privire la recunoașterea și plata unor drepturi salariale, controlul judiciar nu se poate realiza.
În consecință, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, rezultă că recurenta-revizuentă avea obligația, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., să se raporteze în concret la considerentele instanței de revizuire, să le combată și să dezvolte un raționament juridic contrar, apt să releve nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva motivelor de casare invocate, condiție neîndeplinită în cauză.
Devine astfel incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aplicabilă atât în ipoteza în care motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, cât și în cazul celor care nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 din același cod, situație în care, deopotrivă, sunt încălcate exigențele legii de procedură privind motivarea căii de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de revizuenta Școala Profesională Specială "A." împotriva deciziei civile nr. 946/2024 din 23 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de revizuenta Școala Profesională Specială "A." împotriva deciziei civile nr. 946/2024 din 23 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.