Decizia nr. 857/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 2016 pe rolul Tribunalului Argeș, secția I civilă, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, la plata sumei de 250.000 RON (estimativ, suma reală urmând să fie stabilită prin raport de expertiză contabilă ce se va efectua în cauză) reprezentând despăgubiri pentru repararea integrală a prejudiciului constând în: - actualizarea cu rata inflației a sumei de 1.538.045,26 RON, calculată eșalonat începând cu data de 30.11.2010 în funcție de suma și data încasării de către administratorul judiciar, până la data restituirii sumei de 1.538.045,26 RON; - dobânda legală aferentă sumei de 1.538.045,26 RON, calculată eșalonat începând cu data de 30.11.2010, în funcție de suma și data încasării de către administratorul judiciar, până la data restituirii sumei de 1.538.045,26 RON, stabilite cu titlu de despăgubire prin sentința civilă nr. 294/29.09.2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă prin decizia civilă nr. 1204/16.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 1084 C. civ. de la 1864, art. 1530 și 1531 C. civ., O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 13/2011. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă Prin încheierea din 02 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Argeș, secția I civilă, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a constatat prescris dreptul reclamantei la acțiune privind acordarea dobânzii și a reactualizării sumei de 1.538.045,26 RON pentru perioada 30.11.2010 - 20.07.2013. Prin sentința civilă nr. 128 din 09 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeș și a fost obligată aceasta din urmă să plătească reclamantei suma de 128.039 RON, reprezentând dobândă legală și suma de 9.502 RON, reprezentând actualizarea cu rata inflației, precum și cheltuielile de judecată în sumă de 3.000 RON, reprezentând onorariu expert și suma de 3.665,78 RON, reprezentând taxă de timbru. La data de 04 mai 2022, reclamanta societatea A. S.R.L. a formulat cerere de completare a dispozitivului în ceea ce privește dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației calculată prin completarea raportului de expertiză la suma de 275.512,46 RON, pentru perioada 21.07.2013-21.07.2016. Prin sentința civilă nr. 367/2022 din 29 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă în dosar nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 128 din data de 09 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016. Reclamanta societatea A. S.R.L. și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeș au declarat apeluri împotriva sentinței civile nr. 128 din 09 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016 și a sentinței civile nr. 367 din 29 iunie 2022 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă Apelurile au fost înregistrate pe rolul secției I civile a Curții de Apel Pitești, care, prin încheierea de ședință din data de 23.02.2023, a dispus conexarea cererilor de apel ce fac obiectul dosarelor nr. x/2016 și nr. y/2016 Prin încheierea din data de 23 februarie 2023, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției I civile a Curții de Apel Pitești, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a apelului formulat de reclamanta societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 128 din 9 martie 2022, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016 și împotriva sentinței civile nr. 367 din 29 iunie 2022 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016, precum și a apelului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, împotriva sentinței civile nr. 128 din 9 martie 2022, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016, în favoarea secției a II-a civile a Curții de Apel Pitești. La, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești,cauza a fost înregistrată la data de 06.03.2023, sub nr. x/2016*, iar la primul termen de judecată s-a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale funcționale a acestei secții în soluționarea cauzei, având în vedere obiectul și natura litigiului. Prin încheierea din 05 aprilie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a trimis cauza secției I civile a Curții de Apel Pitești spre competentă soluționare. A constatat ivit conflictul negativ de competență cu privire la apelurile declarate, a suspendat cauza și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență. Prin decizia nr. 1474 din 14 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă sub numărul x/2016**. Prin decizia civilă nr. 710/2024 din 08 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins apelurile, declarate de reclamanta societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 128 din 09 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016 și a sentinței civile nr. 367 din 29 iunie 2022 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016 și de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeș împotriva sentinței civile nr. 128 din 09 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016, ca nefondate. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 710/2024 din 08 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeș. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05 aprilie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris . Prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Argeș a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, casarea și reținerea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 237 pct. 3 și 4 C. proc. civ., în sensul în care instanța este obligată să examineze fiecare pretenție și apărare în parte. Explicitează că instanța de apel nu analizează susținerile făcute prin apărările în fond și cele invocate pe calea apelului, deoarece la paragraful 7 de la pagina 5 din hotărârea recurată, instanța reține în mod greșit că pârâta a invocat prin cererea de apel doar nelegala utilizare a indicilor prețurilor de consum furnizați de INS pentru servicii, iar nu indicii ce vizează bunurile de consum. Prin reținerea în considerente a unei situații greșite, cu încălcarea art. 237 pct. 3 și 4 C. proc. civ., instanța de apel, deși respinge apelul reclamantei, constată că produce efecte sentința civilă nr. 128/09.03.2022, pronunțată de Tribunalul Argeș, care obligă instituția și la plata sumei de suma de 9.502 RON, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, calculată pe baza indicelui de inflație a prețurilor de consum pentru servicii și nu așa cum a dispus instanța de judecată, aceasta însușindu-și de fapt modul de calcul făcut de expertul contabil. Instituția sa nu putea invoca aspectul reținut în mod greșit de instanța de apel, întrucât din cererea de chemare în judecată rezultă că pretențiile se concretizează în acordarea de despăgubiri pentru repararea integrală a prejudiciului, prin calcularea dobânzii și actualizarea cu rata inflației, fără nicio altă precizare în sensul utilizării indicilor prețurilor de consum pentru servicii sau indicilor prețurilor de consum pentru bunuri. Arată că din adresa Tribunalului Argeș prin care este înlocuit expertul contabil B. cu C. și se fixează termen de depunere a raportului de expertiză contabilă în data de 12 ianuarie 2022 nu rezultă că instanța de fond stabilește actualizarea cu indicele de inflație în raport de indicii prețului de consum servicii deoarece nici reclamanta, prin nota de probatorii de la termenul din 09 martie 2017 nu a solicitat acest lucru. Actualizarea cu rata inflației în funcție de indicii prețului de consum pentru servicii este făcută din inițiativa expertului contabil și nu la dispoziția instanței de judecată, așa cum în mod greșit susține acesta la pagina 2, obiectivul 2 din raportul de expertiză contabilă depus pentru termenul din 12 ianuarie 2022, astfel că actualizarea cu inflația trebuia făcută la nivelul indicelui prețului de consum total, ca medie între indicele prețului de consum pentru servicii și indicele prețului de consum pentru bunuri. Mai susține că sunt încălcate prevederile art. 237 pct. 3 și 4 C. proc. civ. deoarece instanța de apel nu a examinat apărările și susținerile făcute în apel de pârâtă, din care rezultă faptul că nu a criticat nelegala utilizare a indicilor prețurilor de consum pentru servicii și nu pentru bunuri, pentru că inflația trebuia calculată la nivelul indicelui prețului de consum total, așa cum s-a solicitat de reclamantă și cum a reținut și dispus instanța de fond. Instanța în mod nelegal nu ține cont de faptul că modul de calcul al ratei inflației este greșit calculat de expertul desemnat, întrucât pretențiile în sumă de 9.502 RON reprezentând actualizare cu indicele de inflație constituie motivul de apel care a fost respins în mod nelegal de instanța de apel. Din motivele de apel rezultă că pârâta și-a însușit opinia expertului consilier parte D., în sensul că indicele de inflație a fost subunitar, s-a înregistrat deflație, astfel încât suma de 1.004.649,80 RON nu înregistrează variație pe seama inflației. Conchide că, prin încălcarea prevederilor art. 237 pct. 3 și 4 C. proc. civ., instanța de apel nu analizează susținerile pârâtei din apel și fără a constata care pretenții sunt în realitate contestate de recurenta-pârâtă, admite pretenții nedatorate, pe considerentul obiectului de activitate al reclamantei. Solicită instanței de recurs să constate că, din expertiza contabilă efectuată de C., rezultă din opinia separată a consilierului parte a Centrului Medical A. S.R.L. că INS are valoare subunitară, ceea ce înseamnă că opinia expertului consilier parte al instituției recurente este pertinentă în sensul că suma de 1.004.649,80 RON nu înregistrează variație pe seama inflației. Relevă că instanța de apel în mod greșit respinge și apelul Casei de Asigurări de Sănătate Argeș și, prin menținerea sentinței civile nr. 128/2022, obligă instituția recurentă la plata sumei de 128.039 RON reprezentând dobânda legală și suma de 9.502 RON reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 1.004.649,80 RON, omologând varianta I din Raportul de expertiză, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, fără a ține seama de obiecțiunile acesteia. Aceasta întrucât instanța nu analizează susținerile recurentei și reține în considerentele hotărârii recurate alte critici neinvocate de recurentă. Instanța de apel, cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 13/2011, stabilește că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (3), apreciind că acestea sunt aplicabile doar în situația în care relațiile nu decurg din exploatarea unei întreprinderi. Or, conform prevederilor art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, raporturile dintre casele de sănătate și furnizorii de servicii medicale sunt de natură civilă și nu comerciale, care sa presupună acte sau fapte de comerț. În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta pârâtă a arătat că, prin încheierea de ședință din 03 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2014, se stabilește cu putere de lucru judecat că întreaga sumă de 1.538.045,26 RON pentru care s-a formulat cererea de chemare în judecată a fost achitată integral prin executare silită de către BEJ E. în dosarul execuțional nr. x/2016, dovadă fiind încheierea din 16.08.2016, instituția acoperind și dobânda calculată la suma de 1.004.649,80 RON, astfel că, indiferent de varianta de calcul din expertiza contabilă din prezentul dosar, Casa de Asigurări de Sănătate Argeș nu mai datorează nicio sumă reclamantei, aspect recunoscut prin întâmpinarea la cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 4730/28.11.2019, soluționată prin încheierea de ședință din 03 decembrie 2021, nerecurată. În drept, recurenta pârâtă a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8, art. 237 și art. 397 C. proc. civ. I.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă societatea A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare. I.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 14 ianuarie 2025, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat, stabilind termen de judecată la data de 8 aprilie 2025, ora 9:00, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Printr-un prim motiv de recurs, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă critică hotărârea atacată pe motiv că instanța de apel a încălcat normele de drept material reprezentate de dispozițiile art. 237 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ. În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel a omis să-i analizeze motivul de apel referitor la indicele prețurilor de consum, deși apărările sale au fost în sensul că nu a criticat nelegala utilizare a indicilor prețului de consum pentru servicii și pentru bunuri, tocmai pentru faptul că inflația trebuia calculată la nivelul indicelui prețului de consum total. Dacă se aplica indicele mediu de consum, astfel cum se arată în opinia expertului său parte, pe care și-a însușit-o, acest indice era subunitar și nu mai avea de plătit nicio sumă cu titlu de actualizare. Or, instanța de apel și-a însușit opinia expertului desemnat al cărui calcul este greșit. În raport cu aceste susțineri, Înalta Curte constată că, deși au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile concrete vizează, în realitate, o încălcare a normelor de procedură, astfel încât ele se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, și urmează a fi analizată din această perspectivă. Cu titlu prealabil, se reține că unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., potrivit cu care " (6) Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut (…)", acest principiu fiind transpus și în Capitolul II - Judecata, Secțiunea a IV-a - Deliberarea și pronunțarea hotărârii - la art. 397 alin. (1) potrivit cu care "Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății (…)". În același Capitol, la art. 237 alin. (2) pct. 3 și 4 este prevăzută, în scopul pregătirii dezbaterii în fond a procesului, obligația instanței de a examina fiecare pretenție și apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul și de constata care dintre pretenții sunt recunoscute și care sunt contestate. Procedând la examinarea conținutului cererii de apel formulate de pârâtă, Înalta Curte constată că apelanta-pârâta a susținut că, pentru perioada dedusă judecății, indicele de inflație a fost subunitar, respectiv inflația a fost negativă, caracterizându-se prin scăderea puterii masei monetare conform indicelui armonizat al prețului de consum IAPC, iar prin urmare nu se impunea actualizarea creanței. Având în vedere această critică, instanța de apel, luând în considerare faptul că pârâta este ținută, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, să despăgubească reclamanta pentru lipsa de folosință a sumelor de bani achitate administratorului judiciar, a reținut următoarele: "În speță se solicită, pentru repararea acestui prejudiciu, doar dobânda legală, în condițiile art. 1535 din C. civ., precum și actualizarea sumei de bani cu rata inflației. Cu privire la acest ultim aspect, dat fiind că actualizarea obligației bănești se realizează la data plății efective, pârâta a invocat, prin cererea sa de apel, doar nelegala utilizare a indicilor prețurilor de consum furnizați de I.N.S. pentru servicii, iar nu indicii ce vizează bunurile de consum. Curtea, având în vedere necesitatea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului, prevăzut de art. 1531 din C. civ., ținând seama de obiectul de activitate al reclamantei, apreciază că utilizarea indicilor prețurilor de consum pentru servicii corespunde acestei finalități, respectiv asigurării aceleiași valori a sumei de bani plătite cu titlu de servicii de către reclamantă, astfel acoperindu-se prejudiciul cauzat prin devalorizarea monedei". Așadar, din considerentele anterior redate, se observă că instanța de apel a analizat în mod explicit apărările la care recurenta-pârâtă a făcut referire, reținând, în urma interpretării probatoriului administrat (proba cu expertiza contabilă) că utilizarea indicelui prețurilor de consum pentru servicii este adecvată în raport cu obiectul de activitate al reclamantei și asigură repararea integrală a prejudiciului. Or, aprecierea probatoriului de către instanța de apel nu poate fi cenzurată în recurs, dat fiind specificul acestei căi de atac. Așadar, critica recurentei-pârâte referitoare la tipul indicelui de inflație aplicat de instanța de apel, nu poate fi primită, întrucât aceasta este o chestiune de fapt, ce excedează limitelor controlului de legalitate exercitat în recurs, conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Aceasta, întrucât recursul nu poate fi folosit pentru reexaminarea temeiniciei hotărârii sau a modului în care instanța de apel a apreciat probele administrate, ci exclusiv pentru verificarea legalității acesteia. În aceste coordonate, se observă că obligația impusă de dispozițiile art. 237 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ. (examinarea fiecărei pretenții și apărări și constatarea pretențiilor recunoscute sau contestate) nu poate fi considerată neîndeplinită, având în vedere că, în concret, cererea de apel nu conține susțineri referitoare la chestiunea tipului de indice utilizat ci, în esență, solicită validarea opiniei expertului parte iar în această situație, din considerentele hotărârii recurate, rezultă că instanța de apel a examinat și a răspuns criticilor formulate în apel, analizându-le pe fond, raportându-se la varianta expertizei pe care a considerat-o corectă și explicând, totodată, de ce a avut-o în vedere. Or, în lipsa unei omisiuni efective de analiză a unei apărări deduse judecății, nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor procedurale anterior evocate, care să atragă sancțiunea nulității hotărârii recurate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Omisiunea de analiză, care atrage nulitatea, presupune lipsa totală a luării în discuție a unei apărări esențiale deduse judecății sau o nereținere în hotărâre a acelui aspect - ceea ce în speța de față nu se verifică, astfel cum s-a arătat anterior -, iar nu simple diferențe de apreciere asupra modului de soluționare a cauzei. În concluzie, invocarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru pretinsa încălcare a art. 237 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ., este nefondată. Printr-un al doilea motiv de recurs, subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de apel sub aspectul stabilirii dobânzii legale penalizatoare conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, susținând, în esență, că raporturile juridice deduse judecății sunt de natură civilă, în sensul art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, iar nu comercială, care să presupună acte sau fapte de comerț, astfel încât, în opinia sa, ar fi incident art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011. Critica este nefondată. În analizarea criticii vizând cuantumul dobânzii legale penalizatoare acordate de prima instanță, instanța de apel a avut în vedere dezlegările date cu privire la natura raporturilor juridice dintre părțile litigiului pendinte de către Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 1204/16.05.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, intrate sub efectul pozitiv al autorității de judecat (acelea referitoare la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei și la faptul că societatea reclamantă este o societate comercială, cu obiect de activitate unic, constând în furnizarea de servicii medicale), astfel că, în raport cu acestea, a reținut incidența dispozițiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, dat fiind faptul că raportul juridic dintre părți este unul între profesioniști. Invocarea de către recurenta-pârâtă a dispozițiilor art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 nu poate conduce la concluzia că raporturile dintre părți nu ar fi unele între profesioniști pentru a fi incident alin. (3) al art. 3 din O.G. nr. 13/2011. Aceste dispoziții statuează că "relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract". Astfel, din interpretarea acestor prevederi legale, se reține că însuși legiuitorul a stabilit că relațiile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract, însă această dispoziție nu exclude calitatea părților implicate de profesioniști, ci are în vedere excluderea calificării raportului juridic ca fiind unul de drept administrativ. Or, față de dispozițiile art. 3 din C. civ., toți profesioniștii, indiferent de statutul lor juridic sunt supuși regulilor de drept civil. Așadar, dispoziția legală are în vedere natura raportului juridic și nu calitatea părților; prin urmare, sensul acestei reglementări nu este acela că raporturile între furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări nu sunt raporturi între profesioniști. Or, atât furnizorul de servicii medicale, cât și casa de asigurări de sănătate sunt entități care desfășoară activități organizate, specifice unei întreprinderi, ceea ce atrage calificarea lor ca profesioniști. În acest sens, este relevantă modificarea adusă art. 3 din O.G. nr. 13/2011, prin introducerea alin. (2) 1 (articol introdus prin Legea nr. 72/2013 pentru a reglementa raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante), care, deși nu este aplicabil cauzei, reflectă voința legiuitorului de a trata aceste raporturi juridice ca raporturi între profesioniști. În plus, alin. (3) al art. 3 din O.G. nr. 13/2011 se aplică doar în ipoteza în care obligația nu decurge din exploatarea unei întreprinderi, ceea ce nu este cazul în speță. Activitatea furnizorilor de servicii medicale și a caselor de asigurări se încadrează în noțiunea de exploatare a unei întreprinderi, constând în exercitarea sistematică, de către una ori mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ. Așadar, cum raporturile dintre părțile litigante decurg din exploatarea unei întreprinderi, instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, stabilind dobânda legală aferentă raporturilor dintre profesioniști, iar critica recurentei-pârâte nu poate fi primită, întrucât se întemeiază pe o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente. În consecință, nu se poate reține aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel că motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a fi respins ca nefondat. Cea de-a treia critică adusă hotărârii instanței de apel, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., vizează încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii de ședință din 3 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2014, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâta a achitat debitul principal în anul 2016. Susține recurenta-pârâtă că, prin achitarea integrală a debitului principal, a acoperit și dobânda calculată la suma de 1.004.649,80 RON, astfel că, indiferent de varianta de calcul din expertiza contabilă din prezentul dosar, nu mai datorează nicio sumă reclamantei. Înalta Curte reține, cu titlu prealabil, că cel mai important efect al hotărârilor judecătorești este autoritatea de lucru judecat, ale cărei efecte - pozitiv și negativ - sunt prevăzute de dispozițiile art. 431 C. proc. civ. Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este consacrat în cuprinsul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, într-o judecată ulterioară, partea care a câștigat un proces se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea din procesul anterior, care este învestită cu autoritate de lucru judecat, fără ca instanța sau partea adversă din litigiul ulterior să mai poată supune dezbaterii existența dreptului. În acest caz, este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a rezolvat anterior, așa încât aceasta să nu mai poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente. Drept urmare, cea de-a doua instanță nu mai poate face evaluări proprii asupra celor deja dezbătute, ci constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească și pe care nu o poate ignora. Astfel, pentru respectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, cea de-a doua hotărâre trebuie să se sprijine pe ceea ce a rezolvat instanța anterioară. Aplicând aceste aspecte teoretice situației concrete a speței, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă tinde să se prevaleze de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, invocând în acest sens statuarea pe care a realizat-o instanța Curții de Apel Pitești prin încheierea de ședință din 3 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2014, referitor la momentul executării debitului principal. Se constată că, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, modificată la data de 24.03.2015, reclamanta din cauza de față, societatea A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Argeș la plata sumei de 1.538.045,26 RON cu titlu de despăgubiri ocazionate de plata administratorului judiciar care a coordonat activitatea pe timpul cât reclamanta s-a aflat în procedura insolvenței-reorganizare, pretenții recunoscute prin sentința civilă nr. 294/29.09.2015 a Tribunalului Argeș. Cuantumul acestor despăgubiri a fost modificat prin decizia civilă nr. 4730/28.11.2019 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr. x/2014 (definitivă prin decizia nr. 1580/22.06.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeș fiind obligată la plata sumei de 1.280.162,26 RON (pentru suma de 257.883 RON intervenind prescripția dreptului material la acțiune). Prin încheierea de ședință din 3 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 4730/28.11.2019 a Curții de Apel Pitești, pronunțate în dosarul nr. x/2014 (dosar în care i s-a recunoscut reclamantei dreptul de despăgubiri, astfel cum s-a arătat supra). Examinând încheierea de ședință din 3 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte observă că, în cuprinsul considerentelor, s-a reținut faptul că debitul principal stabilit prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 294 din 29 septembrie 2015 a Tribunalului Argeș (suma de 1.585.596,6 RON) a fost achitat integral, fapt ce a determinat încetarea executării silite, dispuse prin încheierea din data de 16 august 2016 de executorul judecătoresc E., considerentul relevant fiind următorul: "Astfel, într-adevăr, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, după pronunțarea deciziei nr. 1204 din 16 mai 2016, completată prin decizia civilă nr. 1521 din 13 iunie 2016 ale Curții de Apel Pitești, desființată în calea de atac a recursului prin decizia civilă nr. 686 din 11 aprilie 2017 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în cadrul dosarului de executare nr. 404/2016 al BEJ E., a fost executată suma menționată în sentința civilă nr. 294 din 29 septembrie 2015 a Tribunalului Argeș, respectiv suma de 1.585.596,6 RON debit plus 26.651,34 RON cheltuieli de executare. Pe cale de consecință, prin încheierea din data de 16.08.2016, executorul a dispus încetarea executării silite ca urmare a realizării integrale a obligației stabilite prin titlul executoriu sentința civilă nr. 294/2015". În schimb, în prezenta cauză, partea reclamantă, societatea A. S.R.L., a dedus judecății o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Argeș la plata sumei de 250.000 RON (sumă constând în actualizarea cu rata inflației a sumei de 1.538.045,26 RON și dobânda legală aferentă sumei de 1.538.045,26 RON stabilite cu titlu de despăgubire prin sentința civilă nr. 294 din 29 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș), reprezentând despăgubiri pentru repararea integrală a prejudiciului. În procesul pendinte, instanța de fond a calculat accesoriile debitului principal - actualizare cu indicele de inflație și dobândă legală - pentru perioada 20 iulie 2013 - 21 iulie 2016, deci până la un moment anterior încheierii de încetare a executării silite, respectiv până la data introducerii cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar. Or, față de momentul 16 august 2016, indicat în încheierea din 3 decembrie 2021, data până la care au fost calculate dobânzile în dosarul de față, 21 iulie 2016, este anterioară dispunerii încetării executării silite ca urmare a realizării integrale a debitului. Prin urmare, nu se poate reține că dobânda a fost stabilită pentru o perioadă în care obligația principală era stinsă. În plus, recurenta-pârâtă nu indică o dată concretă a stingerii debitului principal, ci menționează generic că plata integrală a sumei a fost efectuată în anul 2016. În acest context, recurenta pârâtă nu a învestit instanța cu o critică eficientă, aptă a permite instanței să verifice dacă recurenta-pârâtă a fost obligată să plătească mai mult decât datorează. În aceste coordonate, se constată că în litigiul anterior nu s-a analizat sub nicio formă chestiunea accesoriilor debitului principal, ci s-a statuat doar cu privire la dreptul reclamantei la despăgubiri ocazionate de plata administratorului judiciar care i-a coordonat activitatea pe perioada cât s-a aflat în procedura insolvenței-reorganizării, reținându-se că încetarea executării a avut loc la 16 august 2016 întrucât debitul a fost achitat integral, neexistând așadar, în această privință, o suprapunere de chestiuni litigioase care să determine incidența efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al încheierii amintite. De asemenea, în privința datei achitării debitului principal nu se poate reține o contrarietate între aspectele reținute în cele două procese, pentru considerentele expuse mai sus. În considerarea acestor argumente, Înalta Curte va înlătura ca nefondată critica potrivit căreia instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii de ședință din 3 decembrie 2021, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nefiind incident. În consecință, reținând că nu există motive care să justifice casarea deciziei atacate, motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă nefiind incidente în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, împotriva deciziei nr. 710 din data de 8 februarie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.