ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2676/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2015 pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A. - Birou Individual de Arhitectură a chemat în judecată pe B. S.R.L., C. și D., solicitând instanței să constate existența dreptului său de autor asupra proiectului "Tabere școlare Dâmbul Morii și Colonia 1 și Colonia 2 Timișul de Sus", amplasamentul Dâmbul Morii, precum și încălcarea acestui drept de către pârâți; obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 12.000 RON, reprezentând daune materiale pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor și a sumei de 24.000 RON, reprezentând daune morale, ambele cu dobânzi calculate de la data punerii în întârziere și până la plata efectivă; obligarea pârâților, pe cheltuiala proprie, să publice într-un ziar județean și într-unul de largă răspândire hotărârea judecătorească ce va fi pronunțată în prezenta cauză; precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Ulterior, reclamantul a precizat petitul I al cererii introductive, solicitând să se constate dreptul său de autor asupra lucrării de arhitectură aferente proiectului "Tabere școlare Dâmbul Morii și Colonia 1 și Colonia 2 Timișul de Sus", amplasamentul Dâmbul Morii, precum și încălcarea acestui drept de către pârâți, menținând neschimbate celelalte pretenții formulate inițial.

Pârâta B. S.R.L. a solicitat să se constate decăderea reclamantului din termenul legal pentru formularea precizării cererii de chemare în judecată, însă această excepție a fost respinsă de către instanță.

Totodată, pârâții B. S.R.L. și D. au formulat cerere de chemare în garanție împotriva numitei E. - Birou Individual de Arhitectură, solicitând obligarea chematei în garanție, în cazul admiterii acțiunii principale, la plata sumei de 12.000 RON, reprezentând daune materiale pentru încălcarea drepturilor patrimoniale ale reclamantului A. - Birou Individual de Arhitectură și a sumei de 24.000 RON, reprezentând daune morale, ambele sume purtând dobânzile legale aferente, la care se adaugă cheltuieli de judecată.

I.2 Sentința civilă pronunțată de Tribunalul Covasna, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 491 din data de 7 iunie 2017, Tribunalul Covasna, secția civilă a respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților D., C. și B. S.R.L. și inadmisibilității acțiunii; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A. - Birou Individual de Arhitectură, în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L., C. și D.; a constatat dreptul de autor al reclamantului asupra lucrării de arhitectură a proiectului "Tabere școlare Dâmbul Morii și Colonia 1 și Colonia 2 Timișul de Sus", amplasamentul Dâmbul Morii, și încălcarea acestui drept de către pârâți; a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 4.565 RON, reprezentând daune materiale pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor, și a sumei de 24.000 RON, reprezentând daune morale, la ambele sume adăugându-se dobânda legală calculată conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data de 9 martie 2015 și până la plata efectivă a acestor sume; a obligat pârâții la publicarea, pe cheltuiala lor, într-un ziar județean și într-unul de largă răspândire, a hotărârii judecătorești pronunțate în prezenta cauză, după rămânerea definitivă, și la plata către reclamant a sumei de 4.180 RON cheltuieli de judecată; a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de pârâții B. S.R.L. și D. împotriva chematei în garanție E. - Birou Individual de Arhitectură, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumelor la care au fost obligați. Partea inferioară a formularului

I.3 Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în primul ciclu procesual:

Prin decizia civilă nr. 243/Ap din data de 1 martie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis apelurile declarate de pârâții B. S.R.L. și D., dispunând schimbarea în parte a sentinței; a constatat dreptul de coautor al reclamantului asupra lucrării de arhitectură "Studiu de fezabilitate", elaborat în cadrul proiectului "Amenajare tabere școlare Dâmbul Morii și Colonia 1 și Colonia 2 Timișul de Sus" pentru amplasamentul Dâmbul Morii și încălcarea acestui drept de către pârâți; a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 3.065 RON cu titlu de daune materiale și de 4.565 RON cu titlu de daune morale, respingând restul daunelor materiale și morale solicitate; a obligat pârâții către reclamant la plata sumei de 2.350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei și a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant; a înlăturat dispozițiile primei instanțe privind constatarea dreptului de autor al părții reclamante asupra lucrării de arhitectură a proiectului "Tabere școlare Dâmbul Morii și Colonia 1 și Colonia 2 Timișul de Sus", amplasamentul Dâmbul Morii, și încălcarea acestui drept de către pârâți, obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 4.565 RON reprezentând daune materiale pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor și a sumei de 24.000 RON reprezentând daune morale, precum și obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 4.180 RON cheltuieli de judecată; a menținut restul dispozițiilor sentinței privind admiterea în parte a acțiunii, dobânda legală, obligarea pârâților la publicarea hotărârii și modul de soluționare a cererii de chemare în garanție; a respins apelul declarat de reclamantul A. - Birou Individual de Arhitectură împotriva aceleiași hotărâri; a obligat intimatul A. - Birou Individual de Arhitectură la plata către apelanta B. S.R.L. a sumei de 1.190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, respingând restul cheltuielilor de judecată. Partea superioară a formularuluiPartea inferioară a formularului

I.4 Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în primul ciclu procesual:

Prin decizia nr. 425 din data de 26 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de pârâții B. S.R.L. și D., precum și recursul incident declarat de reclamantul A. - Birou Individual de Arhitectură împotriva deciziei nr. 243/Ap din data de 1 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2015; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

I.5. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în al doilea ciclu procesual:

Prin decizia civilă nr. 682/Ap din data de 6 august 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015 Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis cererile de apel formulate de apelanții B. S.R.L., D. și A. - Birou Individual de Arhitectură împotriva sentinței civile nr. 491 din data de 7 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă, în dosarul nr. x/2015, și a schimbat-o în parte, după cum urmează: a constatat dreptul de autor al reclamantului asupra părții de arhitectură din cadrul Studiului de fezabilitate (SF) al proiectului "Amenajare Tabere școlare Dâmbul Morii"; a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 12.000 RON reprezentând despăgubiri materiale pentru încălcarea dreptului de autor; a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 5.000 RON reprezentând daune morale pentru încălcarea dreptului de autor; a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare aferente celor două sume menționate mai sus, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei decizii și până la plata integrală; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate; a obligat apelanții-intimați B. S.R.L. și D., precum și intimatul C., în solidar, să achite intimatului-apelant A. - Birou Individual de Arhitectură suma de 3.390 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel; a respins restul pretențiilor privind cheltuielile de judecată.

I.5. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în al doilea ciclu procesual:

Prin decizia nr. 1129 din data de 24 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca nefondat recursul formulat de pârâții B. S.R.L. și D. împotriva deciziei civile nr. 682/Ap din data de 6 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. Totodată, instanța supremă a admis recursul declarat de reclamantul A. - Birou Individual de Arhitectură împotriva aceleiași decizii, a casat în parte decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, exclusiv în ceea ce privește apelurile declarate de pârâții B. S.R.L. și D., menținând celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

I.6. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în al treilea ciclu procesual:

Prin decizia nr. 1145/Ap din data de 22 iunie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, rejudecând apelurile formulate de pârâții B. S.R.L. și D. împotriva sentinței civile nr. 491 din data de 7 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă, în limitele deciziei de casare, a menținut dispoziția primei instanțe privind data de la care pârâții sunt obligați la plata dobânzii legale, respectiv 9 martie 2015.

I.7. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în cadrul celui de-al treilea ciclu procesual, pârâții B. S.R.L. și D. au formulat recurs.

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., recurenții-pârâți B. S.R.L. și D. au solicitat casarea integrală a deciziei recurate, iar în urma rejudecării pe fond a cauzei, instanța de recurs să stabilească faptul că data de la care curg dobânzile penalizatoare este cea la care sentința pronunțată în fond a rămas definitivă.

În esență, recurenții-pârâți au susținut următoarele:

În cel de-al doilea ciclu procesual, cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de apel exclusiv sub aspectul momentului de la care se acordă dobânzile penalizatoare aferente despăgubirilor, Înalta Curte reținând că prima instanță acordase dobânda legală începând de la data cererii de chemare în judecată, respectiv 09.03.2015, fără ca reclamantul să formuleze critici împotriva sentinței civile nr. 491 din 07.06.2017 pronunțate de Tribunalul Covasna, secția civilă sub acest aspect.

Curtea a reținut, totodată, că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 1381 alin. (2) C. civ., deși în speță nu s-au administrat probe cu privire la data certă la care prejudiciul a fost cauzat.

Nelegalitatea deciziei recurate privește și aplicarea dispozițiilor art. 1 și art. 3 din O.G. nr. 13/2011, sub aspectul menținerii soluției de obligare a pârâților la plata dobânzii legale începând cu data de 09.03.2015, deși eventualele dobânzi ar putea fi solicitate doar de la momentul soluționării definitive a cauzei, respectiv data la care pretinsa sumă datorată devine certă, lichidă și exigibilă.

În speță, prejudiciul a fost stabilit definitiv abia la data de 24.05.2022, odată cu pronunțarea deciziei nr. 1129/24.05.2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

O altă critică vizează faptul că instanța de fond a reținut ca temei juridic al admiterii petitului privind plata dobânzilor dispozițiile O.G. nr. 13/2011, iar nu dispozițiile art. 1381 C. civ.. Acest aspect nu a fost contestat de reclamant în apel, devenind astfel definitiv tranșat sub aspectul temeiului juridic aplicabil.

Or, raportat la temeiul juridic reținut de prima instanță, până la soluționarea definitivă a cauzei nu se datorează dobânda remuneratorie prevăzută de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, întrucât cuantumul sumei și termenul de plată au fost stabilite definitiv abia prin decizia nr. 1129.

De asemenea, până la soluționarea definitivă a cauzei nu se datorează nici dobânda penalizatoare prevăzută de art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, întrucât nu există o scadență convenită între părți.

Prin urmare, eventualele dobânzi pot fi solicitate numai de la data rămânerii definitive a sentinței primei instanțe, acest moment fiind cel la care suma devine certă, lichidă și exigibilă.

În ceea ce privește motivul de recurs subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenții-pârâți susțin că dispozițiile deciziei recurate sunt contradictorii, întrucât instanța de apel menționează două date diferite pentru începutul curgerii dobânzilor, respectiv 05.03.2015 și 09.03.2015.

I.8 Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta B. S.R.L. ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul-reclamant apreciază că este relevant momentul de la care se calculează dobânzile. Prima instanță a considerat că punerea în întârziere a pârâților a avut loc la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 09.03.2015, aspect necontestat în apel de reclamant.

Mai apreciază intimatul-reclamant că, în speță, se aplică și dispozițiile art. 1521-1522 C. civ.

II. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 01 septembrie 2023, și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 9 (astfel cum reiese din fișa Ecris, aflată la dosar recurs).

Prin rezoluția din data de 13 septembrie 2023, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, după efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 18 iunie 2024, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de recurenții-pârâți D. și S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1145/Ap din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu cu intimata chemată în garanție E. - Birou Individual de Arhitectură, intimatul-pârât C. și intimatul-reclamant A. - Birou Individual de Arhitectură, și a fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2024, ora 9:00, în ședință publică, cu citarea părților.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Se constată, cu prioritate, că în urma soluționării cauzei în recurs în două cicluri procesuale anterioare, au fost dezlegate cu caracter definitiv toate chestiunile litigioase ce privesc obiectul principal al acțiunii, respectiv încălcarea drepturilor reclamantului asupra operei de arhitectură pe care a creat-o și totodată modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat prin încălcare din perspectiva dovedirii acestuia și a dimensionării despăgubirilor acordate pentru prejudiciul de natură materială, respectiv morală.

În acest sens, în al doilea ciclu procesual recursul declarat de pârâți a fost respins, iar instanța supremă a admis recursul reclamantului, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare exclusiv sub aspectul acordării dobânzilor solicitate de reclamant, accesorii ale petitului principal privind daunele-interese.

Cu acest prilej, au fost dezlegate cu caracter definitiv și aspectele legate de datorarea acestor dobânzi (pentru că ele fuseseră considerate a fi datorate de precedenta instanță de apel și măsura nu a fost recurată de pârâți) și totodată și data de la care acestea curg, cu aplecare particulară asupra speței, unde respectarea principiului disponibilității și a limitelor judecății în calea de atac a condus la concluzia că ele se cuveneau - de principiu - de la data producerii prejudiciului, dar în cauză reclamantul a solicitat prin acțiune plata dobânzilor de la data punerii în întârziere prin notificarea pârâților (5.03.2015), însă sentința prin care au fost acordate de la data cererii de chemare în judecată (9.03.2015) nu a fost atacată sub acest aspect de reclamant.

Sunt relevante astfel următoarele considerente deciziei de casare nr. 1129/2022, ce vor fi reproduse în cele ce urmează pentru edificare:

"Prin decizia recurată, odată cu obligația principală de plată a despăgubirilor materiale și morale pentru încălcarea dreptului de autor al reclamantului, a fost stabilită în sarcina pârâților, în solidar, și plata accesoriilor reprezentate de dobânzile legale penalizatoare aferente despăgubirilor, calculate de la data rămânerii definitive a deciziei de apel și până la data plății integrale.

Pârâții nu au formulat, prin recursul declarat, vreo critică referitoare la plata dobânzii legale penalizatoare aferente despăgubirilor, astfel încât decizia beneficiază de autoritate de lucru judecat în privința acordării dobânzilor, acest aspect nefăcând obiect al învestirii instanței de recurs.

În schimb, reclamantul este nemulțumit de soluția instanței de apel, în ceea ce privește momentul de la care curge dobânda în cazul răspunderii civile delictuale, iar critica astfel formulată este fondată.

În conformitate cu art. 1381 C. civ., "(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație. (2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor."

De asemenea, potrivit art. 1385 alin. (1) C. civ., "Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel."

Întrucât acordarea dobânzii penalizatoare are ca scop asigurarea unei reparații integrale a prejudiciului, reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat (lucrum cessans), dobânda curge chiar de la data producerii prejudiciului, pe temeiul dispozițiilor legale sus-menționate.

Prevederile art. 1535 alin. (1) prima teză C. civ. ("În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu"), la care s-a raportat instanța de apel, sunt incidente, în mod necontestat, în virtutea art. 1381 alin. (2) din cod, citat anterior, fiind vorba despre dispoziții legale privind executarea obligațiilor.

Norma de trimitere din art. 1381 alin. (2) C. civ. prevede, însă, că acele dispoziții sunt aplicabile de la data nașterii dreptului la reparație, adică din ziua cauzării prejudiciului (conform alin. (1) al aceleiași norme).

Din coroborarea textelor de lege incidente rezultă, așadar, că reclamantului i s-ar fi cuvenit dobânda aferentă despăgubirilor de la data săvârșirii faptelor ilicite, și nu abia de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-au acordat despăgubirile, astfel cum a motivat instanța de apel, care a admis apelurile pârâților pe acest aspect.

Prin motivele de recurs, însă, reclamantul a criticat neacordarea de dobânzi începând cu data punerii în întârziere a pârâților, respectiv de la data de 5.03.2015, ceea ce înseamnă că dobânda trebuie acordată în prezenta cauză în limitele învestirii instanței de recurs prin criticile de nelegalitate formulate.

Mai mult decât atât, se constată că prima instanță a acordat dobânda legală aferentă despăgubirilor, calculată conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data cererii de chemare în judecată, respectiv de la data de 9.03.2015, fără ca reclamantul să critice sentința civilă nr. 491/7.06.2017 a Tribunalului Covasna pe acest aspect, cu toate că a declarat apel și împotriva soluției privind debitul accesoriu (doar în legătură cu modalitatea de calcul a acesteia, din perspectiva art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011), aspect ce va fi avut în vedere cu ocazia rejudecării apelurilor."

Toate aceste statuări ale instanței de recurs se bucură de caracterul obligatoriu prevăzut de art. 501 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât ele se impuneau instanței de rejudecare, care nu se putea abate în soluția sa de la dezlegările evocate.

De aceea, cu ocazia rejudecării apelului, instanța de apel, menținân sentința sub aspectul obligării pârâților la plata dobânzii legale calculate conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, a menținut și data de la care acestea încep să curgă, respectiv data cererii de chemare în judecată, astfel cum se prevede în decizia de casare, iar o atare conduită nu mai poate fi contrazisă pe calea unui nou recurs, aspectele fiind tranșate cu caracter definitiv.

În consecință, nu pot fi primite criticile formulate prin care recurenții deduc judecății sub cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aspecte legate de modul de calcul al dobânzii acordate sau de data de la care aceasta curge, acestea fiind tocmai (unele dintre) aspectele cu privire la care decizia nr. 1129/2022 are caracter obligatoriu.

Legat de acest aspect, nu se poate repune în discuție nici temeiul acordării dobânzilor, și acesta fiind tranșat în decizia de casare, după cum rezultă din fragmentul evocat mai sus.

Nefondat este și motivul de recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se critică motivarea contradictorie a deciziei recurate sub aspectul datei de la care curge dobânda legală, pentru că în considerentele instanței de apel se rețin întocmai argumentele avute în vedere în decizia de casare, și anume că, deși dobânda legală era datorată de la data producerii prejudiciului - pe tărâm delictual - reclamantul nu a solicitat ca ea să fie acordată decât de la data punerii în întârziere (5.03.2015), astfel că principiul disponibilității se opunea ca el să primească mai mult decât a cerut și totodată că acesta nu a apelat sentința primei instanțe care a dispus ca dobânda să curgă de la data cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Cu privire la cheltuielile de judecată în recurs, se constată că intimatul-reclamant A. - Birou Individual de Arhitectură a solicitat obligarea recurenților-pârâți la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând onorariul avocațial aferent apărării în recurs, depunând în acest sens dovezi privind achitarea sa.

Având în vedere soluția de respingere a recursului și cererea intimatului-reclamant, în temeiul art. 451 alin. (2) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenții-pârâți B. S.R.L. și D., în solidar, la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Partea superioară a formularului

Partea inferioară a formularului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți B. S.R.L. și D. împotriva deciziei nr. 1145Ap din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. - Birou Individual de Arhitectură, intimatul-pârât C. și intimata-chemată în garanție E. - Birou Individual de Arhitectură.

Obligă recurenții-pârâți B. S.R.L. și D. în solidar la plata sumei de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A. - Birou Individual de Arhitectură.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.