ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.10.2025

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1782/2025

HOTĂRÂRE
16.10.2025
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1782/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025

deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, sub nr. x/2024, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând recunoașterea, cu efecte juridice depline, pe teritoriul României a hotărârii pronunțate la data de 24 iunie 2019 de Tribunalul de Primă Instanță din Antwerpen, secția Tribunal pentru minori și familie, în dosarul nr. x Belgia.

Prin sentința civilă nr. 415 din 25 aprilie 2025, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, având în vedere prevederile art. 1099 alin. (2) din C. proc. civ. și faptul că, din înscrisurile depuse la dosar, nu reiese că pârâtul refuză recunoașterea hotărârii străine.

Prin sentința civilă nr. 1067 din 4 august 2025, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Botoșani, reținând prevederile art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., precum și faptul că domiciliul pârâtului se află în raza de competență teritorială a Tribunalului Botoșani.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, secția a III civilă a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Botoșani, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl reprezintă cererea de recunoaștere pe teritoriul României a hotărârii pronunțate la data de 24 iunie 2019 de Tribunalul de Primă Instanță din Antwerpen, secția Tribunal pentru minori și familie, în dosarul nr. x Belgia, prin care s-a stabilit că D. născut la Suceava, România, la 15 aprilie 1977, nu este tatăl E., născută la Antwerpen, districtul Antwerpen la 8 decembrie 2017, iar că B., născut la Dorohoi, România, la 6 aprilie 1974, este tatăl copilului E..

Conform art. 21 alin. (1) și alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești:

"Hotărârile pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură. Fără a aduce atingere secțiunii 4, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii. Competența teritorială a instanței indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilită de legislația statului membru în care se depune cererea de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii".

În ceea ce privește procedura internă privind recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, aceasta este reglementată prin dispozițiile art. 1095-1102 din C. proc. civ., în acest demers judiciar având calitate procesuală activă partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, scopul acestei proceduri fiind, conform art. 1096 alin. (1) din C. proc. civ., ca hotărârea străină să beneficieze de autoritate de lucru judecat.

Referitor la instanța competentă material și teritorial să soluționeze o astfel de cauză, art. 1099 din C. proc. civ. prevede următoarele:

"(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de către tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București (...)".

Se constată că, în ceea ce privește cererea de recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, competența teritorială a instanței se determină, ca regulă, în raport cu domiciliul sau sediul celui refuză recunoașterea, urmând ca, în ipoteza de excepție privind imposibilitatea de determinare a acestei instanțe, competența teritorială să aparțină Tribunalului București. Se observă, totodată, că textul de lege nu prevede în mod explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaștere a hotărârii străine, aceasta urmând a fi determinată de către instanță, prin raportare la situația concretă dedusă judecății, ținând cont de cadrul procesual stabilit de către reclamant.

În cauză, partea care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii pronunțate la data de 24 iunie 2019 de Tribunalul de Primă Instanță din Antwerpen, secția Tribunal pentru minori și familie, în dosarul nr. x Belgia, este cealaltă persoană care a figurat ca parte în cadrul acțiunii soluționate prin pronunțarea hotărârii străine, respectiv pârâtul C.. În acest sens, se constată că reclamanta a precizat cadrul procesual pasiv, indicând, în calitate de pârât, pe pârâtul C., domiciliat în jud. Botoșani, localitate ce se află în raza de competență teritorială a Tribunalului Botoșani.

Ca atare, prin raportare la situația concretă dedusă judecății, precum și la înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte reține că, în prezenta cauză, este posibilă stabilirea instanței competente teritorial, în conformitate cu dispozițiile art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că nu poate fi atrasă competența Tribunalului București, aceasta fiind doar una subsidiară, stabilită strict pentru situația în care este imposibilă stabilirea instanței în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-02-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 638/2024
u și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal,
ÎCCJ 2024-02-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 372/2024
Ședința publică din data de 8 februarie 2024 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată: 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă la 14 martie 2023, reclamanta A. a soli
ÎCCJ 2025-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 243/2025
conflictul negativ de competență: I.2.1. Prin sentința civilă nr. 843/CC/2024 din 05 iunie 2024, Judecătoria Făgăraș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Botoșani.
ÎCCJ 2025-06-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2025
judiciar D., ce are și calitatea de reclamantă. A apreciat că acest incident atrage incidența art. 127 C. proc. civ., iar competența de soluționare a acțiunii revine Tribunalului Iași. Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe roul Tribunalul
ÎCCJ 2023-05-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 897/2023
. proc. civ., care prevăd competența materială a instanței mai înalte în grad. În prezenta speță, pentru capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile C. civ. ar fi competent din punct de vedere material și teritorial Tribunalul București, în
Sursă