ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1569/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată de petentul SCPEJ A. și B. înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia sub numărul x/2025, s-a solicitat încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2025, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/28.07.2021, în vederea executării obligațiilor ce rezultă din titlul executoriu, împotriva debitorului C., la cererea creditorului D., prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditoarei, inclusiv a cheltuielilor de executare.

Judecătoria Corabia, prin sentința nr. 669 din 15 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

După enunțarea prevederilor art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că, în prezenta cauză, competența exclusivă de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține instanței de executare de la domiciliul debitorului.

Judecătoria Sectorului 3 București, prin sentința nr. 7954 din 25 iunie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Această instanță a reținut că domiciliul debitorului C., la data înregistrării cererii de încuviințare a executării silite - 08.05.2025, era în județul Olt, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Corabia, astfel că aceasta este instanța de executare de la sediul debitorului, potrivit art. 651 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea petentului SCPEJ A. și B. de încuviințare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2025, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/28.07.2021, în vederea executării obligațiilor ce rezultă din titlul executoriu, împotriva debitorului C., la cererea creditorului D., prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditoarei, inclusiv a cheltuielilor de executare.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența reținând în mod diferit care este instanța de executare competentă în soluționarea pricinii în funcție de domiciliul/reședința debitorului, respectiv, Judecătoria Corabia a reținut că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 3 București, ca instanță de executare de la reședința debitorului la data sesizării executorului judecătoresc, iar Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că instanța de executare este reprezentată de Judecătoria Corabia, ca instanță de la domiciliul debitorului la data declanșării executării silite, reședința fiind fără relevanță din perspectiva competenței.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare", iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Potrivit dispozițiilor art. 91 din C. civ., "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane."

În cauză, din verificările efectuate în sistemul electronic de evidență a populației, se constată că debitorul C. avea reședința legal stabilită pentru perioada 26.07.2024 - 25.07.2025 și, ulterior, 5.11.2024 - 4.11.2025 în municipiul București, deci inclusiv la data sesizării organului de executare silită (07.05.2025).

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și art. 89 din C. civ., reiese că noțiunea de domiciliu, prevăzută de art. 651 din C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, astfel că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv.

Această interpretare se impune, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil, inclusiv faza executării silite, constând în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, în vederea respectării dreptului la apărare, poate fi atins numai prin stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are debitorul locuința efectivă, proximitatea acesteia față de instanța de executare facilitând debitorului accesul efectiv la justiție și concurând la o eficientizare a măsurilor de executare silită față de bunurile sale mobile și, după caz, imobile.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.