ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 964/2025

Ședința publică din data de 6 mai 2025

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații B., C. și D. S.R.L. a formulat contestație la executare în dosarul de executare nr. 541/2019 instrumentat de BEJ E., solicitând întoarcerea executării silite, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București:

Prin sentința civilă nr. 2932 din 23 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Corabia, prin încheierea civilă nr. 352/27.03.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Așadar, în sensul art. 790 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, Judecătoria Corabia este instanța de executare.

III. Hotărârea Judecătoriei Corabia:

Prin sentința civilă nr. 1515 din 21 noiembrie 2024, Judecătoria Corabia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

Instanța a reținut că noțiunea de "domiciliu" la care fac trimitere dispozițiile procedurale, este aceea a locuinței reale, obișnuite și constante a debitorului. Constatând că debitoarea avea, la data sesizării organului de executare, reședința stabilită, potrivit dispozițiilor legale, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

IV. Hotărârea Judecătoriei Sector 6 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 6 București a pronunțat sentința civilă nr. 1860 din 5 martie 2025, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză, executarea silită a fost încuviințată prin încheierea de ședință din data de 27 martie 2019 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. x/2019.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea Judecătoriei Corabia, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare aparține acesteia - instanță de executare.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competență, contestatoarea A. a arătat că înțelege să conteste actele de executare silită întocmite în dosarul nr. x/2019 al Biroului executorului judecătoresc E..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, așa cum în mod corect au reținut instanțele aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, "contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, prin încheierea nr. 352 din 27 martie 2019 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. x/2019 s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc E., fiind încuviințată executarea silită a titlului executoriu - contractul de credit nr. x/20.08.2007, modificat prin actul adițional nr. x/01.03.2010, modificat prin actul adițional nr. x/18.10.2011 emis de F. S.A., pentru recuperarea sumei de 5.698,00 euro, reprezentând debit principal, dobânda aferentă creditului acordat, penalități aferente creditului acordat, la care se adaugă cheltuielile de executare.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 352 din 27 martie 2019 pronunțată de Judecătoria Corabia, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoriei Corabia, ca instanță de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Corabia este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2025.