ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1009/2025

Ședința publică din data de 7 mai 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă la data de 25.09.2023 sub nr. x/2023 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 Euro reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul nepatrimonial pe care l-a suferit în urma reținerii sale nelegale în perioada 17.10.2020, ora 17 - 18.10.2020, ora 17, arestării sale nelegale în perioada 18.10.2020, ora 17 - 22.10.2020 (arest efectiv) și 22.10.2020 - 27.01.2021 (arest la domiciliu), respectiv pentru perioada cât s-a aflat sub imperiul măsurii preventive restrictive de drepturi a controlului judiciar (27.01.2021 - 11.06.2021), precum și pentru consecințele pe care aceste măsuri le-au produs asupra lui și asupra familiei sale, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 539 și art. 540 C. proc. pen., art. 26, art. 1349 și art. 1357 C. civ. și Decizia Curții Constituționale nr. 136/2021.

Prin sentința civilă nr. 160 din 18.04.2024, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 25.000 RON cu titlu de daune morale ca urmare a reținerii în perioada 17.10.2020 - 18.10.2020, arestului preventiv (perioada 18.10.2020 - 22.10.2020) și arestului la domiciliu (perioada 22.10.2020 - 27.01.2021) și la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu de avocat achitat conform chitanței seria x/28.02.2024.

Prin decizia nr. 212/A din data de 17 octombrie 2024, Curtea de Apel Galați, secția a I civilă a respins apelul formulat de reclamantul A., ca neîntemeiat.

A admis apelul formulat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor. A admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

A schimbat în tot sentința civilă nr. 160/18.04.2024 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2023, iar în rejudecare a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 212/A din data de 17 octombrie 2024 a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul arată că deși instanța de apel face (aparent) o analiză a încheierii din data de 18.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Vrancea prin care s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea de arestare preventivă a reclamantului, în realitate procedează la o nouă judecată și reține - în contra statuărilor cu caracter definitiv ale acestei încheieri - aspecte care nu rezultă din hotărârea de arestare și chiar echivalează cu modificarea acesteia.

Pentru a ajunge la concluzia că arestarea recurentului s-a produs pentru alte infracțiuni decât cele pentru care s-a dispus, ulterior, achitarea (ipoteză care determină, în mod confortabil pentru Statul Român, neaplicarea art. 539 C. proc. pen.), Curtea de Apel Galați operează un silogism care înfrânge reguli de drept elementare.

Ceea ce se ignoră în mod fundamental este că judecătorul de drepturi și libertăți învestit cu judecarea propunerii de arestare preventivă a recurentului (alături de alți inculpați) nu putea judeca decât în limitele trasate de procurorul de caz prin referatul cu propunere de arestare preventivă, atât prin indicarea temeiului de drept cât și prin susținerea condițiilor prevăzute de lege care permiteau luarea acestei măsuri, sens în care recurentul face trimitere la prevederile art. 224, art. 225 alin. (1) și art. 226 alin. (1) C. proc. pen.

Din cuprinsul referatului nr. x/2020 din 18.10.2020 cu propunere de arestare preventivă, reținem că "în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 223 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul A. a comis cu intenție infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap.la art. 189 alin. (1) lit. f), alin. (2) C. pen.. De asemenea, din probele administrate până în prezent rezultă suspiciunea rezonabilă că A. a condus autoutilitara, pe drumurile publice din Panciu, cu care a intenționat să-i lovească pe cei patru, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1.33 gr‰, infracțiune prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu maximul special de 5 ani închisoare. (...) Chiar dacă, în ceea ce privește aspectele legale, de formă, pentru a se putea solicita arestarea preventivă, doar aceste infracțiuni întrunesc condițiile prevăzute de art. 223 alin. (2) C. proc. pen., celelalte infracțiuni vor fi avute în vedere la aprecierea asupra pericolului social al faptelor".

Art. 223 alin. (2) C. proc. pen., invocat de către procuror în referat, prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de C. pen. și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de droguri, o infracțiune la regimul privind substanțele dopante, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracțiune privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare.

Rezultă că arestarea preventivă a recurentului a fost propusă de către procuror prin raportare la infracțiunea de tentativă la omor calificat și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0.80 gr ‰, acestea fiind singurele care îndeplineau condițiile de la art. 223 alin. (2) C. proc. pen.

Celelalte infracțiuni au fost indicate doar în ideea accentuării gradului de pericol social dar ele nu puteau, per se, justifica arestarea recurentului.

Instanța de apel a "rejudecat" arestarea recurentului și, cu încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii din 18.10.2020 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Vrancea și cu încălcarea art. 223 alin. (2) C. proc. pen., a stabilit că arestarea reclamantului s-a dispus și pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice.

Pretinde recurentul că instanța de apel a stabilit nelegal că, raportat la cele de mai sus, dispozițiile art. 539 C. proc. pen. nu ar fi aplicabile, deoarece, chiar dacă pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, recurentul a fost achitat, totuși pentru cea de tulburare a ordinii și liniștii publice a fost condamnat, iar câtă vreme arestarea sa s-a dispus și pentru aceasta, partea nu este îndreptățită să obțină despăgubiri.

Numai prin încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii din 18.10.2020 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Vrancea și cu ignorarea deplină a art. 223 alin. (2) C. proc. pen. a reușit Curtea de Apel Galați, prin hotărârea recurată, să rețină că arestarea preventivă a recurentului s-a dispus și pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, stabilind că admiterea propunerii de arestare preventivă s-a făcut pentru toate infracțiunile, nu doar pentru acelea în privința cărora chiar referatul procurorului indica că nu îndeplinesc condițiile de la art. 223 alin. (2) C. proc. pen.

Învederează recurentul că hotărârea este nelegală întrucât (i) pentru infracțiunea de tentativă la omor pentru care s-a dispus arestarea sa, a fost achitat definitiv; (ii) pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0.80 gr ‰ pentru care s-a dispus arestarea sa, nici nu a mai fost trimis în judecată; (iii) pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice (care nu a justificat arestarea sa preventivă) a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale, condamnare care nu prezintă, însă, nicio relevanță din perspectiva art. 539 C. proc. pen.

În afara termenului legal, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Intimatul pretinde că argumentele din cererea de recurs vizează aspecte ce țin de netemeinicia hotărârii atacate, iar nu de nelegalitatea acesteia. Pe de altă parte, intimatul susține că recurentul reiterează argumentele dezvoltate în fața instanței de fond și a celei de apel, fără a arăta în ce modalitate decizia instanței de apel încalcă dispozițiile legale și nici nu s-a raportat la considerentele acesteia.

În subsidiar, intimatul solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul învederează că din considerentele încheierii din 18.10.2020, se constată că judecătorul de drepturi și libertăți a analizat propunerea de arestare preventivă în contextul tuturor faptelor pentru care era cercetat reclamantul, nu doar în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor calificat, așa cum se susține de către recurentul-reclamant.

Totodată, în dispozitivul încheierii din 18.10.2020 se precizează în mod expres că se admite propunerea de arestare preventivă a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. f), tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen..

Așadar, chiar dacă există o infracțiune cu un grad de periculozitate mai ridicat (tentativa la omor calificat), contrar susținerilor recurentului-reclamant, Curtea de Apel Galați în mod corect a apreciat că măsura arestării preventive nu a fost dispusă doar pentru săvârșirea acestei infracțiuni, ci judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere tot contextul infracțional, precum și circumstanțele personale ale inculpatului A..

Intimatul pretinde că dreptul la despăgubiri în condițiile art. 539 și urm. C. proc. pen. este recunoscut doar pentru măsurile preventive privative de libertate, nu pentru toate măsurile preventive, astfel că pretențiile reclamantului aferente controlul judiciar (perioada 27.01.2021 - 11.06.2021) sunt lipsite de suport legal.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută excepția nulității căii de atac pentru neîncadrare, criticile formulate prin memoriul de recurs nefiind unele susținute formal, așa cum a pretins intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor.

Câtă vreme se susține de către recurentul-reclamant o greșită aplicare a normei de drept material incidente cauzei, cu referire la dispozițiile art. 539 C. proc. civ. -subsumabilă motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.-, precum și încălcarea autorității de lucru judecat -din perspectiva pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.- se reține că nu există temeiuri pentru aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. referitoare la sancțiunea nulității.

Luând spre examinare aspectele de nelegalitate deduse judecății prin memoriul de recurs, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Invocând motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că, atunci când a reținut că arestarea părții s-a dispus și pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii din data de 18.10.2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția Penală în dosarul nr. x/2020.

Astfel, recurentul pretinde că instanța de apel a reținut aspecte ce nu rezultă din încheierea din data de 18.10.2020 "și chiar echivalează cu modificarea acesteia".

Susține recurentul-reclamant că arestarea preventivă a fost propusă de procuror prin raportare la infracțiunea de tentativă de omor calificat și la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0.80 gr ‰ -celelalte infracțiuni fiind indicate doar pentru a accentua gradul de pericol social-, iar judecătorul de drepturi și libertăți învestit cu judecarea propunerii de arestarea preventivă a părții nu putea judeca decât în limitele trasate prin referatul nr. x/2020.

Criticile, astfel formulate, sunt nefondate.

Reglementată de către dispozițiile art. 430-art. 432 C. proc. civ. ca fiind principalul efect al unei hotărâri judecătorești, autoritatea de lucru judecat are la bază două principii esențiale și anume acela că o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată și acela că soluția cuprinsă într-o hotărâre judecătorească definitivă, e prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o hotărâre ulterioară.

Se constată, contrar susținerilor recurentului-reclamant, că instanța de apel nu a făcut o analiză proprie a aspectelor dezlegate de Tribunalul Vrancea, secția Penală din dosarul nr. x/2020, ci a preluat, ca atare, parte din considerentele încheierii din data de 18.10.2020, precum și dispozitivul acesteia.

Împrejurarea că prin încheierea din data de 18.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Vrancea, secția Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru arestarea preventivă a recurentului-reclamant pentru săvârșirea a trei infracțiuni (tentativă la omor calificat, tulburare a ordinii și liniștii publice și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului), reiese din chiar dispozitivul hotărârii, iar în prezenta cauză Curtea de Apel Galați s-a limitat la a constata o atare împrejurare, fără a cenzura în vreun fel hotărârea instanței penale.

Dimpotrivă, recurentul-reclamant este cel care, prin argumentele sale și fără temei, solicită instanței de recurs să verifice respectarea de către Tribunalul Vrancea, secția Penală a limitelor trasate prin referatul de propunere de arestare preventivă, analiză ce scapă controlului de legalitate instanței civile în cadrul configurat de prezentul demers judiciar, față de autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile instanței penale.

Date fiind cele menționate anterior, se constată că motivele de casare, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., sunt nefondate.

Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., face referire la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 539 C. proc. pen.

În aprecierea recurentului-reclamant, instanța de apel era ținută să se raporteze la condițiile prevăzute de dispozițiile art. 539 C. proc. pen. însă, cu ignorarea dispozițiilor art. 223 alin. (2) din același act normativ și încălcând autoritatea de lucru judecat a încheierii din 18.10.2020, a reținut că arestarea preventivă a părții s-a dispus și pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 539 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. "are dreptul la repararea pagubei și persoana față de care, în cursul procesului penal, s-a dispus o măsură preventivă privativă de libertate, dacă: pentru infracțiunea care a justificat luarea măsurii s-a dispus în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a)-d) clasarea sau achitarea, cu excepția cazului în care soluția s-a dispus ca urmare a dezincriminării faptei săvârșite".

Analizând procedura derulată în dosarul penal în care a fost implicat recurentul, instanța de apel a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 539 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. întrucât nu s-a dispus achitarea pentru toate infracțiunile care au justificat luarea măsurilor preventive.

Examinând criticile recurentului, actele dosarului și considerentele deciziei recurate, Înalta Curte constată că măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore (dispusă la data de 17.10.2020) a fost aplicată recurentului fără ca acesta să fie cercetat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.

Reclamantul a fost cercetat în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, sens în care prin Referatul din 18.10.2020 s-a propus arestarea preventivă a părții pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, tulburare a ordinii și liniștii publice și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.

Prin încheierea de ședință din data de 18.10.2020, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2020, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, pentru arestarea preventivă (și) a recurentului din prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, tulburare a ordinii și liniștii publice și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului și s-a dispus arestarea preventivă a părții, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 18 octombrie 2020 și până la data de 16 noiembrie 2020, inclusiv.

Prin încheierea din data de 22 octombrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a admis contestațiile, a desființat încheierea din data de 18.10.2020 și, în rejudecare, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea privind arestarea preventivă, a dispus față de parte măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 zile, de la 22.10.2020 până la data de 20.11.2020 inclusiv.

Măsura arestului la domiciliu a fost prelungită succesiv până la data de 27.01.2021, iar prin încheierea din 27.01.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020.4 s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu -trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și tulburare a ordinii și liniștii publice- cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile (menținută succesiv).

Măsura preventivă a controlului judiciar a fost revocată prin încheierea din data de 9.06.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Prin sentința penală nr. 834/A din data de 26.06.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a desființat, în parte, sentința penală nr. 83 din 13.07.2022 pronunțată de Tribunalului Vrancea și, în rejudecare, a modificat temeiul achitării recurentului A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, din dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b), teza a II-a C. proc. pen., în dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 2.300 RON amendă penală (230 zile-amendă x 10 RON/zi-amendă) pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 371 C. pen. (tulburarea ordinii și liniștii publice).

În raport cu parcursul procesual al dosarului penal și soluțiile pronunțate de instanța penală (actele procedurale dispuse în procesul penal fiind supuse doar cenzurii jurisdicției penale) și cu prevederile art. 539 C. proc. pen., Înalta Curte reține că instanța de apel a dat o corectă eficiență dispozițiilor menționate, reținând în mod just că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de norma legală enunțată.

Aceasta întrucât, pe de o parte, la momentul luării măsurii preventive a reținerii pentru 24 de ore, partea nu era cercetată (încă) pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat (cu privire la care, ulterior, s-a dispus clasarea, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.) iar, pe de altă parte, măsurile preventive au vizat și cercetarea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, procesul penal fiind finalizat (și) cu condamnarea recurentului la pedeapsa principală a amenzii penale -prevăzută la art. 53 pct. 1 lit. c) din C. pen.- pentru comiterea acestei infracțiuni.

Așa fiind, reiese că nu sunt îndeplinite condițiile de solicitare de despăgubiri în temeiul prevederilor art. 539 C. proc. pen., cum corect a reținut instanța de apel.

Prin urmare, față de toate cele anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 212/A din data de 17 octombrie 2024 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 212/A din data de 17 octombrie 2024 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.