ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 77/2013

Deliberând

asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1106 din

5 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea S.A., apreciind

că cele învederate de aceasta nu se circumscriu motivelor expres și limitativ

prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Prin cererea

înregistrată la data de 16 octombrie 2012, contestatoarea S.A. a formulat

recurs împotriva sentinței penale nr. 1106 din 5 iunie 2012 Curtea de Apel

București, secția I penală.

În cererea de

recurs formulată, recurenta contestatoare a criticat faptul că procedura în

fața Curții de Apel București s-a desfășurat fără citarea contestatoarei și că

în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În cererea de

recurs, contestatoare a făcut referiri generale la mai multe fapte cu caracter

penal pretins a fi fost săvârșite de numitul I.V.

Recursul este

inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive

privind pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor formale, legal

prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament

jurisdicțional eronat, este reglementată de art. 129 din Constituția României.

Corespunzător

principiului constituțional enunțat în acest articol, părțile interesate pot

exercita căile de atac, numai în condițiile legii procesuale.

Potrivit art.

385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs,

hotărârile judecătorești nedefinitive, sentințe sau decizii, după caz.

Conform art.

415 alin. (1) coroborat cu art. 416 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., deciziile

pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului sau recursului rămân

definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate

ulterior cu recurs.

Examinând

hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art.

385

15

alin. (1) lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., constată că

recursul formulat de către recurenta contestatoare, este inadmisibil, întrucât

decizia atacată cu prezentul recurs este definitivă.

Înalta Curte

reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine

atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl

prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui

drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Căile

ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual

penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a

condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

Astfel,

exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul

astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi exercitată decât

împotriva unei hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere, numai pentru

cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la

încălcarea normelor de procedură cu ocazia judecării recursului sau ca urmare a

pronunțării împotriva unei persoane, a două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă și doar după parcurgerea etapei cerificării admisibilității în principiu.

Prin urmare,

repunerea procesului în etapa anterioară pronunțării hotărârii atacate pe

această cale are loc exclusiv în situația îndeplinirii condițiilor arătate.

În cauză,

Curtea de Apel București a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile

admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de către

contestatoarea S.A., sentința pronunțată fiind definitivă și ne fiind

susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatoarea S.A. împotriva

sentinței penale nr. 1106 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I

penală pronunțată în Dosarul nr. 3156/2/2012 (1233/2012).

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea S.A. împotriva deciziei penale

nr. 1106 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 3156/2/2012 (1233/2012).

Obligă

recurenta contestatoare la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 10 ianuarie 2013.