ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 77/2013

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1106 din 5 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea S.A., apreciind că cele învederate de aceasta nu se circumscriu motivelor expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2012, contestatoarea S.A. a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 1106 din 5 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală. În cererea de recurs formulată, recurenta contestatoare a criticat faptul că procedura în fața Curții de Apel București s-a desfășurat fără citarea contestatoarei și că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În cererea de recurs, contestatoare a făcut referiri generale la mai multe fapte cu caracter penal pretins a fi fost săvârșite de numitul I.V. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive privind pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată de art. 129 din Constituția României. Corespunzător principiului constituțional enunțat în acest articol, părțile interesate pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii procesuale. Potrivit art. 385 1 C. proc.

pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile judecătorești nedefinitive, sentințe sau decizii, după caz. Conform art. 415 alin. (1) coroborat cu art. 416 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., deciziile pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului sau recursului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior cu recurs. Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de către recurenta contestatoare, este inadmisibil, întrucât decizia atacată cu prezentul recurs este definitivă.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere, numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc.

pen., privitoare la încălcarea normelor de procedură cu ocazia judecării recursului sau ca urmare a pronunțării împotriva unei persoane, a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă și doar după parcurgerea etapei cerificării admisibilității în principiu. Prin urmare, repunerea procesului în etapa anterioară pronunțării hotărârii atacate pe această cale are loc exclusiv în situația îndeplinirii condițiilor arătate. În cauză, Curtea de Apel București a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de către contestatoarea S.A., sentința pronunțată fiind definitivă și ne fiind susceptibilă a fi atacată cu recurs. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc.

pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatoarea S.A. împotriva sentinței penale nr. 1106 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în Dosarul nr. 3156/2/2012 (1233/2012). În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea S.A. împotriva deciziei penale nr. 1106 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 3156/2/2012 (1233/2012). Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2013.