ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 364 din 29.11.2023, pronunțată de Tribunalul Argeș, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. și art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, în condițiile art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

S- constatat că inculpatul A. a fost reținut, arestat preventiv și s-a aflat în arest la domiciliu în perioada 04.07.2017 - 27.10.2017.

Împotriva sentinței penale nr. 364/29.11.2023, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2022, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul B.

Prin decizia penală nr. 855/A din data de 03 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., printre altele, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și de inculpatul B., împotriva sentinței penale nr. 364/29.11.2023, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2022, privind pe inculpații C., D. și A..

A fost desființată în parte sentința penală apelată și, rejudecând, printre altele, s-au înlăturat soluțiile de achitare a inculpaților C., D. și A. și, în baza art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 62 C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pe lângă pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii penale în cuantum de 125.000 RON (250 zile-amendă x 500 RON).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 91 și art. 92 alin. (1) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de 4 ani.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

Hotărârea instanței de apel a fost comunicată către inculpatul A. la data de 07 octombrie 2024, precum și celorlalte părți din dosar.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A. la data de 30 mai 2025, prin avocat ales, transmisă prin poșta electronică. Recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., solicitând casarea deciziei penale cu privire la latura penala și achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Examinând cauza, se constată că împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 03 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie inculpatul A. a mai formulat recurs în casație la data de 31.10.2024 (recurentul a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și a susținut că, deși a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 C. pen., tipicitatea obiectivă, ca trăsătură esențială a infracțiunii, în modalitatea de "obținere de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției", în cazul în care faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de soție a inculpatului).

Prin decizia penală nr. 206/Rc din 09 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte, secția penală în dosarul nr. x/2022, s-au respins, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații C., D. și A. împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 03 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Noua cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. la data de 30 mai 2025 a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești la data de 25 iunie 2025 și celorlalte părți din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 18 iulie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 30 septembrie 2025.

Prin cererea scrisă, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul, prin avocat ales, a solicitat casarea deciziei penale cu privire la latura penală și achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 C. proc. pen.., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

(4) În cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din prevederile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanța deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

În cauză, se constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză.

În ceea ce privește cerințele de formă, cererea de recurs în casație cuprinde prenumele, domiciliul recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura avocatului, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.

În cererea scrisă, recurentul, prin avocat ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., susținând că în speța dedusă judecății, normei de incriminare prev. de art. 213 C. pen., îi lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii, în modalitatea de "obținere de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției", în cazul în care faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de soție a inculpatului.

Examinând cauza, se constată că recurentul A. a mai formulat recurs în casație la data de 31.10.2024, în baza art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., prin care a susținut, în esență, că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 C. pen., cu toate că lipsește tipicitatea obiectivă, ca trăsătură esențială a infracțiunii, în modalitatea de "obținere de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției", în cazul în care faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de soție a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 206/RC din 09 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte, secția penală în dosarul nr. x/2022, a fost respins recursul în casație, ca nefondat. Înalta Curte a constatat că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpați, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Potrivit art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Față de cele ce preced, observând că recurentul a formulat o nouă cerere de recurs în casație, bazată pe același caz de casare - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., este îndeplinită condiția prevăzută de art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., întrucât acesta a declarat un recurs în casație soluționat prin decizia penală nr. 206/RC din 09 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte, secția penală în dosarul nr. x/2022, astfel că nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru aceste considerente, potrivit art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 03 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 03 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2025.