ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din 27.01.2025, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2023, în baza art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite (infracțiune continuă), faptă săvârșită în perioada iulie 2021 - septembrie 2023.

În baza art. 326 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă principală de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată - 7 acte materiale de executare, faptă săvârșită în perioada 12 aprilie 2017-23 mai 2023.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate: 1 an și 4 luni închisoare și 9 luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 3 luni închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, în total va executa o pedeapsă principală rezultantă de 1 an și 7 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brăila, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. i s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Brăila sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Biblioteca Județeană, "Panait Istrati" Brăila sau la Consiliul Local Municipal Brăila - Serviciul de utilitate publică B. (instituții stabilite alternativ de instanța de judecată după consultarea Bazei instituțiilor din comunitate de pe site-ul Ministerului Justiției) pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciul de Probațiune Brăila.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a consecințelor ce decurg din aceasta.

În baza art. 397 alin. (3) din C. pen., art. 256 din C. proc. pen., art. 404 alin. (4) lit. g) din C. proc. pen. și art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor false (7 declarații de avere depuse de inculpatul A.) care fac obiectul infracțiunii continuate de fals în declarații reținută în sarcina inculpatului A., după cum urmează: declarația de avere înregistrată sub nr. x/24.05.2017; declarația de avere înregistrată sub nr. x/23.05.2018; declarația de avere înregistrată sub nr. x/07.06.2019; declarația de avere înregistrată sub nr. x/19.05.2020; declarația de avere înregistrată sub nr. x/14.05.2021; declarația de avere înregistrată sub nr. x/15.03.2022; declarația de avere înregistrată sub nr. x/23.05.2023, toate aflate în original la Agenția Națională de Integritate.

În baza art. 272-274 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.700 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 16 din 27 ianuarie 2025, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2023 a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 663/A din data de 19 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 16 din 27.01.2025 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2023, ca nefondat.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat pe apelantul-inculpat A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Decizia instanței de apel, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DNA- Serviciul Teritorial Galați la data de 19 iunie 2025, iar inculpatului A. la data de 24 iunie 2025.

În raport cu data comunicării hotărârii din apel, termenul legal de declarare a recursului în casație s-a împlinit pentru inculpatul A. la data de 25 iulie 2025.

Împotriva deciziei penale nr. 663/A din 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 24 iulie 2025, data poștei .

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DNA- Serviciul Teritorial Galați, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul cauzei.

În cauză au fost depuse concluzii scrise la data de 07 august 2025, procurorul solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație.

În acest sens, în esență, s-a susținut că, deși inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 348 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în dezvoltarea motivelor scrise face vorbire despre faptul că ambelor infracțiuni pentru care a fost condamnat le lipsește elementul de vinovăție.

Față de împrejurarea că recursului în casație este o cale extraordinară de atac, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor, s-a apreciat că se impune respingerea, ca inadmisibil, a recursului în casație.

Pe fondul cauzei, s-a susținut că, în cuprinsul motivelor depuse de inculpat se invocă aceleași apărări care au fost susținute și în fața instanței de fond și în fața instanței de apel și asupra cărora cele două instanțe s-au pronunțat, criticând raționamentul logico-juridic care a condus magistrații la interpretarea faptelor, a probelor și a dispozițiilor legale aplicabile în speță.

După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Galați a înaintat dosarul nr. x/2023 Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției Penale, la data de 12 august 2025, sub nr. x/2023, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 18 septembrie 2025.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casație, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convențional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c) și semnătura persoanei care exercită recursul în casație (lit. d), rezultând, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convențional al titularului, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea îndeplinește și condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a formulat și apel în cauză.

Cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurentului inculpat, domiciliul acestuia, decizia împotriva căreia a formulat cerere de recurs în casație, cererea fiind semnată de apărătorul ales al inculpatului.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.- inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, solicitând casarea deciziei penale nr. 665 din 19 iunie 2025 și, în rejudecare, să se dispună achitarea acestuia.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație a arătat că, prin rechizitoriul nr. x/2023 întocmit de Serviciul Teritorial Galați din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obțiunte în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 (în perioada iulie 2021- septembrie 2023) și infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 326 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (infracțiune în formă continuată- 7 acte materiale, din perioada 12 aprilie 2017-23 mai 2023).

În continuare, a redat minutele sentinței de condamnare și a deciziei pronunțate în apel, învederând că cercetarea judecătorească a constat, atât în audierea martorilor cuprinși în citativul rechizitoriului, cât și cei propuși în apărare, înscrisuri și relații de la autorităție.

Evaluând probele administrate în faza de urmărire penală, faza judecății la instanța de fond și cele de la instanța de control raportat și la practica judiciară în materie, a considerat că ambelor fapte reținute le lipsește elementul de vinovăție și, ca atare, a solicitat achitarea inculpatului potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Cu referire la infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) teza I din Legea nr. 78/2000 a arătat că închirierea apartamentului proprietatea sa în orașul Năvodari a efectuat-o după ce, în prealabil a purtat discuții la Serviciului Resurse Umane din cadrul IPJ Brăila, cu șefii și colegii care i-au dat toate garanțiile că nu este o activitate care încalcă legea. Mai mult, a arătat că a cerut relații la Agenția Națională de Integritate, la Sindicatul polițiștilor și s-a raportat și la practica judiciară în materie, având reprezentarea că activitatea legată de apartament nu încalcă legea.

A mai susținut că nu a fost supus unei cercetări prealabile și nici nu s-a cerut Serviciului Resurse Umane din cadrul IPJ Brăila, un punct de vedere, ci a fost sesizată direct Direcția Națională Anticorupție, inculpatul fiind singurul lucrător de poliție pentru care s-a procedat în acest mod, pentru situații similare din perioada 2019-2023 fiind formulate doar sesizări prealabile la Compartimentul intern.

Cu referire la infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 326 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) a arătat că, probatoriul administrat a dovedit că, de fapt, este vorba despre o omisiune a inculpatului, datorită perioadei aglomerate în activitatea ce o desfășura ca lucrător de poliție, cu funcție de conducere. De asemenea, a arătat că din corespondența purtată cu Agenția Națională de Integritate reiese faptul că interdicțiile privind statutul polițistului sunt de competența comisiei de disciplină, în cazuri similare procedându-se astfel.

Nici în ceea ce privește rectificarea declarației de avere, superiorii nu i-au cerut să o întocmească, deși aceasta a trecut și prin filtrul lor, în opinia recurentului inculpat, probele nefiind evaluate corespunzător de instanța de control.

Concluzionând, a solicitat achitarea sa, deoarece faptele reținute nu sunt săvârște cu vinovăția prevăzută de lege.

Înalta Curte reține că, printre alte condiții, admiterea în principiu a recursului în casație este condiționată de constatarea că motivul pe care acesta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, se reține că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Or, în actualul cadru procesual, recurentul inculpat A. invocă doar aparent neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. (1) teza I din Legea nr. 78/2000 și de fals în declarații, prevăzută de art. 326 alin. (1) din C. pen.

În realitate, acesta contestă, în mod esențial, modalitatea de interpretare a probatoriului administrat în cauză și situația de fapt reținută cu titlu definitiv, făcând o amplă expunere în cadrul motivelor de recurs în casație a probelor administrate, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, cu referire la infracțiunea de fals în declarații, iar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 susținând că lipsește elementul vinovăției.

Înalta Curte reiterează că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt, instanța supremă neputând reanaliza, pentru a treia oară, devolutiv, o cauză, Așadar, verificarea hotărârii se face exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

Referitor la neîntrunirea condițiilor de tipicitate subiectivă, această critică nu poate fi verificată pe calea recursului în casație, întrucât dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. prevăd această ipoteză ca o teză distinctă de cea în care soluția de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", cazul de casare analizat preluând doar prima teză a art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. Ca atare, din perspectiva dispozițiilor procesual penale, noțiunea de faptă ce nu este prevăzută de legea penală include situațiile în care fapta constituie o contravenție/abatere disciplinară (atrage o altă formă de răspundere) și pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, cu excepția laturii subiective (aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prev. art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. - nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege).

În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. (7) din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Așadar, recurentul nu formulează critici privind aspecte de drept, ci solicită o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința configurării unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanțele inferioare și intrată în puterea lucrului judecat.

În plus, trebuie subliniat că motivul privind neîntrunirea elementelor de tipicitate subiectivă a infracțiunii nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casație, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. prevăd această ipoteză (neîntrunirea condițiilor de tipicitate subiectivă) ca o teză distinctă de cea în care soluția de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. preluând doar prima teză a art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În același sens este și jurisprudența instanței supreme, cu privire la sfera de incidență a cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. reținându-se următoarele:

"Înalta Curte, având în vedere definiția legală a infracțiunii, așa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) din C. pen., precum și modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea în continuare a acțiunii penale, reține că, prin prisma acestuia, instanța de casație verifică dacă faptele, astfel cum au fost reținute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina persoanei condamnate.

Astfel, se observă că trăsătura esențială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) din C. pen. distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înțelege orice act de conduită (acțiune sau inacțiune) sau manifestare de voință exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale și, ca atare, incriminată în norma penală.

Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, dar și faptul că lipsa vinovăției prevăzute de lege constituie altă situație în care punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale sunt împiedicate, prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., diferită de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., rezultă fără putință de tăgadă că, în concepția legiuitorului, înțelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., caz care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condițiilor de tipicitate subiectivă a infracțiunii." (Î.C.C.J., secția Penală, încheierea nr. 417/RC/2021).

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu se circumscriu cazului de casare invocat și nici altui caz prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 663/A din data de 19 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 663/A din data de 19 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2025.