ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 877 din data de 22.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Timișoara, cu privire la inculpatul A., a dispus următoarele:

În temeiul art. art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen. (forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 85/2022), cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepția celor deținute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete (fapta din data de 18.06.2020).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (3) C. pen., a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei de 9 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 411/25.06.2019 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 1122/10.07.2019 a Curții de Apel Timișoara.

În temeiul art. 88 alin. (3) C. pen., a revocat amânarea aplicării pedepsei de 9 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 411/25.06.2019 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 1122/10.07.2019 a Curții de Apel Timișoara și a dispus aplicarea și executarea acestei pedepse.

În baza art. 88 alin. (3) ultima teză C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată in prezenta cauza cu pedeapsa de 9 luni închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care a adaugat un spor de 3 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., rap la art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5), rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. rap. la art. 72 C. pen., a dedus din durata pedepsei stabilite, durata reținerii de 24 de ore din data de 18.06.2020.

În temeiul art. 19, art. 20 și art. 25 C. proc. pen.., s-a luat act că prejudiciul cauzat Ministerului Finanțelor Publice - Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală Timișoara de către inculpații B., C. și A. a fost recuperat în integralitate prin achitarea acestuia.

În temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. cu referire la art. 1357 C. civ., s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerului Finanțelor Publice - Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală Timișoara față de inculpatul B., cu suma de 881 RON (referitor la cantitatea de țigarete găsită în posesia sa cu ocazia percheziției domiciliare din data de 18.06.2020).

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. coroborat cu art. 1349 și urm. C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală Timișoara față de inculpatul D. și a obligat pe inculpatul D. la plata către partea civilă a sumei de 34.640 RON la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data achitării integrale a debitului principal conform Codului de procedură fiscală, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor produse accizabile:

- 2.490 de pachete de țigarete, fără timbru fiscal (49.800 țigarete);

- 250 de pachete de țigarete, de culoare alb cu roșu, fără timbru fiscal (5.000 țigarete)

- 310 de pachete de țigarete, de culoare alb cu maro, fără timbru fisca (6.200 țigarete)

- 10 pachete de țigarete, fără timbru fiscal (200 țigarete).

- 1680 de pachete de țigarete, pe care erau aplicate timbre fiscale emise de Republica Moldova (33.600 țigarete)

- 1.000 de pachete de țigarete, fără timbru fiscal, pe care le-a preluat anterior (20.000 țigarete)

- 3.040 pachete de țigarete, fără timbru fiscal autohton (68.000 țigarete);

- 20 pachete de țigarete, fără timbru fiscal autohton (400 țigarete).

-300 pachete de țigarete, fără timbru fiscal autohton (6.000 țigarete)

-640 pachete, fără timbru fiscal autohton (12.800 țigarete)

-20 pachete, fără timbru fiscal autohton (400 țigarete).

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea armei cu aer comprimat, calibrul 4,5 mm, cu pat din lemn, cu seria x, găsită în posesia inculpatului B. la data de 18.06.2020 depusă la camera de corpuri delicte a Poliției Mun. Timișoara, conform dovezii seria x.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul B., autoutilitara, proprietatea inculpatului B., bun folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii din data de 11.05.2021 .

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanța nr. 1004/P/2020 din data de 02.02.2022, menținută prin ordonanța din data de 01.08.2022, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatului C., a sumelor ridicate cu ocazia perchezițiilor de la inculpatul, ce au fost depuse în data de 02.02.2022 în subconturi ANABI deschise la F. pe numele inculpatului C., conform fomularelor de tranzacție nr. 1995A0022 și 1995A0023 (suma de 1121 RON și sumele de 4.150 RON și 100 euro), precum și asupra cotei părți de 1/2 a inculpatului C., din terenul în suprafață de 500 mp, înscris în CF x, număr cadastral x până la concurența sumei de 39.552 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen., judecătoria a menținut măsura sechestrului asigurător instituit față de inculpatul D. prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara din data de 02.02.2022, menținut prin ordonanța din 01.08.2022, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, până la concurența sumei de 34.640 RON, în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei pricinuite prin săvârșirea infracțiunii.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1), alin. (5), C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituit față de inculpatul B. prin Ordonanța din data de 05.06.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj în dosarul x/2020 și menținut prin Ordonanța din data de 19.11.2021, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul x/2020, asupra sumei de 6.390 RON ridicată de la inculpatul B. și depusă în data de 10.06.2020 la G., în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 249 alin. (4) C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător asupra autoutilitarei inculpatului B., instituit prin Ordonanța din data de 05.06.2020, emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj în dosarul x/2020 și menținut prin Ordonanța din data de 18.11.2021, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul x/2020, în vederea confiscării speciale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă față de inculpatul B., în cursul urmăririi penale prin ordonanța din data de 02.02.2022, emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul x/2020, menținută prin ordonanța din data de 01.08.2022, emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul x/2020, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B., până la concurența sumei de 75.095 RON, asupra sumei de 10.266 RON ridicată cu ocazia percheziției de la inculpatul B. și depusă în data de 02.02.2022 într-un subcont ANABI deschis la F. pe numele inculpatului B., conform fomularului de tranzacție nr. 1995A0024, precum și asupra autovehiculelor, aparținând inculpatului B..

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul B. la plata către stat a sumei de 6000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 4000 RON aferentă urmăririi penale și 2000 RON în cursul judecății și a camerei preliminare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul D. la plata către stat a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1500 RON aferentă urmăririi penale și 1500 RON în cursul judecății și a camerei preliminare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C. la plata către stat a sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 RON aferentă urmăririi penale și 1500 RON în cursul judecății și a camerei preliminare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata către stat a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON aferentă urmăririi penale și 2500 RON în cursul judecății și a camerei preliminare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpata E. la plata către stat a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON aferentă urmăririi penale și 1500 RON în cursul judecății și a camerei preliminare.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, printre alții, inculpații A. și E..

Prin decizia penală nr. 619/A din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații A. și E. împotriva sentinței penale 877 din data de 22 martie 2024 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul x/2022

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul B. și, în consecință:

A fost desființată în partea hotărârea atacată, în ceea ce îl privește pe inculpatul B., sub aspectul laturii penale, doar cu privire la infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor și rejudecând a fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului B. în pedepsele principale individuale de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepția celor deținute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete (2 acte materiale din data de 11.05.2020 și 21.05.2020) și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 5 C. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost interpretat prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. sub aspectul comiterii infracțiunii nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzute de art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

Au fost înlăturate dispozițiile referitoare la aplicarea art. 38 C. proc. pen. privind concursul de infracțiuni.

Au fost menținute dispozițiile hotărârii atacate care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., E. la plata sumei de 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către Stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare aferente căilor de atac promovate de inculpatul B. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara au rămas în sarcina Statului.

*

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpatul A., la data de la 23 octombrie 2024, indicând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Referitor la motivele de recurs în casație, recurentul a susținut că toate carențele investigative din faza de urmărire penală, lipsa de fiabilitate a probatoriului, inexistența unor elemente de natură factuală sau probatorie care să genereze concluzia că țigaretele identificate în locuința inculpatei E. ar fi aparținut inculpatului A., precum și probatoriul administrat la solicitarea acestuia din urmă, care a demonstrat contrariul celor susținute de acuzare, reconstituie o stare de fapt în care persistă cel puțin o îndoială cu privire la existența unei fapte în materialitatea ei, îndoială care, în mod firesc, profită inculpatului si care se obiectivează din punct de vedere probator într-o probă pozitivă a inexistenței faptei.

Sub acest aspect, a arătat că, deși nu existau probe, instanța a constatat că, în cauză, probele administrate dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul A. a deținut și depozitat împreună cu inculpata E. cantitatea de țigarete imputată prin rechizitoriu, a căror proveniența de contrabandă ar fi, în opinia primei instanțe, cunoscută de către inculpat, întrucât țigaretele nu ar fi fost timbrate cu banderole de marcaj fiscal emise de autoritățile din România, ceea ce ar fi trebuit, conform aserțiunilor primei instanțe, să reprezinte un indiciu cu privire la proveniența acestora.

Cu toate acestea, a susținut că, verificând procesele-verbale de redare a conversațiilor interceptate, care conțin inclusiv convorbirile la care prima instanță face referire, rezultă, fără putință de tăgadă, contrariul celor reținute în considerentele sentinței apelate, în sensul că, din conținutul acestora, nu se desprinde vreun aspect cu relevanță penală, care să probeze elementul material al infracțiunii (deținerea/comercializarea) în considerarea căreia inculpatul a fost trimis în judecată.

Totodată, în opinia recurentului, faptul că, în aprecierea primei instanțe, ar fi existat anumite contradicții între declarațiile inculpatului A. și ale inculpatei E., precum și între declarațiile acestora și ale martorilor audiați în cauză, vizând faptul că inculpatul A. locuia sau nu la data săvârșirii pretinsei infracțiunii (18.06.2020) în imobilul percheziționat, respectiv că inculpatul A. cunoștea sau nu despre existența țigaretelor identificate în imobilul percheziționat, imobil despre care s-a dovedit că este în proprietatea inculpatei E., nu justifică condamnarea inculpatului, de vreme ce aceste pretinse contradicții nu au vizat chiar împrejurările determinante în cauză, respectiv acțiunile descrise de norma de incriminare (deținerea/comercializarea țigaretelor). În acest sens, a menționat că toate probele administrate în cauză (declarațiile inculpaților, depozițiile martorilor) apreciate coroborat, converg spre concluzia că inculpatul A. nu a deținut țigaretele identificate în imobilul percheziționat, aflat în proprietatea inculpatei E., pe de o parte, iar pe de altă parte, nu există alte probe care să facă dovada deținerii/comercializării acestor țigarete de către inculpatul A. și/sau nu au fost administrate în cauză de către organele de urmărire penală.

Sub acest aspect, făcând trimitere și la declarațiile inculpaților audiați în cauză dar și la declarații de martori și înscrisuri, a susținut că temeiul de clasare/achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se confirmă în cauză, având în vedere probatoriul administrat.

A mai susținut că nu s-au administrat probe din care să rezulte că inculpatul a deținut efectiv cantitatea de țigarete imputată (660 de pachete de țigarete fără timbru fiscal emis de autoritățile române, respectiv 640 pachete, fără timbru fiscal autohton, si 20 pachete, fără timbru fiscal autohton, toate nemarcate cu banderole de marcai fiscal emis de autoritățile române), pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar în măsura în care s-ar aprecia că asemenea probe există, nu satisfac standardul de probă pretins (dincolo de orice îndoială rezonabilă) pentru a se reține că fapta a fost săvârșită de inculpat.

Totodată, a precizat că simpla prezență a inculpatului A. în imobilul percheziționat (asupra căruia nu deține vreun drept și pe care nu îl folosește în fapt), care întâmplător a înnoptat la concubina sa, E., în seara precedentă zilei în care s-a efectuat percheziția, nu reprezintă un element de natură factuală suficient de caracterizat încât să genereze o relație de apartenență (posesie/deținere/dispoziție) între inculpatul A. și bunurile accizabile identificate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare în imobilul proprietatea inculpatei E..

În opinia recurentului, condamnarea acestuia pentru simplul fapt că un procedeu probatoriu (percheziția domiciliară) a fost întreprins într-un imobil pe care acesta nu îl deține în proprietate și în care nici măcar nu locuiește cu regularitate în fapt, plecând de la o simplă presupunere că acele produse accizabile ar fi aparținut acestuia, nu este sustenabilă și nu poate fi justificată.

Astfel, referitor la solicitarea de achitare fundamentată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a susținut că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii pentru care a fost condamnat din perspectiva laturii obiective, având în vedere inexistența/lipsa probării elementului material (deținerea), care capătă relevanță penală doar în prezența unei cerințe esențiale care i se atașează (o anumite cantitate de produse accizabile).

Pe cale de consecință, a susținut că inculpatul nu a deținut cantitatea de țigarete pretinsă de norma de incriminare, nefiind administrate probe în acest sens, mai exact probe din care să rezulte că, din întreaga cantitate de țigarete identificată la percheziția domiciliară (13.200 țigarete), o parte suficientă în accepțiunea normei de incriminare (peste 10.000 țigarete) ar putea fi imputată inculpatului A..

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen.., acesta a atacat cu recurs în casație decizia penală nr. 619/A din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, de către A., persoană care, având calitatea de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză, care a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

De asemenea, cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele, prenumele și domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura avocatului care a redatat cererea de recurs în casație și care a atașat împuternicirea avocațială.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație, în ceea ce privește condiția cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se constată că recurentul a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în conformitate cu care hotărârea este supusă casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cu prioritate, se notează că, sintagma "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune, putând deveni incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În atare condiții, se observă că, pe calea recursului în casație promovat, recurentul inculpat A. a invocat formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., deoarece esența motivelor sale constau în negarea bazei factuale reținute cu caracter definitiv de instanța de apel, sub aspectul comiterii a infracțiunii pentru care a fost condamnat, acesta susținând că elementele de tipicitate ale infracțiunii pentru care a fost condamnat nu își găsesc reflexie în vreunul dintre mijloacele de probă administrate în cauză.

Cu toate că recurentul inculpat a susținut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în realitate, criticile acestuia au la bază o solicitare de interpretare a materialului probator (acesta făcând referire la modul de interpretare a probelor de către instanța de fond și de apel, apreciind că nu există probe din care să rezulte că, din întreaga cantitate de țigarete identificată la percheziția domiciliară (13.200 țigarete), o parte suficientă în accepțiunea normei de incriminare (peste 10.000 țigarete) ar putea fi imputată inculpatului A., contestând, astfel, chiar starea de fapt stabilită în mod definitiv de către instanța de fond și confirmată de cea de prim control judiciar.

Așadar, recurentul nu formulează critici privind aspecte de drept, ci solicită o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința configurării unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanțele inferioare și intrată în puterea lucrului judecat.

Analiza de legalitate a instanței de recurs în casație nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pe calea recursului în casație nu pot fi invocate și, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Totodată, Înalta Curte subliniază că, pe calea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator cu consecința stabilirii unei alte baze factuale, care să conducă la achitarea inculpatului, așa cum a solicitat, evaluarea materialului probator fiind un atribut ce aparține exclusiv instanței de fond și, respectiv, instanței de apel.

Așadar, întrucât motivele prezentate de recurent nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare indicat expres, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., și nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., nu este îndeplinită.

Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație.

Argumentele prezentate de recurent trebuie să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situație ce nu se regăsește în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 619/A din data de 04 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 619/A din data de 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2025.