ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.03.2025

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
20.03.2025
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 20 martie 2025

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din 15.05.2024 pronunțată de Judecătoria Marghita, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, inculpatul A. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., în sarcina sa, reținându-se, sub aspectul situației de fapt că, la data de 17 noiembrie 2019, fără a putea fi stabilită ora, inculpatul A. a condus autoturismul proprietate personală, pe DN19D pe raza orașului Săcueni, pierzând controlul direcției și intrând în șanț cu autoturismul, fără a cauza vătămări corporale, inculpatul având o alcoolemie de 3,45 g/l la ora 16:28 și, respectiv, 3,25 g/l la ora 17:28 alcool pur în sânge.

Analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv, prin raportare la apărările formulate, instanța de fond a reținut că, nu se poate stabili cu exactitate ora la care inculpatul a condus autoturismul și s-a produs evenimentul rutier, intervalul orar 12:00-15:40, reținut de procuror în cuprinsul actului de sesizare, fiind prea mare pentru a se putea concluziona că, indiferent de ora exactă la care inculpatul a condus autoturismul, în acest interval orar, valoarea alcoolemiei din sânge era peste limita prevăzută de lege.

Prin urmare, având în vedere că îndoiala profită celui acuzat (in dubio pro reo) și în baza prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, instanța de fond a constatat că, ansamblul probelor nu conduce mai presus de orice îndoială la concluzia că, în data de 17 noiembrie 2019, în jurul orei 15:30, inculpatul a condus autoturismul proprietate personală pe raza orașului Săcueni, pierzând controlul direcției și intrând în șanț cu autoturismul, având îmbibație alcoolică peste limită legală, nefiind întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., motiv pentru care, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii imputate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita.

Prin decizia penală nr. 589/A din 06.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita, împotriva sentinței penale nr. 116 din 15.05.2024 pronunțate de Judecătoria Marghita.

A fost desființată, în totalitate, hotărârea atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sălaj la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus condamnatului A. să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Ip sau al Primăriei comunei Marca, pe o perioadă de 60 zile.

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 91 alin. (4) și art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a neexecutării obligațiilor ce îi revin sau săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 1.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 300 RON cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală și 1.000 RON cheltuieli judiciare aferente procedurii de cameră preliminară și judecății în fond.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita au rămas în sarcina acestuia.

Analizând probatoriul administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, Curtea a reținut, în esență, că inculpatul A. a săvârșit, cu intenție, fapta pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de 17.11.2019, a condus autoturismul de la locuința sa din județul Sălaj, până în județul Bihor, cu intenția de a ajunge în satul Chereșeu de unde dorea să achiziționeze un aparat electrocasnic.

În localitatea Săcuieni, a greșit direcția și s-a îndreptat spre vama Săcuieni, iar, la un moment dat, a pierdut controlul volanului și a părăsit carosabilul, intrând cu autoturismul în șanț, fără a intra în coliziune cu alte autovehicule, nefiind rănită nicio persoană.

După producerea accidentului, inculpatul a ieșit din autoturism și s-a îndreptat pe jos spre localitatea Săcuieni. La ora 15:30, un bărbat care s-a prezentat cu numele B. a apelat serviciul 112 și a anunțat că, după intrarea sa în țară, prin Vama Săcuieni, a văzut în șanț un autoturism cu numărul de înmatriculare x care prezenta avarii și, la o distanță de aproximativ 200 metri de autoturism, un bărbat care se deplasează spre Săcuieni, care este posibil să fi fost șoferul acelui autoturism și care pare a fi în stare avansată de ebrietate. În urma acestui apel, organele de poliție s-au deplasat la locul accidentului și, cu ajutorul unui echipaj al poliției de frontieră, l-au găsit pe inculpat ascuns într-un tufiș, acesta fiind supus testării cu aparatul alcooltest, care, a indicat o concentrație de 1,24 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Având în vedere că valoarea alcoolemiei a fost superioară celei prevăzute de art. 88 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatului i s-a adus la cunoștință că este obligat să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge, acesta fiind condus la Centrul de Permanență din Săcuieni unde i s-au recoltat două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit buletinului de analiză toxicologică, inculpatul avea o alcoolemie de 3,45 g/l la ora 16:28 și 3,26 g/l la ora 17:28.

Așadar, în urma analizării probelor administrate la dosar, respectiv: procesul-verbal din 05.04.2021 de redare a înregistrării apelului efectuat la numărul de urgență 112, declarațiile martorilor C. și D., membrii echipajului de poliție care s-a deplasat la locul accidentului, precum și cea a martorului E., instanța de apel a reținut că accidentul a avut loc înainte de ora 15:30, dar, în apropiere de această oră, așa cum susține și acuzarea.

S-a mai arătat că, potrivit buletinului de analiză toxicologică, inculpatul avea o alcoolemie superioară celei prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., respectiv de 3,45 g/l la ora 16:28 și 3,26 g/l la ora 17:28, aceste valori nefiind contestate de către inculpat.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 09.12.2024, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat F., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. prin prisma căruia a arătat, în esență, că, fapta pentru care a fost condamnat (infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, pevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.) nu este prevăzută de legea penală, în cauză, lipsind probele care să ateste ora conducerii vehiculului și valoarea alcoolemiei inculpatului la momentul conducerii acestuia.

Prin urmare, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin încheierea din 06 martie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 589/A/2024 din 06 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Astfel, în recursul în casație, sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, circumscrise cazurilor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea căii de atac extraordinare, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de către recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârea este supusă casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În cauză, se constată că recurentul inculpat A. a invocat acest motiv de casare, susținând, în esență, că fapta pentru care a fost condamnat (infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, pevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.) nu este prevăzută de legea penală, în cauză, lipsind probele care să ateste ora conducerii vehiculului și valoarea alcoolemiei inculpatului la momentul conducerii acestuia.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, potrivit probatoriului administrat, cu titlu definitiv la dosar, instanța de apel a reținut că, inculpatul A., în jurul orei 15:30, a condus autoturismul proprietate personală, pe DN19D pe raza orașului Săcueni, pierzând controlul direcției și intrând în șanț cu autoturismul, având o îmbibație alcoolică de 3,45 g/l la ora 16:28 și 3,26 g/l la ora 17:28, valorile nefiind contestate de către inculpat.

Potrivit dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Elementul material al laturii obiective constă în conducerea de către inculpat a unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie peste limita legală, urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și urmarea imediată rezultând din materialitatea faptei (ex re).

În raport de situația de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, rezultă că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică peste limita 0.80 g‰ la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice, moment ce se identifică cu cel al săvârșirii faptei, limită de la care fapta de a conduce vehicule pe drumurile publice este sancționată penal.

Or, prin criticile formulate de inculpatul A. cu privire la lipsa de dovedire a orei la care acesta a condus autovehiculul, pentru a se stabili dacă la acel moment avea o îmbibație alcoolică peste limita legală pentru a răspunde penal, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanța de apel, încercând să se dovedească că recurentul nu avea o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul conducerii autovehiculului, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.

Totodată, se observă că prin susținerile formulate pe calea recursului în casație, recurentul - inculpat critică, în esență, baza factuală care a condus la reținerea vinovăției sale, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Așa fiind, prin decizia atacată, în raport cu circumstanțele factuale și mijloacele de probă, analizate coroborat, s-a apreciat temeinic în sensul că nu există niciun un dubiu referitor la calificarea faptei drept infracțiunea de conducerea pe drumurile publice sub influența alcoolului.

Prin urmare, constatând corespondența între fapta comisă și tiparul de incriminare corespunzător infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe reținută în sarcina inculpatului, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 589/A/2024 din 06 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 589/A/2024 din 06 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-03
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Pornind de la declarațiile inculpatului, confirmate de martori, că, în intervalul 21:00 - 02:00, a consumat 2 litri de vin alături de alți doi prieteni, timp în care a și mâncat, s-a reținut că, la momentul depistării sale în trafic, în jur
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 880 din 17 noiembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. pro
ÎCCJ 2024-11-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală
în cauză a fost judicios evaluat de către instanța de fond și a rămas necontestat pe parcursul celor două grade de jurisdicție, Înalta Curte concluzionând, în urma propriei analize a probelor existente, că acesta are aptitudinea de a dovedi
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 52/2022
0,80 g/l alcool pur în sânge. Instanța a reținut că, în cauză, nu se poate stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a condus autoturismul X. cu numărul de înmatriculare Y. pe DN 67D, localitatea T., județul M., având o î
ÎCCJ 2021-12-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală
faza de urmărire penală, cât și în etapa cercetării judecătorești, instanța de fond a apreciat că acesta este apt să dovedească dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată
Sursă