ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 946/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la 11.04.2024 sub nr. x/2024, mai mulți reclamanți, printre care și reclamanta A., au chemat în judecată pârâții Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâții la recalcularea indemnizației de încadrare, prin înlăturarea plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, aplicat asupra indemnizației calculate pe baza valorii de referință sectoriale de 605,225 RON, respectiv aplicarea majorării de 25% prevăzută de alin. (3) al aceluiași articol, începând cu 01.01.2018 și în continuare, precum și la plata diferențelor salariale, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației și la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin încheierea din 22.10.2024, îndreptată printr-o altă încheiere - cea din 12.11.2024, Tribunalul Brașov, secția I civilă a disjuns cauza cu privire la reclamanta A., care a fost înregistrată sub nr. x/2024.

Prin sentința civilă nr. 1845/MAS/05.11.2024, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta și-a încetat activitatea de judecător la Tribunalul Dâmbovița, fiind eliberată din funcție, prin pensionare, în baza Decretului nr. 118/14.02.2023 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial nr. 126/14.02.2023, context în care competența teritorială nu se poate determina în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ci potrivit art. 269 din Codul muncii și art. 208-2010 din Legea nr. 62/2011.

Prin sentința civilă nr. 324/26.02.2025, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut aplicabilitatea art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Dâmbovița.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 11.04.2025.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta a învestit Tribunalul Brașov cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul Prahova.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal".

Astfel, competența de soluționare în primă instanță a litigiilor de muncă revine tribunalelor.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Totodată, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Cum Tribunalul Dâmbovița are calitatea de pârât, este atrasă incidența art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, așadar titularul acțiunii este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa uneia dintre aceste instanțe.

Reclamanta a înțeles să uzeze de dreptul conferit de art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., învestind cu soluționarea litigiului Tribunalul Brașov, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Brașov, învecinată Curții de Apel Ploiești, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Dâmbovița.

Așa fiind, instanța supremă constată că aceasta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.