ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 883/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 18.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V. au chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Brașov, solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor salariale, incluzând sporurile și indemnizațiile aferente, prin plata unei sume compensatorii conform art. 38 alin. (6

1

) din Legea nr. 153/2017, reprezentând diferența dintre venitul lunar la care sunt îndreptățiți, obținut prin recalcularea indemnizației de încadrare în raport cu valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, și venitul lunar plătit efectiv, pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii și pentru viitor, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 și până la o nouă modificare legislativă, suma rezultată urmând a fi actualizată cu rata inflației la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 722/06.04.2023, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a disjuns cauza în privința pretențiilor formulate de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. - grefieri în cadrul Judecătoriei Brașov -, formând dosarul nr. x/2023, în care, prin sentința civilă nr. 1276/15.06.2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanții sunt grefieri în cadrul unei judecătorii și au sesizat instanțele cu un litigiu de muncă în care art. 127 C. proc. civ. nu este incident, competența fiind determinată în raport cu art. 269 din Codul muncii, care prevede că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

Astfel învestit, Tribunalul Brașov, secția I civilă a declinat, prin sentința civilă nr. 417/MAS/18.03.2024, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural.

În motivarea acestei hotărâri, această instanță a reținut caracterul alternativ al competenței, între instanța de la domiciliul reclamanților și un tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Brașov, statuând că autorilor demersului judiciar le revenea alegerea între instanțele deopotrivă competente, pe care și-au exercitat-o sesizând Tribunalul Dâmbovița, devenit competent în soluționarea cauzei.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanțelor aflate în conflict vizează exclusiv competența teritorială, fiind necontestată competența materială a tribunalului în soluționarea cererii prin care reclamanții, grefieri în cadrul Judecătoriei Brașov, solicită recalcularea drepturilor salariale și plata diferențelor rezultate.

Din perspectiva competenței teritoriale sunt relevante dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, care, în forma în vigoare la data sesizării instanțelor - 18.01.2023 - dispunea că "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Din 25.05.2023, O.U.G. nr. 42/2023 a modificat și completat Legea nr. 367/2022 privind dialogul social și Codul muncii, în sensul că cererile referitoare la cauzele având ca obiect conflictele de muncă - individuale și colective - se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Normele tranzitorii ale acestui act normativ, cuprinse la art. III alin. (2) prevăd că dispozițiile referitoare la competență se aplică și proceselor înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

În cauză, însă, tranșarea competenței teritoriale impune aplicarea art. 127 C. proc. civ., dată fiind calitatea părților și, procedând astfel, se constată, în primul rând, că alin. (1) al dispoziției evocate nu este aplicabil, întrucât cererea nu este de competența Judecătoriei Brașov, unde funcționează ca grefieri reclamanții, ci, astfel cum s-a arătat anterior, a tribunalului.

Sunt incidente, însă, dispozițiile referitoare la competența facultativă prevăzute de art. 127 alin. (2) raportat la alin. (2

1

) și (3) C. proc. civ. care vizează și ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de pârât, cum este, în cauză, Tribunalul Brașov.

Norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă acțiunea împotriva instanței de judecată, chiar la aceasta - aplicând regula generală în materie de competență -, fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Transpunând dispozițiile legale la circumstanțele cauzei, se reține că reclamanții aveau opțiunea de a sesiza fie Tribunalul Brașov, fie un tribunal din raza unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Brașov; potrivit art. 116 C. proc. civ., alegerea instanței revine exclusiv reclamantului, a cărui opțiune nu mai poate fi contestată, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial.

Așadar, reclamanții au ales să introducă cererea pe rolul Tribunalului Dâmbovița, aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel Brașov, manifestându-și opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., fixând astfel, în favoarea acestei instanțe, competența teritorială, fără ca opțiunea lor să poată fi cenzurată.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2024.