ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 917/2025

HOTĂRÂRE

21.05.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 917/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 21 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 11.07.2024, reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a proceselor-verbale de compensare încheiate între părți la data de 31.07.2018 pentru suma de 71.687,48 RON, la 31.08.2018 pentru suma de 3.270 RON, la 31.08.2018 pentru suma de 139.101,44 RON, la 22.11.2018 pentru suma de 29.430 RON, la 19.12.2018 pentru suma de 35.316 RON, la 31.01.2019 pentru suma de 1.635 RON, la 28.02.2019 pentru suma de 27.141 RON, la 30.04.2019 pentru suma de 67.322,99 RON, la 28.06.2019 pentru suma de 40.440,32 RON, la 31.07.2019 pentru suma de 29.943,77 RON, la 04.11.2019 pentru suma de 28.836,74 RON, la 31.10.2019 pentru suma de 8.478,49 RON, la 29.11.2019 pentru suma de 24.525 RON, la 31.12.2019 pentru suma de 48.235,18 RON, la 31.12.2019 pentru suma de 5.110,36 RON, la 12.02.2020 pentru suma de 29.212 RON, la 23.04.2020 pentru suma de 26.054,69 RON, la 30.04.2020 pentru suma de 113.552,41 RON, la 04.06.2020 pentru suma de 55.463,35 RON, și rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/04.04.2017, a contractului de vânzare autentificat sub nr. x/23.05.2017 de Societatea Profesională Notarială D. și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/20.04.2017 de Societatea Profesională Notarială E., din culpa exclusivă a pârâtei, și să dispună restabilirea situației anterioare în sensul reintrării în patrimoniul reclamantei a bunurilor ce au făcut obiectul acestora, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 923/SIND/05.11.2024, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale procesuale a judecătorului sindic din cadrul secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal și excepția necompetenței sale teritoriale, invocate de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Referitor la competența materială procesuală, a reținut că, față de temeiul juridic al acțiunii, cererea reclamantei nu se circumscrie celor prevăzute de art. 45 din Legea nr. 85/2014, fiind incidente statuările deciziei nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în temeiul cărora competența materială de soluționare a prezentei cauze trebuie stabilită în favoarea unui complet specializat în litigii cu profesioniștii.

Cu privire la competența teritorială, a apreciat că este aplicabilă regula generală prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și, față de sediul pârâtei din județul Mureș, a stabilit competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Astfel învestit, Tribunalul Specializat Mureș a pronunțat sentința nr. 43/11.04.2025, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că, față de capătul principal al cererii de chemare în judecată vizând nulitatea proceselor-verbale de compensare, încheiate de societatea pârâtă după deschiderea procedurii insolvenței sale, fără a fi avizate de administratorul judiciar, acțiunea se circumscrie celor date de lege în competența judecătorului sindic, în temeiul art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, și, având în vedere legătură indisolubilă dintre capetele cererii de chemare în judecată, operează prorogarea de competență pentru soluționarea petitului subsecvent, în temeiul art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întregul litigiu urmând a fi soluționat de judecătorul sindic de la sediul debitoarei, din Brașov, conform art. 120 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, pentru următoarele considerente:

Acțiunea reclamantei, societate în faliment, formulată prin lichidator judiciar, are ca obiect anularea, în temeiul art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a unor procese-verbale de compensare încheiate de debitoare după deschiderea procedurii de insolvență, precum și a unor contracte de vânzare, al căror preț a fost achitat prin operațiunile de compensare contestate, acest capăt de cerere fiind întemeiat pe dispozițiile C. civ.

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 85/2014, intră în atribuțiile judecătorului-sindic "judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operațiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117-122 și a acțiunilor în nulitatea plăților sau operațiunilor efectuate de către debitor, fără drept, după deschiderea procedurii".

În conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, toate procedurile vizând insolvența, cu excepția apelului, "sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secție specială de insolvență, acesteia îi aparține competența pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege".

În consecință, față de obiectul cererii reclamantei și temeiul juridic indicat, prin prisma prevederilor legale anterior evocate, competența materială procesuală de soluționare a prezentei cauze revine judecătorului sindic, iar sub aspect teritorial, competența revine tribunalului în raza căruia debitoarea își are sediul, pe rolul căruia se află în curs de judecată și procedura falimentului său.

Așa fiind, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.