ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 843/2025

Ședința publică din data de 20 mai 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 08.07.2022 pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. S.R.L. și chematul în garanție C. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezoluțiunea convenției de vânzare-cumpărare, materializată în factura fiscală nr. x/06.07.2020, emisă de pârâtă, pentru neexecutarea obligației de garanție contra evicțiunii; să dispună restabilirea situației anterioare încheierii convenției de vânzare-cumpărare, prin obligarea pârâtei la restituirea prețului încasat, în sumă de 5.100 RON, actualizat cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data de 06.07.2020 și data restituiri efective; cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 23389/17.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Timișoara a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. S.R.L. în contradictoriu cu chematul în garanție C. S.R.L., ca rămasă fără obiect; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 360 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat cerere de apel, iar apelanta B. S.R.L. a formulat cerere de apel provocat.

Prin decizia civilă nr. 1995/A din 8 decembrie 2023, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a respins cererea de apel formulată de apelantul A. în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.; totodată, a respins cererea de apel provocat formulată de apelanta B. S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. S.R.L.; de asemenea, a respins cererea C. S.R.L. de obligare a B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat, recurs; tododată, pârâta B. S.R.L. a formulat recurs incident împotriva aceleiași decizii; dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara.

În ședința publică din 12 noiembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara, "având în vedere că nu s-a soluționat dosarul nr. x/2022, având ca obiect plângere contravențională", a pus în discuție suspendarea cauzei, până la soluționarea definitivă a dosarului.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat cauză și a dispus trecerea dosarului în arhiva instanței până la stăruința părții interesate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea încheierii atacate și trimiterea cauzei către Curtea de Apel Timișoara în vederea continuării judecării recursului.

În motivarea căii extraordinare de atac formulate, reclamantul a arătat că încheierea de suspendare pronunțată de instanța de recurs este nelegală, întrucât aceasta a apreciat greșit că dezlegarea ce urmează a fi dată în soluționarea recursului depinde în tot sau în parte de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Cornetu, în care instanța de fond a pronunțat soluția de admitere a plângerii contravenționale și anulare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor prin care s-a dispus sancțiunea complementară a confiscării mai multor arme de vânătoare, printre care și arma de vânătoare cumpărată de reclamantul-recurent de la pârâta B. S.R.L..

În susținerea acestei critici, s-a solicitat să se constate că instanța de recurs a fost investită cu controlul de legalitate al deciziei pronunțată de instanța de apel, fiind invocate două motive de casare, respectiv motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport cu aceste critici de nelegalitate, autorul prezentului demers judiciar a solicitat să se constate că soluționarea căii de atac a recursului declanșat în prezenta cauză nu depinde de soluția ce va fi pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Cometu, întrucât evicțiunea s-a produs, reclamantul-recurent a fost tulburat în stăpânirea bunului vândut, tulburare care dăinuie de la data de 09.05.2022.

În continuare, recurentul a arătat că a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu obligarea vânzătorului la restituirea prețului încasat, cu motivarea că a fost evins, cerere care exclude posibilitatea restituirii armei într-o eventuală soluție definitivă de anulare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, prin care s-a dispus, ca sancțiune complementară, confiscarea armei, întrucât nu mai dorește acest lucru, chiar și numai pentru simplul fapt că nu mai dorește să dețină o armă de vânătoare cu probleme de vânătoare, probleme din urmă care să facă posibilă pe viitor o nouă confiscare.

Intimatele au transmis, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat; față de aceste acte procedurale, recurentul a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatelor.

În ședința publică din 20 mai 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins excepția nulității recursului invocată de intimate prin întâmpinare, pentru motivele reținute în practicaua prezentei decizii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

Criticile recurentului, care vizează, în esență, încălcarea dispozițiilor de procedură privitoare la motivele pentru care se poate dispune suspendarea unei cauze în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., ce poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Contrar celor reținute de Curtea de Apel Timișoara, se constată că, în speță, nu se justifica măsura suspendării judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, se reține că măsura suspendării judecății întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ. reprezintă un caz facultativ de suspendare, în care sistarea temporară a judecății este lăsată la aprecierea judecătorului, funcție de împrejurările concrete ale cauzei, atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul celeilalte judecăți.

Suspendarea judecății cauzei, în raport de textul de lege menționat, este de natură să preîntâmpine pronunțarea unei hotărâri greșite, iar relația de interdependență dintre două sau mai multe cauze aflate pe rolul aceleiași instanțe sau al unor instanțe diferite, trebuie analizată și motivată de instanța de judecată în fața căreia se ridică problema suspendării judecății.

Măsura suspendării se impune a fi luată, numai dacă soluția care s-ar pronunța într-o cauză ar influența în mod decisiv hotărârea din pricina a cărei judecată se solicită a fi suspendată.

În aprecierea oportunității unei asemenea măsuri trebuie însă să se manifeste precauția necesară pentru ca suspendarea să nu determine, în raport de obiectul cererii, întârzierea nejustificată în soluționarea cauzei și, astfel, prejudicierea părților litigante.

În speță, este de observat că stadiul procesual al pricinii în care s-a dispus măsura suspendării judecății este recurs, cale extraordinară de atac care, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

O atare conformitate se verifică de către instanța de control judiciar în raport de normele de drept pretins a fi fost încălcate și de situația de fapt stabilită prin hotărârea recurată, la judecata în fond a cauzei, chestiune care nu poate face obiectul reevaluării în recurs.

Astfel, față de chestiunile de nelegalitate care pot fi examinate în faza procesuală a recursului de către Curtea de Apel Timișoara, instanța supremă apreciază că oportunitatea măsurii suspendării nu apare suficient de bine caracterizată, în sensul că aspecte ale situației de fapt nu pot fi examinate pentru a determina existența unei relații de dependență între soluția din dosarul nr. x/2022 și soluționarea căii de atac cu care este învestită.

Pe de altă parte, instanța trebuie să manifeste precauția necesară pentru ca suspendarea să nu constituie un simplu pretext pentru tergiversarea judecății.

Art. 6 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății."

În atare condiții, Înalta Curte constată că modul în care părțile au înțeles să-și formuleze pretențiile și existența dosarului nr. x/2022, având ca obiect plângere contravențională, nu fundamentează suspendarea facultativă a judecății recursului, iar adoptarea măsurii suspendării nu corespunde scopului său legal și nu poate conduce decât la menținerea și prelungirea incertitudinii raporturilor juridice dintre părți.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496-497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 12.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, va casa încheierea încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 12.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2025.