ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 835/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

- numirea în calitate de lichidator al societății în participație dizolvată ca urmare a încetării contractului de asociere în participație nr. TM437 din 05.062018, încheiat între asociații A. S.R.L. și Nostra Cafe S.R.L., a practicianului în insolvență C. și stabilirea remunerației lichidatorului conform ofertei financiare a acestuia.

- obligarea asociaților A. S.R.L. și Nostra Cafe S.R.L., la predarea către lichidator a bunurilor asociației în participațiune dizolvate, împreună cu documentele aferente cheltuielilor și veniturilor obținute pe perioada asocierii, respectiv obligarea lichidatorului la îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 1942-1954 din C. civ.

- obligarea asociaților societății dizolvate la suportarea în mod solidar a cheltuielilor aferente procedurii de lichidare stabilite în bilanțul de lichidare întocmit de lichidator.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1930 și art. 1941-1954 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 431/2024 din 9 aprilie 2024, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, secția civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 95 pct. 4 C. proc. civ. și art. 41 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora competența de soluționare a cauzei aparține secției de insolvență din cadrul tribunalului. Față de sediul debitoarei din jud. Alba, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Alba.

Prin sentința nr. 80/COM/2024 din 8 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalului Alba Iulia, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut că reclamantul a sesizat instanța cu o cerere în materie de societate fără personalitate juridică, neevaluabilă în bani, competența de soluționare a unei astfel de cereri revenind judecătoriei în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

În mod suplimentar, a menționat și faptul că tribunalului îi revine competența de a soluționa cereri în materie de societate în temeiul Legii nr. 31/1990, act normativ care însă nu poate fi incident în cauză, deoarece asocierea în participație, reglementată de dispozițiile art. 1949-1954 din C. civ., nu are personalitate juridică, convenția părților determinând cauzele de dizolvare și modalitatea efectuării lichidării acesteia.

În continuare, față de sediul pârâtului și clauza contractuală atributivă de competență prevăzută la art. 12.1 din contract, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Oradea.

Prin sentința civilă nr. 737/2025 din 21 februarie 2025, pronunțată de Judecătoria Oradea, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, instanța a constatat că în lipsa unei reglementări speciale aplicabile, competența materială aparține tribunalului, în calitate de instanță de drept comun, potrivit art. 95 pct. 4 C. proc. civ.

În ceea ce privește competența teritorială, instanța a reținut că potrivit art. 119 C. proc. civ. cererile în materie de societate sunt de competența exclusivă a instanței din circumscripția în care societatea își are sediul principal și față de sediul pârâtei, a fost declinată competența de soluționare a cauzei Tribunalului Alba.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Alba și Judecătoria Oradea, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale a instanței de judecată.

Instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri de numire a unui lichidator în cadrul unei asocieri în participațiune dizolvate, stabilirea remunerației acestuia, predarea bunurilor și documentelor către lichidator și suportarea cheltuielilor de lichidare, în temeiul dispozițiilor art. 1930 și art. 1941-1954 C. civ.

Așadar, litigiul are drept fundament dispozițiile art. 1941-1954 C. civ., privind asocierea în participațiune, entitate fără personalitate juridică, astfel că acțiunea nu poate fi încadrată în categoria cererilor reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile și nici sub incidența Legii nr. 85/2014 privind insolvența.

Înalta Curte subliniază că obiectul cererii nu reprezintă o cerere în materia insolvenței, chiar dacă unul dintre asociați - A. S.R.L. - se află în procedura falimentului, ci este o acțiune întemeiată pe dreptul comun civil și are natura unei cereri neevaluabile în bani.

În acest context, este de subliniat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 45 din Legea nr. 85/2014, întrucât litigiul nu privește raporturi între debitor și creditori și nu are finalitatea specifică procedurii insolvenței, ci privește o relație juridică născută dintr-un contract civil de asociere în participațiune.

Instanța mai subliniază că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1942-1954 C. civ., competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în primă instanță nu se va stabili potrivit art. 120 C. proc. civ. și dispozițiilor speciale privind procedura insolvenței, ci în virtutea dispozițiilor dreptului comun.

Cererea de numire a lichidatorului dedusă judecății nu este o cerere în materia insolvenței, pentru a atrage competența de soluționare a judecătorului sindic învestit cu procedura insolvenței derulate împotriva societății reclamante, ci reprezintă o cerere întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, prin care se tinde la numirea unui lichidator al asocierii în participațiune, în care atât societatea reclamantă, cât și societatea pârâtă au fost asociați.

Totodată, prin demersul său judiciar, reclamanta urmărește obligarea asociatei pârâte la predarea către lichidator a bunurilor asociației dizolvate, împreună cu documentele încheiate pe perioada asocierii.

Prin urmare, această cerere nefiind printre cele enumerate de legiuitor la art. 94 pct. 1 C. proc. civ. care atrag competența materială a judecătoriei, devin incidente dispozițiile art. 95 pct. 1 din același cod privind competența tribunalului.

În ceea ce privește competența teritorială, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul, respectiv în municipiul Alba Iulia.

De asemenea, art. 119 C. proc. civ. statuează că cererile în materie de societate, până la sfârșitul lichidării sau, după caz, până la radierea societății, sunt de competența exclusivă a instanței în circumscripția căreia societatea își are sediul principal. Chiar dacă dispozițiile art. 119 C. proc. civ. se referă la societăți cu personalitate juridică, ele pot fi aplicate mutatis mutandis și asocierii în participațiune, întrucât raporturile litigioase se nasc între asociați și presupun lichidarea unei forme asociative ce are caracter profesional.

În consecință, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 119 din același cod, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Alba.

Referitor la clauza atributivă de competență teritorială stipulată în contract, Înalta Curte reține că aceasta instituie o competență de ordine privată, care putea fi invocată exclusiv de către pârâtă, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.. Întrucât excepția nu a fost invocată de pârâtă, instanțele nu o pot invoca din oficiu, astfel încât competența teritorială nu poate fi stabilită în temeiul unei astfel de clauze.

În consecință, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, ca instanță competentă material și teritorial, în considerarea sediului pârâtei și a naturii cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2025.