ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2337/2024

HOTĂRÂRE

12.12.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2337/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 12 decembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la 05.09.2023, sub număr dosar x/2023, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta - C. S.R.L., în temeiul art. 1930, 1941-1954 din C. civ., a solicitat instanței ca, prin încheierea ce se va pronunța să se dispună:

- numirea în calitate de lichidator al societății în participație dizolvată ca urmare a încetării contractului de asociere în participațiune nr. x/21.11.2018, încheiat între asociații A. S.R.L. și C. S.R.L., a practicianului în insolvență D. cu sediul în București, și stabilirea remunerației lichidatorului conform ofertei financiare a acestuia;

- obligarea asociaților A. S.R.L. și C. S.R.L. la predarea către lichidator a bunurilor asociației în participațiune dizolvate, împreună cu documentele aferente cheltuielilor și veniturilor obținute pe perioada asocierii, respectiv obligarea lichidatorului la îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 1942-1954 din C. civ.

- obligarea asociaților societății dizolvate la suportarea în mod solidar a cheltuielilor aferente procedurii de lichidare stabilite în bilanțul de lichidare întocmit de lichidator.

Prin sentința civilă nr. 1152/2023 din 22 noiembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Novaci - Județul Gorj, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, dosarul fiind trimis spre competentă soluționare la Tribunalul Gorj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că nu există o dispoziție specială care să stabilească în competența judecătoriei soluționarea cererii petentei, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. conform cărora, "tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe". Totodată, a reținut și incidența dispozițiilor art. 41 din Legea 85/2014.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub același nr. de dosar.

Prin sentința civilă nr. 44/2024 din 23.04.2023, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competența de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, chiar dacă a fost formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., se tinde la soluționarea unei situații juridice ce vizează asocierea în participațiune, respectiv numirea unui lichidator al acesteia, și nu obținerea unei anumite conduite a pârâtei în vederea realizării unui drept.

Această concluzie rezultă și din finalitatea acestui demers, respectiv numirea unui lichidator al asocierii și nu al pârâtei.

A reținut că este evident faptul că o astfel de cerere este necesar a fi formulată în contradictoriu cu asociații contractului de asociere în participațiune, necesitatea rezultând din faptul că asocierea în participațiune este în fapt un contract prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participație la beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni pe care le întreprinde, fără a putea dobândi însă personalitate juridică și neconstituind față de terți o persoană distinctă de persoana asociaților.

Or, în condițiile în care cererea este îndreptată în mod evident împotriva unei persoane fără personalitate juridică, chiar daca este formulată de unul dintre asociați în contradictoriu cu celălalt asociat, competența teritorială este reglementată de dispozițiile art. 110 C. proc. civ., potrivit căruia, în cazul în care o asemenea entitate are calitatea de pârât, la stabilirea competenței va fi avută în vedere fie regula generală prevăzută de art. 107 C. proc. civ., dacă membrii respectivei entități au încredințat conducerea sau administrarea acesteia unei anumite persoane, în funcție de domiciliul acelei persoane, ori la art. 112 C. proc. civ., interesând domiciliul oricăruia dintre membrii entității.

În cauză, analizând Contractul de asociere nr. x/21.11.2018, a constatat că părțile au stabilit, fără echivoc, faptul că asocierea va fi condusă de Partenerul principal A. S.R.L., care are sediul în circumscripția Tribunalului Bihor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 146/LP/2024 din 02.10.2024, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că litigiul se poartă între foștii parteneri din contractul de asociere în participațiune nr. x/21.11.2018. Reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta C. S.R.L., cu sediul în raza teritorială a Tribunalului Gorj (conform fișei ORC depuse la dos. Jud. Novaci) în temeiul prevederilor art. 1930 C. civ., respectiv 1941-1954 C. civ., în vederea numirii unui lichidator al societății în participațiune dizolvate, respectiv pentru obligarea asociaților la predarea către lichidator a bunurilor asociației dizolvate, împreună cu documentele încheiate pe perioada asocierii.

S-a reținut că prezentul litigiu nu este guvernat de norme care să reglementeze o competență teritorială exclusivă, cauza urmând regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., la instanța în a cărui circumscripție își are sediul pârâta. Din punct de vedere al competenței materiale, litigiul intră în competența reziduală de primă instanță a tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Tribunalul Bihor a reținut și că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 110 C. proc. civ. deoarece pârâtă nu este o entitate fără personalitate juridică.

De asemenea, a reținut că, clauza contractuală atributivă de competență stipulată la art. 12.1 din contractul de asociere în participațiune nr. x/21.11.2018 putea fi invocată numai de către pârâta C. S.R.L. pe calea întâmpinării, având în vedere că reglementează o competență teritorială de ordine privată. Pârâta nu a înțeles să ridice excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, iar instanțele de judecată nu pot din oficiu să invoce această necompetență. Pe cale de consecință, prin neinvocarea de către pârâtă a excepției necompetenței teritoriale de ordine privată, competența a rămas câștigată în favoarea Tribunalul Gorj, instanță în a cărui circumscripție își are sediul pârâta.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Gorj, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu între foștii parteneri din contractul de asociere în participațiune nr. x/21.11.2018, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., cu sediul în raza teritorială a Tribunalului Gorj, solicitând, în temeiul prevederilor art. 1930 C. civ., respectiv 1941-1954 C. civ., numirea unui lichidator al societății în participațiune dizolvate pentru a fi obligați asociații la predarea către lichidator a bunurilor asociației dizolvate, împreună cu documentele încheiate pe perioada asocierii.

Prin urmare, stabilirea competenței se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant.

Astfel, competența de soluționare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1930 și art. 1941-1954 C. civ., cu privire la procedura lichidării societății.

Art. 1941 alin. (1) C. civ. prevede că: "Lichidarea se face, dacă nu s-a prevăzut altfel în contractul de societate sau prin convenție ulterioară, de toți asociații sau de un lichidator numit de ei cu unanimitate. În caz de neînțelegere, lichidatorul este numit de instanța judecătorească, la cererea oricăruia dintre asociați."

În condițiile în care în analiza competenței, instanța trebuie să se limiteze la elementele cererii de chemare în judecată, așa cum le-a înțeles reclamanta, raportat la limitele învestirii, se reține că litigiul nu este guvernat de norme care să reglementeze o competență teritorială exclusivă, în speță fiind incidentă regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Așadar, Înalta Curte reține că Tribunalul Gorj nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, întrucât competența de soluționare a acțiunii pendinte este reglementată de norma generală de drept comun, care instituie un caz de competență de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Or, în speță, pârâta C. S.R.L. nu a formulat întâmpinare și nici nu a invocat, la termenul la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, în raport cu clauza atributivă de competență inserată la art. 12.1 din contractul de asociere în participațiune.

De aceea, Tribunalul Gorj rămâne competent să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care instanța nu o poate invoca din oficiu.

În considerarea celor arătate, ținând cont că pârâta are sediul în județul Gorj, localitate aflată în circumscripția Tribunalului Gorj, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secția a II-a Civilă.