ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 779/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 779/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 13 mai 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 6 iunie 2024 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, sub nr. x/2024, reclamantele A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtele Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea de Apel Constanța, au solicitat obligarea acestora la eliberarea adeverințelor necesare revizuirii, respectiv actualizării pensiilor de serviciu, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 605,225, neafectate de prevederile art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de la care dreptul la stabilirea indemnizației în baza valorii de referință sectoriale a fost recunoscut definitiv, pentru fiecare reclamantă.
De asemenea, reclamantele au solicitat acordarea coeficientului de multiplicare 19,00, neplafonat, începând cu 18.12.2016, precum și calcularea calcularea și aplicarea sporurilor, în cuantum de 45%, fără ca drepturile cuvenite să fie afectate de prevederile art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.
În drept, s-au invocat prevederile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.
Reclamantele au solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, respectiv ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.
La 22 noiembrie 2024, reclamantele și-au precizat cererea, învederând că solicită obligarea pârâtelor la eliberarea adeverințelor necesare revizuirii, respectiv actualizării pensiilor de serviciu, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 605,225, neafectată de prevederile art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea nr. 153/2017 și majorată cu 25%, începând cu data de 1 ianuarie 2018.
Prin sentința civilă nr. 2244/2024/MAS din 11 decembrie 2024, Tribunalul Brașov, secția I civilă Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurărilor sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.
În considerentele acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece reclamantele au fost eliberate din funcție prin pensionare, nu își mai desfășoară activitatea la data sesizării instanței, la tribunalul care ar fi fost competent să soluționeze cauza și nici la o instanță inferioară, însă au învestit un tribunal care nu se află în raza de competență a Curții de Apel Constanța dar nici a unei curți de apel învecinate acesteia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, la 13 februarie 2025, sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 242/2025 din 2 aprilie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Brașov și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2
1
) C. proc. civ., raportat la calitatea de pârâtă a Curții de Apel Constanța, prevederi legale care stabilesc o competență de ordine privată, astfel că instanța sesizată nu putea să invoce din oficiu necompetența.
De asemenea, s-a stabilit că sunt întrunite condițiile coparticipării procesuale active, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin. (2) și (3) Codul muncii, raportat la reședința reclamantei A., aflată în municipiul Brașov, competența de soluționare a cauzei aparține instanței sesizate prin cererea de chemare în judecată.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 14 aprilie 2025.
Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece același proces, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurărilor sociale, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva conflictului de competență ivit între cele două instanțe, Înalta Curte observă că Tribunalul Brașov, secția I civilă a fost învestit de reclamante, în calitate de foști judecători în cadrul Curții de Apel Constanța, cu soluționarea unui litigiu asimilat conflictelor de muncă, în contradictoriu cu Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea de Apel Constanța.
Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 42/2023, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.", iar potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.
Dispozițiile art. 59 C. proc. civ. prevăd că, "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură."
În cauză, se constată că sunt îndeplinite condițiile privind coparticiparea procesuală activă, obiectul procesului fiind reprezentat de dobândirea unor drepturi între care există o strânsă legătură, solicitându-se, în principal, eliberarea adeverințelor necesare actualizării pensiilor de serviciu, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 605,225, neafectată de prevederile art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea nr. 153/2017 și majorată cu 25%, începând cu data de 1 ianuarie 2018.
Astfel conturat raportul juridic litigios, dat fiind că reședința reclamantei A. se află în municipiul Brașov, rezultă că, în aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (2) și (3) Codul muncii, Tribunalul Brașov, secția I civilă a fost în mod legal învestit să soluționeze cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește calitatea de pârâtă a Curții de Apel Constanța, se reține că reclamantele nu au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2
1
) C. proc. civ., privind dreptul de opțiune al părții reclamante, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula în materie de competență, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.
Dimpotrivă, în cauză, autoarele demersului judiciar au optat să deducă spre soluționare acțiunea lor comună uneia dintre instanțele competente conform art. 269 alin. (2) și (3) Codul muncii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurărilor sociale.
PENTRU CESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurărilor sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2025.