Decizia nr. 3774/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea formulată înregistrată la data de 3 iulie 2023 sub dosar nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B. și C., beneficiari ai pensiei de serviciu, aflați în activitate la data de 1 ianuarie 2018 (pensionarea intervenind la data de 12.01.2018 pentru A., la data de 10.03.2020 pentru B., respectiv 29.10.2021 pentru C.), în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Casa Județeană de Pensii Maramureș, au solicitat: - modificarea parțială a Ordinului nr. 959/1/12.04.2023 al Î.C.C.J., cu privire la art. 1, în sensul de a se dispune recalcularea și plata drepturilor salariale rezultate din aplicarea acestui ordin, începând cu data de 01.08.2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605.225 RON, (drepturi salariale menționate în grilele din anexele 1-13 la ordinul menționat anterior), cu depășirea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor,

prin art. 38 alin. (6) și fără limitarea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice; - emiterea ordinelor de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON neplafonat, corespunzător funcției exercitate de fiecare reclamant, începând cu data de 01.01.2016 -până la data pensionării, în funcție de situația particulară a fiecărui judecător; - luarea de către pârâți (1 - 4) a măsurilor ce se impun pentru a asigura repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale și plata către reclamanți a diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate conform prezentei hotărâri, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă; - obligarea pârâtelor Tribunalul Maramureș/Î.C.C.J.

să elibereze în favoarea reclamantelor adeverința necesară revizuirii pensiei de serviciu, cu includerea în această adeverință a drepturilor salariale stabilite prin Ordinul nr. 959/1/12.04.2023 al Î.C.C.J. și prevăzute grilele din anexele 1-13 la ordinul menționat anterior; - obligarea pârâtei Casa Județeană De Pensii Maramureș la recalcularea pensiei în conformitate cu adeverința care se va elibera; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 1280 pronunțată la 23 iulie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Tribunalul Maramureș invocată de această pârâtă prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Cluj, invocată de această pârâtă prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției invocată de acest pârât prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare, excepția lipsei de obiect invocată de pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare, ca nefondate și a respins cererea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Casa Județeană de Pensii Maramureș, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței sentința civilă nr. 1280 pronunțată la 23 iulie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamantele A., B. și C., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. După o succintă prezentare a situației de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal și a istoricului legislativ recent, recurentele învederează următoarele: Recurentele susțin că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Ordinului nr. 959/1/12.04.2023, întrucât a reținut în mod nelegal că acesta ar produce efecte doar pentru perioada anterioară datei de 01.04.2023 și doar în beneficiul titularilor unor hotărâri judecătorești executorii.

Art. 1 din ordin stabilește în mod expres că drepturile salariale ale judecătorilor se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, iar trimiterea la grilele din anexele 1-13, coroborată cu art. 4, demonstrează că drepturile sunt recunoscute pentru întreaga perioadă ulterioară datei de 01.01.2018. Arată că ordinul are caracter normativ, vizează întreaga categorie profesională a judecătorilor și asistenților judiciari și nu doar destinatarii unor titluri executorii, iar rațiunea emiterii sale constă în eliminarea inechităților salariale, obiectiv prevăzut în Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, aprobată prin H.G.

nr. 436/2022. Instanța de fond a ignorat caracterul general al ordinului și a preluat integral susținerile pârâtei, fără analizarea argumentelor recurentelelor. Părțile recurente arată că instanța de fond a aplicat în mod eronat art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, deși Ordinul nr. 959/2023 exclude în mod expres aplicarea acestuia. Susțin că prin menținerea plafonării la nivelul anului 2022, instanța a validat o diminuare nelegală a drepturilor salariale, contrară principiului drepturilor câștigate și contrară hotărârilor judecătorești definitive care au stabilit modalitatea de calcul prin raportare la VRS 605,225 RON. În acest sens invocă Decizia ÎCCJ nr. 7/2019, care statuează că drepturile salariale stabilite prin acte normative anterioare rămân incluse în indemnizația de încadrare și nu pot fi suprimate decât prin legiferare expresă.

Instanța de fond a ignorat efectele obligatorii ale hotărârilor judecătorești definitive și a încălcat principiul separației puterilor în stat, întrucât a validat o diminuare salarială contrară unor titluri executorii și unor decizii administrative cu caracter obligatoriu. Prima instanțăa aplicat greșit art. 25 din Legea nr. 153/2017, reținând că sporurile nu pot depăși plafonul de 30% individual, deși legea prevede un plafon de 30% la nivelul ordonatorului de credite, iar nu la nivel individual. Se arată că art. 24 și Anexa V, cap. VIII, art. 4 și 5 prevăd un cuantum maxim al sporurilor de 45% pentru familia ocupațională "Justiție", iar interpretarea corectă, confirmată de Decizia ÎCCJ nr. 15/2021, este aceea că limitarea de 30% operează doar la nivelul bugetului ordonatorului principal de credite, respectiv ÎCCJ.

Recurentele arată că bugetul ordonatorului principal permite acordarea sporurilor în procent maxim de 45%, iar instanța de fond a ignorat acest aspect, precum și faptul că judecători din alte instanțe (Galați, Vâlcea, Mehedinți) beneficiază deja de sporuri în procent de 45% în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive. Se susține că instanța de fond a aplicat în mod eronat sintagma "de până la", transformând-o într-un instrument arbitrar de diminuare a drepturilor salariale, contrar scopului legii și principiului egalității. Recurentele arată că instanța de fond a omis să analizeze tratamentul discriminatoriu la care sunt supuse, respectiv a situației de discriminare salarială, deși au demonstrat că judecători aflați în situații identice beneficiază de sporuri în procent de 45%, în timp ce lor li se acordă doar 30%.

Invocă art. 16 din Constituție, art. 6 lit. b) din Legea nr. 153/2017, art. 20-21 din O.U.G. nr. 137/2000, art. 31 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale, precum și jurisprudența CEDO și CJUE privind discriminarea indirectă. Precizează că au făcut comparații cu judecătorii beneficiari ai hotărârilor judecătorești definitive, iar CCR, prin Decizia nr. 145/2022, a statuat că hotărârile judecătorești definitive produc efecte obligatorii și nu pot fi ignorate. Instanța de fond ar fi omis să analizeze aceste argumente și ar fi preluat necritic susținerile pârâtei, încălcând obligația de motivare. Recurentele invocă Decizia CCR nr. 794/2016, Decizia CCR nr. 145/2022, Decizia ÎCCJ nr. 23/2015 și Decizia ÎCCJ nr. 7/2019, arătând că instanța de fond a ignorat efectele obligatorii ale hotărârilor judecătorești definitive care au stabilit modalitatea de calcul a indemnizațiilor și a sporurilor.

Susțin că instanța a încălcat principiul securității juridice și autoritatea de lucru judecat, întrucât a validat o diminuare salarială contrară unor titluri executorii și unor decizii administrative cu caracter obligatoriu. Arată că drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești nu pot fi suprimate prin interpretare, ci doar prin legiferare expresă, ceea ce nu s-a întâmplat. Instanța de fond a omis să analizeze capătul de cerere privind recalcularea pensiei de serviciu, deși drepturile salariale recunoscute prin Ordinul nr. 959/2023 influențează direct baza de calcul a pensiei. Mai mult, prin menținerea plafonării și prin refuzul de a recunoaște drepturile salariale neplafonate, prima instanță a validat o diminuare nelegală a pensiei, contrară principiului drepturilor câștigate și jurisprudenței CCR privind protecția pensiilor de serviciu.

4. Apărări formulate în cauză intimații-pârâți Tribunalul Maramureș și Înalta Curte de Casație și Justiție au depus întâmpinări în cuprinsul cărora, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, strict pentru următoarele considerente. Demersul judiciar al reclamantelor, aflate în activitate la data de 1 ianuarie 2018 (pensionarea intervenind la data de 12.01.2018 pentru A., la data de 10.03.2020 pentru B., respectiv 29.10.2021 pentru C.), astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1.

al acestei decizii, vizează solicitările următoare: - modificarea parțială a Ordinului nr. 959/1/12.04.2023 al Î.C.C.J., cu privire la art. 1, în sensul de a se dispune recalcularea și plata drepturilor salariale rezultate din aplicarea acestui ordin, începând cu data de 01.08.2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605.225 RON, (drepturi salariale menționate în grilele din anexele 1-13 la ordinul menționat anterior), cu depășirea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor, prin art. 38 alin. (6) și fără limitarea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice; - emiterea ordinelor de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON neplafonat, corespunzător funcției exercitate de fiecare reclamant, începând cu data de 01.01.2016 -până la data pensionării, în funcție de situația particulară a fiecărui judecător; - luarea de către pârâți (1 - 4) a măsurilor ce se impun pentru a asigura repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale și plata către reclamanți a diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate conform prezentei hotărâri, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă;

- obligarea pârâtelor Tribunalul Maramureș/Î.C.C.J. să elibereze în favoarea reclamantelor adeverința necesară revizuirii pensiei de serviciu, cu includerea în această adeverință a drepturilor salariale stabilite prin Ordinul nr. 959/1/12.04.2023 al Î.C.C.J. și prevăzute grilele din anexele 1-13 la ordinul menționat anterior; - obligarea pârâtei Casa Județeană De Pensii Maramureș la recalcularea pensiei în conformitate cu adeverința care se va elibera; Prin sentința recurată s-a respins acțiunea, reclamantele formulând recurs, criticile fiind circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a căror incidență va fi reținută în cauză. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. În cauza de față aceste motive sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării greșite a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Înalta Curte constată că recursul reclamantelor este admisibil, urmând a casa în parte sentința și admite în parte cererea de chemare în judecată, după cum urmează: În speță, părțile recurente și-au întemeiat demersul judiciar pe dispozițiile art. 7 din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017, art. 25, 36, 38, 44 din această lege, supunând analizei instanței și un refuz nejustificat al autorității publice pârâte de a emite un act administrativ prin care indemnizația de încadrare să-i fie stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON de la data de 01.08.2016 până la momentul pensionării, cu luarea în considerare a hotărârilor judecătorești definitive, prin care li s-a recunoscut în mod retroactiv reclamantelor îndreptățirea la stabilirea indemnizației de încadrare prin raportare la VRS 605,225 începând cu data de 21.02.2017.

Reclamantele au urmat procedura prealabilă, susținând că VRS 605,225 trebuie acordat și pentru trecut, și prin urmare trebuia să fie inclusă printre beneficiarii ordinului, cu atât mai mult cu cât la data emiterii ordinului erau finalizate procesele (C. începând cu 23.12.2017 și până la 29.10.2021- sentința civilă nr. 1889/2022 - Tribunalul Mureș - definitivă prin decizia civilă nr. 107/A/2023 a Curții de Apel Cluj - S4LMAS; A. începând cu 30.12.2017 și până la 12.01.2018 - decizia civilă 485/2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - SC și B. - începând cu 17.03.2018 și până la 10.03.2020 - sentința civilă nr. 2323/2021 - Tribunalul Alba - definitivă prin decizia civilă nr. 1079/2022 a Curții de Apel Alba Iulia - S1C) prin care li se recunoscuse în mod retroactiv îndreptățirea acestora la stabilirea indemnizației de încadrare prin raportare la VRS 605,225, pentru perioada în care reclamantele au avut calitatea de magistrat.

Acest aspect se impune în prezenta cauză cu putere de lucru judecat față de noul ordonator principal de credite pârât, Înalta Curte de Casație și Justiție, în speță intervenind subrogarea legală în drepturi și obligații, în baza art. 142 și 162 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, care a intrat în vigoare la data de 16.12.2022, (ulterior pensionării reclamantelor). Prin urmare, reclamantele ar fi avut dreptul la emiterea unui astfel de ordin, conform hotărârilor judecătorești definitive anterior indicate.

Ceea ce nu a fost supus analizei, însă, în deciziile anterior menționate, a fost incidența art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, care se referă la situația în care, "începând cu 01.01.2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022." Înalta Curte are în vedere în acest sens că Ordinul nr. 959/27.09.2023 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a ținut cont de considerentele încheierii din 28.12.2022 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia nr. 600/23.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2023, în sensul că "plafonarea reglementată prin art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 vizează exclusiv drepturile salariale stabilite prin această lege, iar nu și drepturile care sunt recunoscute prin hotărâri judecătorești în temeiul unor prevederi legale anterioare, motiv pentru care prin acest ordin s-a dispus ca drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, calculate având în vedere VRS 605/30.12.2021, se stabilesc, începând cu data intrării în vigoare a Ordinului MJ 6245/30.12.2021-30.12.2021,

fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017." Având în vedere aceleași considerente, se reține că în cauza de față, reclamantele sunt beneficiarele unei hotărâri judecătorești definitive, în sensul că, în ceea ce le privește pe reclamantele din cauza de față, a obligat pârâtul Tribunalul Maramureș, în funcție de perioada în care a avut calitatea de angajator al reclamantelor, la calcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente cuvenite acesteia, prin raportare la un VRS 605,225 din decembrie 2017 sau martie 2018 până la data pensionării. Totodată, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea ordinului de reîncadrare potrivit celor menționate.

Ministerul Justiției nu a procedat la emiterea ordinului respectiv, iar hotărârea menționată nu a instituit obligații în sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție, care la acel moment nu a fost parte în proces.

Este adevărat că, potrivit art. 142 (6) din Legea nr. 304/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție se subrogă de drept în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției decurgând din aplicarea prevederilor alin. (2), inclusiv în cele de natură procesuală și cele care decurg din hotărâri judecătorești și alte titluri executorii, însă având în vedere că prin acea hotărâre s-a stabilit în sarcina Ministerului Justiției doar obligația emiterii ordinului cu VRS 605,225 pentru perioada menționată, fără a se face referire la dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, decizia de față urmează a avea ca punct de plecare deciziile definitive, iar perioada pentru care se va emite ordinul va fi 23.12.2027, 30.12.2017 și 17.03.2018, conform celor reținute prin hotărâri, până la momentul publicării în Monitorul Oficial al României a decretului de eliberare din funcție prin pensionare a reclamantelor, (aspecte care sunt deja stabilite cu putere de lucru judecat), în plus, se va aplica mențiunea că aceste drepturi deja recunoscute nu vor fi afectate de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând de la data de 01.01.2018, data intrării în vigoare a dispozițiilor corelative din Legea nr. 153/2017, până la data pensionării.

Pentru a reține aceste aspecte, Înalta Curte are în vedere că, din moment ce noul ordonator de credite a recunoscut prin ordinul emis că modul de calcul al indemnizației de încadrare acordate unui judecător nu este afectat de aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în mod corespunzător aceste dispoziții trebuie aplicate și reclamantelor din prezenta speță. Instanța de recurs reamintește aspecte de jurisprudență obligatorie din materia modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite magistraților, sens în care face referire exemplificativă la decizia nr. 3/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-au arătat următoarele: "69. … este necesar a se ține seama de distincția esențială dintre elementele componente ale indemnizațiilor de încadrare ale magistraților.

Astfel, valoarea de referință sectorială este o componentă cu aplicabilitate generală, ce constituie un reper unic avut în vedere pentru calcularea indemnizațiilor de încadrare pentru întregul personal al familiei ocupaționale "Justiție", …. Altfel spus, nivelul valorii de referință sectorială este același pentru toți magistrații și tot personalul din sistemul judiciar, indiferent de nivelul instanței sau parchetului la care funcționează și de funcția ocupată….

70. Această distincție între elementul cu aplicabilitate generală reprezentat de valoarea de referință sectorială și elementul cu aplicabilitate restrânsă reprezentat de coeficienții de multiplicare a fost reținută, cu putere obligatorie, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind relevante sub acest aspect Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018 (paragraful 79), Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021 (paragrafele 73, 74, 80 și 81), și Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024 (paragrafele 81 și 82). În această din urmă decizie, instanța supremă a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, "principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive,

sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale". În considerentele cuprinse la paragraful 81 s-a făcut referire la faptul că "singurul element component al indemnizației de încadrare/salariului de bază, de aplicabilitate generală, este valoarea de referință sectorială", … 71. … distincția dintre elementele componente ale indemnizațiilor de încadrare ale magistraților este relevantă, deoarece elementul cu aplicabilitate generală în cadrul aceleiași familii ocupaționale nu poate fi supus unei limitări, fiind un reper unic, constant și invariabil, în sensul că are aceeași valoare indiferent de gradul instanței sau al parchetului ori de funcția ocupată.

Cu alte cuvinte, elementul cu aplicabilitate generală avut în vedere la calcularea indemnizațiilor de încadrare nu poate fi supus unui plafon în anumite situații concrete, particulare, deoarece s-ar înfrânge tocmai principiul egalității și principiul nediscriminării, ajungându-se, în contra legii, la aplicarea unei valori de referință sectorială distincte în cadrul aceleiași familii ocupaționale.". [s.n.] În ceea ce privește recunoașterea VRS deplafonat în cuantum de 605,225 RON anterior datei de 01.01.2018, Înalta Curte constată că, potrivit prev. art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017: "(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022." Dat fiind contextul legislativ anterior anului 2017 și succesiunea în timp a actelor normative de salarizare, precum și efectele produse de acestea, prin Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit și a stabilit un nou cadru legal de reglementare a sistemului de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului,

inclusiv pentru personalul din familia ocupațională "Justiție". Dispozițiile cuprinse în art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au făcut obiect al examenului de constituționalitate în mai multe rânduri. În mod consecvent, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate prin deciziile pronunțate, dintre care pot fi amintite: Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, Decizia nr. 326 din 11 iunie 2020, Decizia nr. 328 din 11 iunie 2020, Decizia nr. 585 din 23 septembrie 2021 sau Decizia nr. 80 din 2 martie 2023, precum și alte decizii.

În esență, în cuprinsul Deciziei nr. 700 din 31 octombrie 2019, făcând o analiză de ansamblu a actului normativ, precum și o analiză a dispozițiilor de aplicare etapizată a acestuia, Curtea Constituțională a subliniat că "stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022, are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice" (paragraful 37). Având în vedere faptul că noul sistem de salarizare consacrat prin Legea-cadru nr. 153/2017 s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2018, înlăturarea aplicării prev. art. 38 alin. (6) anterior intrării în vigoare este lipsită de fundament.

Înalta Curte reține faptul că ordonatorul de credite a fost obligat să execute o obligație stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, reclamantelor fiindu-le recunoscut dreptul litigios și pentru perioada anterioară, în conformitate cu dispozitivul hotărârii judecătorești definitive. Înalta Curte mai subliniază că valoarea de referință sectorială de 605,225 RON este rezultatul aplicării art. III din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 20/2016, act legislativ publicat în Monitorul Oficial al României nr. 434 din 9 iunie 2016 și astfel preexistent ordinelor litigioase. În schimb, limita temporală până la care ordonatorul de credite era dator a recunoaște în acord cu legea dreptul respectiv este aceea stabilită prin hotărârea judecătorească.

În aceste condiții, obligația ce se va institui în sarcina ordonatorului de credite relevant potrivit art. 142 din Legea nr. 304/2022, anume Înalta Curte de Casație și Justiție, este de a emite un nou ordin pentru încadrarea salarială a reclamantelor-recurente, având în vedere o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, fără ca indemnizația de încadrare să fie afectată de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 începând cu data de 23.12.2027, 30.12.2017 și 17.03.2018 și ulterior, până la momentul pensionării, care este anterior emiterii ordinului nr. 959/2023. Astfel, obligația dispusă privește doar intervalul de timp în care reclamantele au funcționat în calitate de judecători.

În schimb, instanța de recurs subliniază că sporurile urmează a fi calculate cu respectarea art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, odată cu intrarea în vigoare a acestui act legislativ.

Astfel, art. 25 alin. (1) amintit prezintă caracter imperativ, impunând ordonatorului de credite ca "Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.". Astfel, recurentelor-reclamante nu le este recunoscut necondiționat dreptul la acordarea cumulată a celor 3 tipuri de sporuri în cuantumul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiționări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute de lege (până la 25%, până la 15% și până la 5%) și, totodată, interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.

Așadar, în mod corelativ, sporurile aferente salariului de bază, cuvenite reclamantelor, se vor calcula prin raportare la indemnizația de bază astfel cum aceasta a fost recunoscută prin deciziile anterior menționate, neplafonată, însă se va face aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017.

Prin urmare, Înalta Curte, ținând cont de puterea de lucru judecat a sentințelor sau deciziei (C. începând cu 23.12.2017 și până la 29.10.2021- sentința civilă nr. 1889/2022 - Tribunalul Mureș - definitivă prin decizia civilă nr. 107/A/2023 a Curții de Apel Cluj - S4LMAS; A. începând cu 30.12.2017 și până la 12.01.2018 - decizia civilă 485/2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - SC și B. - începând cu 17.03.2018 și până la 10.03.2020 - sentința civilă nr. 2323/2021 - Tribunalul Alba - definitivă prin decizia civilă nr. 1079/2022 a Curții de Apel Alba Iulia - S1C), în completarea acestora, va obliga ordonatorul de credite la emiterea unui ordin, care, în plus de cele stabilite prin hotărârile menționate, să aibă în vedere și considerentele de față.

Față de cele arătate în precedent, observând art. 496 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța de control judiciar va admite recursul declarat de reclamante; va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va obliga pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unui nou ordin pentru încadrarea salarială a reclamantelor astfel: - pentru A., o valoare de referință sectorială de 605,225 RON pentru începând cu 30.12.2017, fără ca indemnizația de încadrare să fie afectată de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018 și până la data pensionării, 12.01.2018, iar sporurile urmează a fi calculate în funcție de indemnizația de încadrare astfel stabilită, cu respectarea art. 25 din Legea nr. 153/2017; - pentru B. o valoare de referință sectorială de 605,225 RON pentru începând cu 17.03.2018, fără ca indemnizația de încadrare să fie afectată de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018 și până la data pensionării, 10.03.2020 iar sporurile urmează a fi calculate în funcție de indemnizația de încadrare astfel stabilită, cu respectarea art. 25 din Legea nr. 153/2017; - pentru C. o valoare de referință sectorială de 605,225 RON pentru începând cu 23.12.2017, fără ca indemnizația de încadrare să fie afectată de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017,

începând cu data de 01.01.2018 și până la data pensionării, 29.10.2021 iar sporurile urmează a fi calculate în funcție de indemnizația de încadrare astfel stabilită, cu respectarea art. 25 din Legea nr. 153/2017, mentinând dispozițiile sentinței cu privire la stabilirea și acordarea sporurilor în procent de 45%.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurentele-reclamante A., B., C. împotriva sentinței civile nr. 1280 pronunțate la 23 iulie 2024 de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Casează în parte sentința recurată și, rejudecând: Admite în parte cererea de chemare în judecată în sensul că obligă pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unor noi ordine pentru încadrarea salarială a reclamantelor, astfel: - pentru A., o valoare de referință sectorială de 605,225 RON pentru începând cu 30.12.2017, fără ca indemnizația de încadrare să fie afectată de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018 și până la data pensionării, 12.01.2018, iar sporurile urmează a fi calculate în funcție de indemnizația de încadrare astfel stabilită, cu respectarea art. 25 din Legea nr. 153/2017.

- pentru B. o valoare de referință sectorială de 605,225 RON pentru începând cu 17.03.2018, fără ca indemnizația de încadrare să fie afectată de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018 și până la data pensionării, 10.03.2020 iar sporurile urmează a fi calculate în funcție de indemnizația de încadrare astfel stabilită, cu respectarea art. 25 din Legea nr. 153/2017. - pentru C. o valoare de referință sectorială de 605,225 RON pentru începând cu 23.12.2017, fără ca indemnizația de încadrare să fie afectată de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018 și până la data pensionării, 29.10.2021 iar sporurile urmează a fi calculate în funcție de indemnizația de încadrare astfel stabilită, cu respectarea art. 25 din Legea nr. 153/2017.

Mentine dispozițiile sentinței cu privire la stabilirea și acordarea sporurilor în procent de 45%. Definitivă. Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 26 iunie 2025.