ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 721/2025

Ședința publică din data de 9 aprilie 2025

Analizând actele de la dosar, decizia și încheierile premergătoare atacate, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 24.03.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar - Consorțiul de practicieni în insolvență B. și C.., a chemat în judecată pe pârâta Asocierea D. S.R.L. - lider asociere - E. solicitând:

Pârâta Asocierea D. S.R.L. - lider asociere - E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București și declinarea cauzei spre competentă soluționare secției Civile a acestei instanțe, admiterea excepției inadmisibilității capătului 1 de cerere și respingerea acestuia ca inadmisibil, admiterea excepției lipsei calității procesuale active cu privire la capătul nr. 3 de cerere și respingerea acestuia ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, admiterea excepției lipsei de interes a capătului nr. 3 de cerere și respingerea acestuia ca lipsit de interes, admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere nr. x și respingerea acestuia ca inadmisibil, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Reclamanta, prin administrator judiciar, a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și a susținerilor formulate pe fondul cauzei, ca neîntemeiate.

Prin cererea de completare la cererea de chemare în judecată cu privire la petitul acțiunii inițiale, depusă pentru termenul din 24.09.2015, reclamanta a solicitat modificarea cadrului procesual prin introducerea în cauză în calitate de pârât a S.C. Metrorex S.A., urmând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea acțiunii și obligarea pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor executate de către reclamantă, în cuantum de 14.274.186,20 RON, exclusiv T.V.A.

Pârâta S.C. Metrorex S.A., introdusă în cauză prin încheierea din 28.01.2016, a depus întâmpinare la cererea modificatoare prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București și declinarea cauzei spre competentă soluționare secției Civile a acestei instanțe, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, admiterea excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată raportat la S.C. Metrorex S.A., admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor executate de reclamantă, în cuantum de 14.274.186,20 RON, exclusiv T.V.A., astfel cum a fost formulat prin cererea completatoare și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulată împotriva sa, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 21.04.2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S.C. Metrorex S.A., a admis excepția necompetenței sale funcționale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă; pe rolul acestei secții, cauza a fost înregistrată la 22.08.2016, sub nr. x/2015*.

Prin cererea precizatoare-completatoare, reclamanta a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

A. în principal, stabilind caracterul abuziv al rezilierii contractului de subantrepriză nr. x/19.05.2011 și obligarea pârâtelor S.C. D. S.R.L. și S.C. E. în solidar la plata următoarelor sume:

I. suma de 41.543.369,04 RON plus T.V.A., reprezentând estimarea provizorie a prejudiciului material produs prin rezilierea abuzivă a contractului de subantrepriză, precum și din încălcarea de către membrii Asocierii D. a obligațiilor contractuale asumate pentru lucrările deja executate de S.C. A. S.R.L. până la data rezilierii, pretenții financiare compuse din:

a) suma de 14.000.000 RON, reprezentând contravaloarea garanției de bună execuție nr. x/24.04.2013 emisă de F., scrisoare de garanție executată nelegal de către Asocierea D.;

b) dobânda legală calculată la suma de 14.000.000 RON plus T.V.A.;

c) suma de 2.240.000 RON reprezentând impozit pe profit datorat de reclamantă ca urmare a executării nelegale a scrisorii de garanție bancară;

d) suma de 17.699.990,89 RON cu T.V.A. inclus, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de către reclamantă și nedecontate, conform situațiilor de lucrări la 20.10.2014, confirmate de consultant;

e) suma de 500.280,90 RON reprezentând dobânda legală calculată până la 31.08.2016, la producția nedecontată conform lit. d);

f) suma de 10.426.191,14 RON reprezentând diferență prețuri materiale;

g) suma de 102.700,80 RON reprezentând penalități contractuale aplicate nelegal de către Asocierea D. (sume nedatorate);

h) suma de 1.495,808 RON reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a rezilierii abuzive a contractului de subantrepriză.

II. suma de 5.158.531,22 RON plus T.V.A. (echivalent în RON al sumei de 1.160.487,91 Euro la cursul 4.4514 RON/EUR), reprezentând estimarea provizorie a prejudiciului produs de Asocierea D. ca urmare a încălcării obligațiilor asumate prin contractul nr. x/2011, respectiv a obligației de asigurare a coordonării tehnice și coordonare a proiectării pentru derularea proiectului ce făcea obiectul contractului de subantrepriză.

B. în subsidiar, obligarea pârâtei S.C. Metrorex S.A., în calitate de Beneficiar al lucrărilor executate de reclamantă, la plata următoarelor:

a) suma de 17.699.990,89 RON cu T.V.A. inclus, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă și nedecontate, conform situațiilor de lucrări la 20.10.2014, confirmate de consultant;

b) suma de 500.280,90 RON reprezentând dobânda legală calculată până la 31.08.2016, la producția nedecontată conform lit. d);

c) suma de 10.426.191,14 RON reprezentând diferență prețuri materiale, în măsura în care aceste sume nu au fost deja decontate de pârâta S.C. Metrorex S.A. către executantul Asocierea D..

Pârâta S.C. Metrorex S.A., a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată precizată și completată, solicitând ca, în raport de apărările formulate și față de probele ce urmează a fi administrate, să se dispună admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, admiterea excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată a reclamantei, raportat la aceasta, admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea acesteia la plata următoarelor: suma de 17.699.990,89 RON cu T.V.A inclus, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de către reclamantă și nedecontate, conform situațiilor de lucrări la 20.10.2014; suma de 500.280,90 RON reprezentând dobânda legală calculată până la 31.08.2016, la producția nedecontată; suma de 10.426.191,14 RON reprezentând diferență prețuri materiale, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și completată, ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată împotriva sa, ca neîntemeiată.

Pârâta S.C. D. S.R.L., prin întâmpinarea la cererea precizatoare-completare, a solicitat respingerea acesteia.

Față de capetele de cerere privind obligarea pârâtelor S.C. D. S.R.L. și S.C. G. (fosta E.) la plata sumei de 14.000.000 RON, respectiv la plata dobânzii legale calculate la suma de 14.000.000 RON plus T.V.A., care fac obiectul pct. 1.a), respectiv l.b) din precizarea-completarea la cererea de chemare în judecată, aceste pârâte au depus precizări suplimentare la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acestora.

Prin încheierea de ședință din 02.02.2017, instanța a unit toate excepțiile invocate de pârâte cu fondul cauzei și a încuviințat probatoriul, astfel: pentru reclamantă - proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, expertiza tehnică în construcții și expertiză contabilă; pentru pârâta Asocierea D. - proba cu înscrisuri, expertiza tehnică în construcții; pentru pârâta S.C. Metrorex S.A. - proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 1205/26.05.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei de interes și inadmisibilității cererii de chemare în judecată, așa cum a fost modificată și precizată, în raport cu pârâta S.C. Metrorex S.A. și a respins cererea de chemare în judecată, modificată și precizată, în raport cu această parte, ca nefondată.

De asemenea, a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale active și lipsei de interes invocate de pârâtele S.C. D. S.R.L. și S.C. G. (fostă E.) și, în raport cu aceste pârâte, a admis în parte cererea de chemare în judecată și le-a obligat la plata către reclamantă a sumei de 3.693.670,61 RON reprezentând contravaloare lucrări neplătite, precum și plata dobânzii legale penalizatoare în raporturile dintre profesioniști de la data scadenței și până la 31.08.2016.

Totodată, a luat act că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata onorariului de avocat pe cale separată, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 6.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert în construcții, a admis în parte cererea pârâtelor și a obligat reclamanta la plata sumei de 39.500 RON (30.000 de RON - onorariu de avocat redus, 6.500 RON - onorariu de expert construcții, 3.000 de RON - onorariu expert contabil) și a compensat cheltuielile de judecată până la suma rămasă de plătit de către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar.

Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din 16.02.2024, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 01.03.2024, 15.03.2024 și 29.03.2024.

Prin decizia civilă nr. 529/29.03.2024, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul și a obligat reclamanta la plata către pârâta Asocierea D. S.R.L. - G. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000 RON.

Împotriva deciziei menționate și a încheierilor premergătoare, S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar, a promovat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor, precum și obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prealabil dezvoltării motivelor de recurs invocate, recurenta a făcut o prezentare a situației de fapt și a parcursului procesual, după care, în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a afirmat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1.266-1.270 C. civ., fie ignorând dispozițiile contractului nr. x/2011, fie ajungând la o interpretare greșită a contractului încheiat între părți.

Astfel, a învederat că, pentru a stabili raporturile juridice dintre părți, instanța de apel ar fi trebuit, prioritar, să aplice și să interpreteze dispozițiile contractuale potrivit regulilor de interpretare stabilite de legiuitor, fără să denatureze în niciun mod înțelegerea părților.

Detaliind, a arătat că, în același timp cu încheierea contractului de subantrepriză nr. x/19.05.2011, prin contractul nr. x/2011, Asocierea D. și-a asumat față de aceasta obligația de asigurare a coordonării tehnice și coordonare a proiectării pentru derularea proiectului ce făcea obiectul contractului de subantrepriză.

Așa fiind, a susținut că instanța de apel, apreciind legală rezilierea contractului de subantrepriză, a ignorat faptul că derularea acestui contract a depășit durata de valabilitate convenită inițial de părți, pe fondul neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate chiar de Asociere, rezultată din faptul că nu a acordat asistență tehnică, topo, AQ și coordonare proiectare pentru îndeplinirea lucrărilor ce formau obiectul contractului reziliat.

A subliniat că, potrivit art. 2 din contractul nr. x/2011, Asocierea D. și-a asumat întreaga răspundere pentru serviciile prestate pe întreaga perioadă contractuală, respectiv până la finalizarea proiectului, iar în lipsa îndeplinirii obligațiilor asumate de aceasta privind plata lucrărilor și asigurării personalului necesar pentru asistența și coordonarea lucrărilor, motivele invocate prin notificarea de reziliere sunt neîntemeiate, în raport cu situația de fapt reală, pe care a detaliat-o.

În altă ordine de idei, cu referire la considerentele instanței de apel prin care s-a reținut că, potrivit art. 15.4 din contractul de subantrepriză, acesta era limitat la coordonarea activității, dialogului și colaborării tuturor entităților implicate în realizarea obiectivului, respectiv că între contractul de subantrepriză și contractul nr. x/2011 nu poate interveni o suprapunere de obligații, acestea având obiect diferit, autoarea recursului a susținut că, dacă între părți relația ar fi fost reglementată exclusiv de contractul de subantrepriză, un astfel de argument ar fi fost pertinent, însă instanța de apel a omis din vedere faptul că acel contract a fost dublat de contractul nr. x/2011, astfel că Asocierea D. și-a asumat întreaga răspundere pentru serviciile prestate pe întreaga perioadă și și-a păstrat atât beneficiul, cât și obligația coordonării proiectării și asistenței tehnice pentru lucrările ce făceau obiectul contractului de subantrepriză, datorită poziției sale de executant/antreprenor general în relația cu S.C. Metrorex S.A.

În măsura în care teza expusă de instanța de apel ar fi cea corectă, potrivit recurentei, contractul ar fi unul oneros, însă obligația reciprocă și interdependentă privind plata prețului de către aceasta nu ar avea un obiect concret, astfel încât contractul nr. x/2011 ar putea fi interpretat drept o liberalitate, or acest mod de interpretare nu corespunde voinței părților semnatare.

Printr-o altă critică, titulara recursului a afirmat că este nelegală soluția instanței cu privire la cererea de restituire a sumei de 14.000,000 RON reprezentând contravaloarea garanției de bună execuție nr. x/24.04.2013 emisă de F., întrucât au fost invocate motive străine raportului juridic dedus judecății.

În acest sens, a arătat că, potrivit contractului încheiat între părți, valoarea garanției de 14.000,000 RON reprezenta valoarea maximă a acesteia din care trebuia acoperit eventualul prejudiciu suferit de Asocierea D., sarcina de a-l dovedi revenind acesteia din urmă.

În condițiile în care în contractul încheiat între părți nu s-a stabilit valoarea de 14.000,000 RON cu titlu de clauză penală reprezentând evaluarea convențională a prejudiciului suferit de beneficiar, garantată prin instrumentul emis, a susținut că intimata-pârâtă trebuia să solicite administrarea probei cu expertiza construcții, or o astfel de probă nu a fost administrată.

În considerarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a reproșat instanței de apel menținerea soluției primei instanțe de obligare a pârâtelor doar la plata sumei de 3.693.670,61 RON reprezentând lucrări realizate și nedecontate, apreciind că valoarea ar fi fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond.

În susținere, a învederat că, deși a solicitat instanței de apel administrarea probei cu expertiza construcții având ca obiectiv stabilirea valorii lucrărilor efectuate și nedecontate acesteia de către Asocierea D., ținând cont de stadiul fizic al lucrărilor la momentul rezilierii contractului de subantrepriză (stadiu fizic reținut și prin raportul de expertiză întocmit în cauză), solicitarea a fost respinsă pe considerentul că, de vreme ce lucrările nu fac obiectul unor situații de lucrări potrivit contractului de subantrepriză, ele nu ar putea fi avute în vedere.

În opinia recurentei, respingerea acestei solicitări a condus la încălcarea dispozițiilor art. 13 și ale art. C. proc. civ.

Cu referire la suma de 3.693.670,61 RON, în privința căreia s-a reținut că, pentru a ajunge la această valoare s-a scăzut din contravaloarea lucrărilor nedecontate inclusiv contravaloarea unor neconformități, precum și anumite sume ce nu ar fi fost restituite de către recurentă, autoarea căii de atac a afirmat că, atât timp cât intimata-pârâtă nu a formulat niciodată cerere reconvențională prin care să solicite plata unor astfel de sume, instanța nu o putea stabili prin scăderea din valoarea lucrărilor executate de recurentă și nedecondate a niciunei sume, ci contravaloarea acestor lucrări ar fi putut fi stabilită numai prin intermediul unui raport de expertiză, însă solicitarea acesteia a fost respinsă prin încheierea de ședință din 16.02.2024, probatoriul administrat fiind incomplet.

A mai precizat că, oricum, intimata-pârâtă nu putea stinge aceste sume atât din contravaloarea scrisorii de garanție, cât și prin deducerea lor din contravaloarea lucrărilor executate și nedecontate.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Asocierea D. a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii deciziei atacate și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aspectele invocate în cuprinsul cererii nu reprezintă veritabile motive de recurs și nu se circumscriu cerințelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. Metrorex S.A. a solicitat, pe calea întâmpinării, respingerea recursului întrucât criticile aduse în susținere sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate, argumentele prezentate reprezentând o relatare a situației de fapt și a greșitei interpretări a acesteia de către instanțele devolutive pe baza probatoriilor administrate, chestiuni ce nu pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de către instanța de recurs.

Recurenta-reclamantă nu și-a exercitat dreptul procesual de a formula răspuns la întâmpinările formulate în cauză.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea completului de filtru din 16.10.2024, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului părților, intimatele-pârâte Asocierea D. S.R.L. - G. - prin liderul asocierii, S.C. D. S.R.L., respectiv S.C. Metrorex S.A. formulând câte un punct de vedere la raport.

Prin încheierea pronunțată în completul de filtru din 05.02.2025, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a stabilit termen de judecată 09.04.2025, în vederea judecării recursului, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu este motivat în termenul legal sau dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiția legală fiind aceea ca dezvoltarea motivelor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, instanța de recurs neputând examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel.

Înalta Curte subliniază că invocarea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune dezvoltarea explicativă a conținutului legii, a modului de interpretare și aplicare a acesteia comparativ cu cele statuate în faza procesuală anterioară, de natură să justifice greșeala de judecată a instanței care a pronunțat hotărârea recurată. Simpla referire la anumite texte de lege, neurmată de explicitarea modului în care acestea au fost greșit aplicate, nu poate îndeplini funcția urmărită de recurentă.

În atare condiții, un examen atent al criticilor expuse în paginile 3-6 din memoriul de recurs, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., relevă o simplă afirmație de netemeinicie a hotărârii atacate, în condițiile în care recurenta nu indică în concret în ce fel au fost nesocotite ori încălcate dispozițiile art. 1.266-1.270 C. civ. referitoare la regulile de interpretare a contractului și la forța obligatorie a acestuia, respectiv nu argumentează de ce motivele invocate de către instanța de apel în pronunțarea soluției cu privire la cererea de restituire a contravalorii garanției de bună execuție nr. x/24.04.2013 emisă de F. nu au legătură cu natura raporului juridic dedus judecății.

Recurenta învederează că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1.270 C. civ., precum și art. 1.266-1.269 C. civ., fie ignorând dispozițiile contractului nr. x/2011, fie ajungând la o interpretare greșită a contractului încheiat între părți, și susține că, pentru a stabili raporturile juridice dintre părți, aceasta ar fi trebuit, în primul rând, să aplice și să interpreteze dispozițiile contractuale potrivit regulilor de interpretare stabilite de legiuitor, fără a denatura în niciun mod înțelegerea părților. Or, aceaste afirmații nu sunt susținute de argumente care să trimită la dispoziții normative, la reguli de lege, să indice în mod direct clauzele convenției încheiate între părți și ceea ce se deduce din interpretarea coroborată a acestora, potrivit viziunii acesteia.

În consecință, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, ci s-a rezumat la a relua aspecte ce țin de situația de fapt - vizând neacordarea de către intimata-pârâtă Asocierea D. de asistență tehnică, topo AQ și coordonare proiectare necesară aducerii la îndeplinire a lucrărilor ce formau obiectul contractului reziliat și care ar deriva din contractul de antrepriză generală, respectiv neîndeplinirea de către Asociere a obligațiilor privind plata lucrărilor și asigurării personalului necesar pentru asistență și coordonarea lucrărilor -, în raport cu care instanța devolutivă de control a expus argumente de ordin juridic ce reflectă soluția de respingere a criticilor privind rezilierea contractului în mod neîntemeiat, stabilind, în baza probatoriului administrat, că a existat o neexecutare însemnată a obligațiilor de către reclamantă, atât prin întârzierea în executarea lucrărilor, cât și prin executarea acestora în mod necorespunzător calitativ în mod repetat și îndelungat, notificarea de reziliere fiind, astfel, emisă în mod întemeiat.

Se tinde, astfel, la o cenzurare a aprecierii date de instanța de apel mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului în sensul stabilirii unei alte stări de fapt, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

În aceleași coordonate se situează și critica prin care se afirmă că motivele invocate de către instanță în analiza efectuată cu privire la cererea de restituire a contravalorii garanției de bună execuție nu au legătură cu natura raportului juridic dedus judecății, câtă vreme în susținere se arată doar că, potrivit contractului încheiat între părți, valoarea garanției de 14.000,000 RON reprezenta valoarea maximă din care trebuia acoperit eventualul prejudiciu suferit de Asocierea D., iar întrucât această valoare nu a fost prevăzută cu titlu de clauză penală, pentru dovedirea pretinsului prejudiciu, revenea intimatei-pârâte sarcina de a solicita administrarea unui raport de expertiză construcții, însă o astfel de probă nu a fost administrată.

Astfel, se constată că, deși se susține faptul că instanța ar fi avut în vedere motive străine, care nu au legătură cu raportul juridic dedus judecății, în realitate, se invocă faptul că prejudiciul nu a fost dovedit de către Asocierea D., afirmație ce vizează însă o apreciere asupra unei stări de fapt, nesusceptibilă de încadrare în motivul de recurs către care recurenta tinde să o îndrepte, respectiv acela al pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanța superioară celei care a pronunțat decizia în apel, instanță care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se reține că fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel prin care s-a reținut că prejudiciul invocat de intimată rezultă din notificarea de reziliere și de executare a scrisorii de garanție, precum și din precizările ulterioare formulate, iar cuantumul este cert/determinabil și rezultă din înscrisuri coroborat cu expertizele administrate de prima instanță, fiind nefondate susținerile reclamantei în sensul că prejudiciul nu există/nu este justificat, recurenta-reclamantă nesocotește în realitate natura căii extraordinare de atac a recursului.

Înalta Curte formulează observația potrivit căreia doar legalitatea/admisibilitatea probei poate fi cenzurată în recurs, nu însă și concludența și utilitatea probei ori modalitatea în care care părțile au înțeles să își dovedească pretențiile sau modul în care probatoriul a fost apreciat pentru a se reține o anumită situație de fapt, instanțele devolutive fiind suverane în această privință.

De aceea, critica privind nesolicitarea de către intimata-pârâtă Asocierea D. a probei cu expertiză construcții în vederea dovedirii prejudiciului excedează sintagma "critică de nelegalitate".

Cât privește criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că ar fi fost încălcate art. 13 și art. 22 C. proc. civ. referitor la dreptul la apărare și la rolul judecătorului în aflarea adevărului, motivat de faptul că instanța de apel i-a respins solicitarea de administrare a probei cu expertiza construcții, reținând că, întrucât lucrările nu fac obiectul unor situații de lucrări potrivit contractului de subantrepriză, ele nu ar putea fi avute în vedere.

Înalta Curte notează că, din perspectiva dispozițiilor procesuale privind încuviințarea probelor, dreptul la apărare presupune dreptul la propunerea probelor, în termenul și condițiile legale, nu și garanția încuviințării oricărei probe solicitate în fața instanței de apel.

Totodată, rolul activ al judecătorului presupune obligația instanței de judecată de a stabili starea de fapt și de drept, în scopul aflării adevărului, atunci când părțile nu au propus probe ori atunci când probele administrate, la solicitarea părților, sunt insuficiente. Intervenția instanței în alte împrejurări ar echivala cu substituirea acesteia în obligațiile trasate de legiuitor părților din proces, cu încurajarea atitudinii de pasivitate culpabile a părții căreia îi revenea sarcina probării aspectelor invocate în cauză, ceea ce ar avea drept consecință ruperea echilibrului procesual.

Instanța supremă reamintește că nu există un drept absolut al părților în administrarea probei cu expertiză, rolul expertizei fiind acela de a conduce la aflarea adevărului și la lămurirea instanței cu privire la starea de fapt. Întrucât aflarea adevărului și lămurirea litigiului sub toate aspectele servește judecătorului chemat să tranșeze disputa dintre părți, utilitatea unei probe o apreciază tot judecătorul cauzei, fiind singurul în măsură să identifice acele aspecte litigioase cu privire la care îi sunt necesare lămuriri ori clarificări pentru a înțelege starea de fapt în cauză, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice. Tot judecătorul cauzei este suveran în a aprecia dacă aspectele ce mai trebuie a fi lămurite pot fi clarificate prin explicații ale părților sau sunt necesare cunoștințele unui specialist ori, după caz, alte surse de informare care ar fi de natură să limpezească aspectele litigioase neclare.

Simpla împrejurare că, în urma interpretării înscrisurilor și concluziilor rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, instanța devolutivă de control a ajuns la o altă concluzie decât cea convenabilă recurentei, nu este de natură atrage nelegalitatea hotărârii și nici nelegalitatea încheierii din 16.02.2024, prin care instanța a refuzat încuviințarea unei noi expertize de specialitate.

În realitate, recurenta-reclamantă se arată nemulțumită de modalitatea de interpretare a probatoriului, critică de netemeinicie care excedează limitele în care este învestită instanța de recurs, respectiv acelea vizând exclusiv aspectele de nelegalitate ale pricinii.

Pe de altă parte, criticând modalitatea în care instanța a ajuns la valoarea de 3.693.670,61 RON, recurenta se arată nemulțumită de modul în care a fost stabilit prejudiciul, criticând, de fapt, concluziile expertului ale cărui concluzii au fost valorificate de către instanță, deși o asemenea nemulțumire se situează în contextul unei alte proceduri judiciare, astfel cum s-a arătat, iar nu în cadrul analizei de legalitate specifică instanței de recurs.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu se circumscriu ipotezei menționate, întrucât vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii recurate, legate de modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor, astfel că, argumentele învederate în memoriul de recurs, în maniera în care au fost formulate, nu constituie aspecte de natură să încalce principiile dreptului la apărare și rolului activ al judecătorului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că, în cauză, motivele invocate de recurentă nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu se pot reține motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar - Consorțiul de practicieni în insolvență format din H. - Filiala București (fostă B.) și C.., împotriva deciziei civile nr. 529/29.03.2024 și a încheierilor de ședință premergătoare, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cât privește cererile intimatelor-pârâte S.C. D. S.R.L. și S.C. Metrorex S.A., având ca obiect obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată, cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L., că aceasta a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 25.000 RON, respectiv factura seria x nr. x/03.07.2024 și extrasul de cont emise de I. ce atestă încasarea onorariului de avocat la 10.07.2024.

În consecință, constatând că recurenta-reclamantă este cea căreia i-a fost anulată calea extraordinară de atac a recursului și în raport de solicitarea acestei părți privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente etapei procesuale a recursului, Înalta Curte urmează a admite cererea accesorie, în sensul obligării recurentei-reclamante la plata către intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. a sumei de 25.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă S.C. Metrorex S.A. prin întâmpinarea înaintată la dosar, Înalta Curte constată că aceste cheltuieli au fost solicitate formal, fără a fi făcută dovada existenței și întinderii lor, astfel încât va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar - Consorțiul de practicieni în insolvență format din H. - Filiala București (fostă B.) și C.., împotriva deciziei civile nr. 529/29.03.2024 și a încheierilor de ședință premergătoare, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. a sumei de 25.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge ca nefondată cererea intimatei-pârâte S.C. Metrorex S.A. de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2025.