AFFAIRE MEHMET ȘERİF ASLAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

03.05.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE MEHMET ȘERİF ASLAN c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MEHMET ȘERINF ASLAN c. TURCIA (solicitarea nr. 62018/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 3 mai 2007 DEFINITIVF 03/08/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Mehmet Șeriful Aslan c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Biersan Türmen Gyulumyan domnii Myjer David Thór Björgvinsson, Ziemel, judecători și domnul Naismith, grefier adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în camera Consiliului la 5 aprilie 2007, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 62018/00) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Mehmet Șerif Aslan a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 23 august 2000, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale ( Dl Vefa, avocat la Diyarbakýr. Guvernul turc ( o) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. La 1 decembrie 2005, a treia secțiune a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice obiecțiile formulate de art. 6 guvernului. 3, Comisia a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cazului. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cazului. DE FAPT, CIRCONSTANȚELE SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1961. La 15 aprilie 1998, reclamantul a fost arestat de o patrulă de poliție în timpul unui control de rutină, suspectat de a fi implicat în activitățile unei organizații ilegale înarmate, PKK, care a fost arestat. La 19 aprilie 1998, reclamantul a depus mărturie în fața polițiștilor în absența unui interpret. El a afirmat că fusese obligat să ajute PKK. La 20 aprilie 1998, el a fost adus în fața procurorului Republicii la curtea de securitate a statului Diyarbakr ( Pe urmă, în fața judecătorului de pace, care a dispus arestarea sa provizorie, ținând cont de natura infracțiunii care i-a fost reproșată și de starea probelor 10. În fața judecătorului de pace, el a contestat declarația făcută în fața poliției, precum și pe cea obținută de procuror numai în părțile lor care îl incriminau. 11. Printr-un act de acuzare din 7 mai 1998, procurorul l-a acuzat pe reclamant de asistență în PKK și a solicitat aplicarea articolului 168 2 din Codul Penal și a articolului 5 din Legea privind combaterea terorismului și a solicitat confiscarea mărfurilor și a camionetei. 12. În ședința din 11 iunie 1998, Curtea de Securitate a statului l-a auzit pe solicitant. În apărarea sa făcută prin intermediul unui interpret, recurentul a respins toate acuzațiile aduse împotriva lui și a susținut că era legat la ochi în momentul semnării declarației sale în fața poliției și că polițiștii l-au forțat să repete această declarație în fața procurorului. 13. , Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători de profesie, dintre care unul din magistratura militară l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani și nouă luni, precum și la o interdicție de a exercita în funcția publică timp de trei ani. În plus, aceasta a decis restituirea camionetei confiscate de la proprietarul său. 14. Prin hotărârea din 3 aprilie 2000, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată în toate dispozițiile sale. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 15. Dreptul și practica internă relevantă la momentul faptelor sunt descrise în Hotărârile Özel c. Turcia 4339/98, § 20-21, 7 noiembrie 2002) și Gençel c. Turcia 53431/99, § 11-12, 23 octombrie 2003). 16. Prin Legea nr. 4390 din 22 iunie 1999, mandatele judecătorilor militari și procurorilor militari în funcție în cadrul cursurilor de securitate ale statului s-au încheiat. Prin Legea nr. 5190 din 30 iunie 2004, cursurile de securitate ale statului au fost abolite definitiv. Reclamantul se plânge de lipsa de imparțialitate și de independență a Curții de Securitate a statului, deoarece unul dintre cei trei magistrați care se aflau acolo era un ofițer al armatei. De asemenea, se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil, în măsura în care nu a beneficiat de asistența unui interpret în cadrul declarațiilor sale făcute în fața polițiștilor și a procurorului, precum și a judecătorului de instrucție. (1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...), de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va decide... de temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva ei. (...) să fie asistată gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba utilizată la audiere. 18. În observațiile sale din 6 aprilie 2006, reclamantul declară, de asemenea, o încălcare a articolului 13 din Convenție. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că obiecțiile reclamantului întemeiate pe art. 6 din Convenție sunt admisibile și trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond; într-adevăr, Curtea constată că acestea nu se confruntă cu niciun motiv de inadmisibilitate. 20. În ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 13 din Convenție, Curtea reușește că este târziu și trebuie respins în conformitate cu 35 4 din Convenție. Pe fondul independenței și imparțialității Curții de Securitate a statului 21. Guvernul contestă existența unei încălcări. 22. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din convenție (a se vedea Özel, citată anterior, §§ 33-34, și Özdemir Turcia, nr 59659/00, § 35-36, 6 februarie 2003). 23. Curtea consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Curtea constată că este de înțeles că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate a statului de încălcare a dreptului comunitar privind securitatea națională De aceea, el se putea teme în mod legitim ca curtea de securitate a statului să se lase îndrumată în mod nejustificat de considerații străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că au fost justificate în mod obiectiv îndoielile pe care le are reclamantul cu privire la independența și imparțialitatea acestei instanțe (a se vedea Hotărârea din 9 iunie 1998, Culegerea hotărârilor și a hotărârilor din 1998 IV, p. 1573, § 72 in fine 24. Curtea concluzionează că, atunci când l-a judecat și l-a condamnat pe solicitant, Curtea de Securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 privind echitatea procedurii penale 25. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare faptul că o instanță a cărei lipsă de independență și imparțialitate a fost stabilită nu poate, în nici un caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 26. Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamantului de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze motivul decăzut din încălcarea dreptului la un proces echitabil (a se vedea, printre altele, cu caractere de 28 octombrie 1998, Rec., 1998 VII, p. 3074, § 44-45, Rec., p. 44-45, Rec., p. 42775/98, § 26, 18 decembrie 2003). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 29. Guvernul contestă aceste pretenții. 30. În ceea ce privește pretinsa pagubă materială, Curtea nu poate specula asupra rezultatului la care procedura în fața Curții de Securitate a statului ar fi dus dacă încălcarea Convenției nu ar fi avut loc. Prin urmare, nu este necesar să se acorde reclamantului o indemnizație în acest sens, Findlay Regatul Unit , Hotărârea din 25 februarie 1997, Rec., 1997-I, p. 284, § 85. 31. În plus, Curtea consideră că, în circumstanțele speței, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral (de exemplu, în speță, p. 3074, § 49). Pentru Curte, atunci când un particular, ca în speță, a fost condamnat de o instanță care nu îndeplinește condițiile de independență și imparțialitate impuse de convenție, un nou proces sau o redeschidere a procedurii, la cererea persoanei în cauză, reprezintă, în principiu, un mijloc adecvat de a remedia încălcarea constatată (Öcalan c. Turcia [GC], n 46221/99, § 210, CEDO 2005 IV și Gençel, citată anterior, nr. 53431/99, § 27). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 33. Reclamantul solicită, de asemenea, 3 923 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 34. Guvernul contestă aceste pretenții. 35. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR toate costurile și acordul cu reclamantul. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile întemeiate pe lipsa de independență și imparțialitate a Curții de Securitate a statului și pe inechitabilitatea procedurii în fața acestei instanțe și inadmisibilă pentru surplus A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza lipsei de independență și imparțialitate a Curții de Securitate a statului menționat că nu este necesar să se examineze celelalte obiecțiuni întemeiate pe art. 6 din convenție afirmă că prezenta hotărâre constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice alte costuri fiscale suportate în momentul plății, care urmează să fie convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 3 mai 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Boštjan M. Zupančič Grefier adjunct președinte