ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 621/2025

Ședința publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1026-1033 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 13976/2024 din 20 noiembrie 2024, Judecătoria Focșani, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, raportat la sediul pârâtei situat în comuna Berca, județul Buzău, și în contextul în care reclamanta nu a dovedit existența vreunei situații excepționale care să atragă competența primei instanțe sesizate, devin incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Buzău.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de conflict a reținut că dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de competență teritorială de ordine privată care, în raport cu obiectul acțiunii introductive, poate fi contestată doar de către pârât pe calea excepției relative a necompetenței teritoriale, invocate în condițiile art. 130 alin. (3) Cod procedură civilă, această normă legală fiind încălcată de către Judecătoria Focșani prin invocarea excepției din oficiu, deși competența soluționării cauzei s-a consolidat în favoarea acestei instanțe.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece același proces, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea de valoare redusă formulată de reclamanta SALUBRIZARE ȘI SERVICII PUBLICE FOCȘANI S.A. împotriva pârâtei A. S.R.L., prin care se solicită obligarea societății din urmă la plata debitului principal în sumă de 2.200 RON și a dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, în temeiul art. 1.026-1.033 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 1.028 alin. (1) C. proc. civ., "Competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, "Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun".

Regula generală în materia competenței teritoriale, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., este în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În ceea ce privește invocarea excepției de necompetență, se impune a fi distins după cum necompetența este de ordine publică sau privată.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) Cod procedură civilă, respectiv în cazul în care sunt încălcate normele privind competența generală, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat, precum și în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată.

Or, potrivit art. 130 alin. (3) Cod procedură civilă, "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Din interpretarea textului de lege evocat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile legii, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată, aceasta nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Actul specific procedurii privind cererea de valoare redusă prin care pârâtul se apără împotriva cererii formulate de reclamant este formularul de răspuns sau orice alt mijloc adecvat, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, astfel cum reiese din cuprinsul normei legale evocate anterior, formularul de răspuns este obligatoriu, însă, din actele dosarului, se constată că pârâta debitoare nu a depus acest act procedural și nici nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, inclusiv prin întâmpinare, în cuprinsul căruia să invoce excepția necompetenței teritoriale.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța sesizată de reclamantă nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, competența acestei instanțe fiind consolidată și câștigată definitiv cauzei.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.