ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 611/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Deliberând asupra cererii de recurs de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 11.05.2004, sub nr. x/2004 și întemeiată în drept pe prevederile art. 992 C. civ., art. 43 Codul comercial și art. 109, 112, art. 720 C. proc. civ., reclamanta A.- prin Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 33.399.822.816 RON cu titlu de desdăunare, sumă primită în contul bancar, fără just temei, cont deschis la Sucursala din București a A. S.A., precum și dobânda legală aferentă, calculată până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 22.04.2005, pronunțată în dosarul nr. x/2004, Tribunalul București, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2005 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

La data de 16.02.2015, reclamanta a formulat cerere de redeschidere a judecății.

Prin încheierea din 09.04.2015, instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada soluționării irevocabile a dosarului penal nr. x/2005, instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei soluții, a formulat recurs reclamanta, la 01.08.2016, înregistrai pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. unic x/2004.

Recursul a fost soluționat prin decizia civilă nr. 501R/14.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, prin care instanța a admis recursul, a casat încheierea recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii de redeschidere a judecății.

La data de 29.06.2017, reclamanta a formulat notă precizatoare la cererea de chemare în judecată, prin care a înțeles să precizeze obiectul acțiunii, situația de fapt și temeiurile de drept pe care își întemeiază cererea de chemare în judecată, (dispozițiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală și acțiunea în restituire, solicitând obligarea pârâtei la repararea prejudiciului creat A., ca urmare a neîndeplinirii obligației legale de restituire a sumelor de bani pe care le-a primit în contul bancar fără cauză legitimă, conform art. 992 C. civ. din 1864 respectiv însușirea și utilizarea, fără bază legală, în interes propriu, a sumelor ele bani pe care le-a primit în contul bancar, prin operațiuni frauduloase, respectiv de utilizare, fără bază legală, a sumelor de bani din patrimoniul A., cu consecința prejudicierii acesteia din urmă, fiind incidente dispozițiile art. 998 C. civ. din 1864. în drept, având în vedere că acțiunea reprezintă și latura civilă, rămasă nesoluționată în dosarul penal nr. x/2014, a invocat pe lângă prevederile art. 992, art. 998, art. 999, art. 1084 și art. 1088 C. civ. 1864 și art. 27 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea din 22.03.2018, instanța a respins cererea de redeschidere a judecății, formulată de reclamanta A., motivat de faptul că nu s-a făcut dovada soluționării irevocabile a dosarului penal nr. x/2005, instrumentat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

La data de 05.04.2018, reclamanta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, soluționată de instanță prin încheierea din 10.01.2019, în sensul admiterii cererii și redeschiderea judecării cauzei - motivat de faptul că a fost făcută dovada soluționării definitive a cauzei penale, prin pronunțarea deciziei penale nr. 424/A/22.03.2018, de Tribunalul București, secția penală.

La 18.04.2019, reclamanta a formulat o nouă cerere precizatoare, prin care a formulat unele clarificări cu privire la situația de fapt.

Prin încheierea din 13.06.2019, instanța i-a pus în vedere reclamantei să indice data de la care solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale prin petitul accesoriu al cererii de chemare în judecată, iar la 29.08.2019, la dosarul cauzei, a fost înregistrat răspunsul formulat de reclamantă, prin care aceasta a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, începând cu data scadenței creanței, solicitate prin petitul principal, respectiv începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești de obligare a pârâtei la plata prejudiciului creat în patrimoniul A..

Prin sentința civilă nr. 2767/2022 din 17 noiembrie 2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.339.982,28 RON (RON) și dobândă legală aferentă cuvenită până la data plății integrale; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 11.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în cuantum de 11.000 RON, constând în onorariu de expert.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt dispozițiile C. civ. din 1864 și ale C. proc. civ. din 1865, în continuare, reținând următoarele:

Prin raportare atât la considerentele reținute de instanța penală în decizia penală nr. 424/A/22.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, cât și la întreg materialul probator administrat în acest stadiu procesual (raport de expertiză contabilă, răspunsul formulat de expert la obiecțiunile părților, înscrisurile de la dosar), Tribunalul a reținut un scurt istoric al A. și mecanismul fraudulos de devalizare a conturilor A. astfel cum s-a reținut prin decizia penală nr. 424/A/22.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2010.

În ceea ce privește particularitățile prezentei cauze, a reținut că în fapt, reclamanta, prin reprezentanții săi, profitând de emiterea circularelor nr. 31/10.11.2000 și nr. 10/07.03.2001, care, pe fondul unei reglementări lapidare a operațiunilor de creditare prin Normele Metodologice ale A. S.A., au conferit dl. C., în calitate de președinte A., dreptul de a aproba acordarea de credite, fără ca procedura prevăzută în Normele Metodologice, care presupune ca acestea să fie supuse atenției Comitetului de credite al băncii, să mai fie necesară, a acordat următoarele credite:

Creditul nr. 129/29.06.2001, în cuantum de 4.100.000.000 ROL, acordat pentru o perioadă de 30 zile, cu 58% dobânda, cu ultima scadenta la data de 29.07.2001, doamnei D., pentru cumpărarea de acțiuni;

Creditul nr. 132/29.06.2001, în cuantum de 2.000.000.000 ROL, acordat pentru o perioadă de 30 de zile, cu 58% dobândă, domnului E., pentru cumpărarea de acțiuni;

Creditul nr. 136/06.07.2001, în cuantum de 3.000.000.000 ROL, acordat pentru o perioadă de 15 de zile, cu 58% dobândă, rambursare într-o singură rată, acordat societății F. S.A, pentru efectuarea plăților aferente activității curente;

Creditul nr. 174/02.11.2001, în cuantum de 8.700.000.000 ROL, acordat pentru o perioadă de 20 de zile, cu 58% dobândă, acordat societății F. S.A., pentru efectuarea plăților aferente activității curente;

În perioada 29.06.2001 - 06.12.2001, astfel cum s-a reținut atât prin situația sumelor primite în cont de pârâtă fără documente de plată, conform Procesului-verbal nr. x/03.07.2002, cât și prin concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, sumele ce formează obiectul prezentei cauze au fost transferate în contul deschis pe numele societății pârâte B. S.A. (fosta G.), la Sucursala București a A., prin efectuarea următoarelor operațiuni financiar - bancare:

- 4.024.006.000 ROL (402.400 RON), la data de 29.06.2001, din contul x al doamnei D., cu explicația transferului plata cf contract G.;

- 1.963.000.000 ROL (196.300 RON), la data de 29.06.2001, din contul x al domnului E., cu explicația transferului plată cf contract G.; |

- 2.200.000.000 ROL (220.000 RON), la data de 06.07.2001, din contul x al societății F., cu explicația transferului plata conform contract G.;

- 10.050.000.000 ROL (1.005.000 RON), la data de 02.11.2001, din contul x al dl. H., cu explicația transferului finanțare asociat G.;

- 126.000.000 ROL (12.600 RON), la data de 05.11.2001, din contul x al dl. H., cu explicația transferului Finanțare - G.;

- 200.000.000 ROL (20.000 RON), la data de 07.11.2001, din contul x al domnului H., cu explicația transferului Finanțare - G.;

- 31.000.

00

ROL (3.100 RON), la data de 21.11.2001, din contul x al dl. H., cu explicația transferului Finanțare - G.;

- 320.000.000 ROL (32.000 RON), la data de 22.11.2001, din contul x, al dl. H., cu explicația transferului Finanțare - G.;

- 3.000.000.000 ROL (300.000 RON), la data de 06.12.2001, din contul x, al dl. I., cu explicația transferului PI cf ctr G.:,

- 9.847.000.000 ROL (984.700 RON), la data de 06.12.2001, din contul x al doamnei J., cu explicația transferului PI cf ctr G..;

- 2.000.000.000 ROL (200.000 RON), la data de 06.12.2001, din contul x, cu explicația transferului PI cf ctr G.

Prioritar, în ceea ce privește transferul sumelor de bani amintite anterior în contul pârâtei, Tribunalul a reținut că acest aspect nu a fost contestat de aceasta.

Chiar prin răspunsul la interogatoriu pârâta a arătat că recunoaște că sumele de bani ce formează obiectul prezentei cauze au intrat în contul al cărui titular era, însă apreciază că aceste intrări s-au realizat justificat, având în vedere că banii provin din depozite colaterale constituite și desființate de bancă din sursele proprii ale societății. De asemenea, prin răspunsurile furnizate la interogatoriu, pârâta a recunoscut că a folosit sumele ce formează obiectul prezentei cauze pentru plăți în interes propriu, dar susține că aceste sume proveneau din sursele proprii ale pârâtei.

Referitor la modalitatea în care au fost devalizate conturile reclamantei A., astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză și răspunsul emis de expert, la obiecțiunile formulate de pârâtă au arătat, din punct de vedere formal există documente justificative (OP), dar acestea nu puteau, conform prevederilor Regulamentului nr. 8/19.08.1994 al BNR să fie acceptate și executate, de vreme ce titularul de cont nu avea bani în acest cont, la momentul depunerii OP.

Analizând extrasele de cont aferente titularilor - persoane fizice, care au efectuat transferurile în contul pârâtei, expertul a reținut că aceste persoane nu aveau bani suficienți în conturile deschise la bancă pentru a putea face plățile ordonate: întâi se proceda la creditarea conturilor cu sume provenite din credite sau depuneri fictive de bani, iar apoi se făceau plățile din acești bani. Astfel, expertul a reținut că restituirea creditelor acordate persoanelor fizice de către A. s-a făcut din creditări fictive ale conturilor titularilor.

În ceea ce privește operațiunile financiar - bancare efectuate între contul deținut de H. și contul societății pârâte, concluziile raportului de expertiză au arătat că dl. H. a finanțat societatea pârâtă fără să aibă bani în cont, prin emiterea OPH fără acoperire, iar pârâta restituia finanțarea primită în condițiile în care nu deținea bani în cont (soldul era debitor); tot prin emiterea OPH fără acoperire.

Altfel spus, conturile erau alimentate fictiv cu disponibilități bănești, fără a avea o sursă de proveniență a banilor; urmând ca, pe baza sumelor înscrise în creditul conturilor individuale să se facă plățile respective.

Din analiza documentelor contabile existente la dosar, expertul a reținut că toate operațiunile s-au făcut cu banii A.; în lipsa unor transferuri în conturile acestor persoane fizice, deschise la A. sau la alte bănci sau din depuneri de numerar la casieria A., care să fi fost folosite pentru finanțarea și restituirea finanțării.

În drept, Tribunalul a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 998, art. 999 C. civ.

În ceea ce privește temeiul de drept pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, Tribunalul a reținut că aceasta a indicat atât dispozițiile art. 992 C. civ. din 1864, care reglementează plata nedatorată (fapt licit), cât și dispozițiile art. 998 C. civ. din 1864, care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Faptul licit reprezentat de plata nedatorată și răspunderea civilă delictuală, izvorâtă dintr-o faptă ilicită nu pot coexista.

Referitor la condițiile plății nedatorate, deduse din interpretarea prevederilor art. 992 și următoarele C. civ. de la 1864, Tribunalul a reținut că pretenția pe care solvensul a executat-o trebuie să fi fost făcută cu titlu de plată, datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens, iar plata să fie făcută din eroare, ceea ce presupune ca solvensul (cel care a făcut plata) să se considere debitor al accipiensului.

În speță, Tribunalul a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate, câtă vreme creditarea contului pârâtei s-a realizat prin operațiuni bancare frauduloase, iar nu din eroare, de către reclamantă.

Cât privește acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, Tribunalul a constatat că prin C. civ. de la 1864, instituția îmbogățirii fără justă cauză nu era reglementată.

Îmbogățirea fără justă cauză a fost, însă, consacrată de practica judiciară, stabilindu-se că are un caracter subsidiar, în sensul că nu poate fi invocată decât în situația în care reclamantul nu are la dispoziție o altă cale legală. Astfel, s-a decis că acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză nu poate fi introdusă pentru angajarea răspunderii delictuale.

La fel cum îmbogățirea nu trebuie să fie imputabilă îmbogățitului căci în cazul în care a fost de rea-credință, putându-i-se reține o vinovăție, nu operează îmbogățirea fără justă cauză ci, eventual, răspunderea civilă delictuală, pentru identitate de rațiune, actio in rem verso nu operează în cazul în care o persoană sărăcește din propria sa culpă. Astfel, cerința comportamentului neimputabil al celui însărăcit prin fapta sa trebuie să fie îndeplinită pentru a se putea dezdăuna de la cel îmbogățit Or, prin decizia penală nr. 424/A/22.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul penal nr. x/2010, s-a constatat că transferurile de sume s-au făcut de către reprezentanții băncii cu intenție frauduloasă, iar nu din eroare. Altfel spus, acest transferuri s-au făcut în desfășurarea unei activități ilicite extinse, cu scopul devalizării conturilor reclamantei, fapt ce exclude eroarea.

Așadar, chiar și în absența unui act juridic, culpa deliberată a sărăcitului este suficientă pentru a conferi "cauza" îmbogățirii părții adverse. În raportul dintre părți, instanța reține că mobilul ce a animat operațiunea de plată a fost prejudicierea si sărăcirea implicită a reclamantei, prin devalizarea conturilor acesteia.

Cum în cauză îmbogățirea fără justă cauză este indirectă, în sensul că avantajul patrimonial a trecut prin patrimoniul unor terți, subsidiaritatea acțiunii reclamantei are și o semnificație suplimentară. Într-o atare situație, însărăcitul nu poate promova acțiunea de in rem verso împotriva pârâtei, ci se va angaja răspunderea civilă delictuală a acesteia din urmă, în condițiile în care se va reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege.

Tribunalul a reținut că acțiunea întemeiată pe plata nedatorată/îmbogățirea fără justă cauză este nefondată; în cauză fiind incidente prevederile art. 998 C. civ. din 1864 care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ condițiile existenței prejudiciului, faptei ilicite, raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și prezența vinovăției, care în conformitate cu dispozițiile art. 999 C. civ. de la 1864, poate îmbrăca forma neglijenței sau imprudenței.

Fapta ilicită ca element al răspunderii civile delictuale reprezintă acea faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, au fost cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau intereselor acesteia.

În speță, fapta ilicită este reprezentată de scoaterea din patrimoniul reclamantei a sumelor de bani ce formează obiectul prezentei cauze, fapt ce a condus la lipsirea efectivă a băncii de lichiditățile necesare și de posibilitatea de a le folosi. Așa cum s-a arătat anterior și cum s-a reținut în cadrul procesului penal, prin acordarea creditelor s-a urmărit crearea unor aparențe de legalitate, care să protejeze mecanismul fraudulos de delapidare a activelor băncii. În realitate, cei care figurau ca beneficiari ai creditelor acordate nu au avut la dispoziție aceste sume.

La momentul la care au fost efectuate aceste operațiuni financiar-bancare, respectiv la nivelul anului 2001, nu erau reglementate strict Normele de Metodologie ale A. S.A.; fapt ce a favorizat emiterea circularelor nr. 31/10.11.2000 și nr. 10/07.03.2001, prin care s-a născut dreptul de a aproba acordarea de credite, fără ca procedura prevăzută de Normele Metodologice să mai fie necesară.

Astfel, prin utilizarea alternativă de tranzacții efectuate pe baza de documente justificative cu cele efectuate fără documente justificative, coroborat cu imposibilitatea determinării existenței de relații reciproce între titularii conturilor de tranzit, a condus la crearea unei aparente legalități privind rambursarea creditelor acordate și efectuarea operațiunilor financiar - bancare, în scopul creării de disponibilități bănești pentru anumite persoane fizice sau juridice.

Prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.

În speță, prejudiciul suferit de reclamantă este reprezentat de sumele de bani delapidate din conturile băncii, în cuantum total de 33.399.822.816 ROL, al căror beneficiar final a fost pârâta.

În ceea ce privește vinovăția pârâtei în săvârșirea faptei ilicite, Tribunalul a reținut că aceasta rezultă atât din concluziile raportului de expertiză contabilă, întocmit în cauză de expertul desemnat, dl. K., cât și din decizia penală nr. 424/A/22.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul penal nr. x/2010

În concret, prin concluziile raportului de expertiză s-a reținut că valoarea totală a sumelor operate fără documente justificative de societatea pârâtă este de 33.401.000.000 ROL, reprezentând 9,3% din soldul contului reținut de pârâtă, la data de 28.06.2001.

Principalele utilizări ale disponibilităților din contul pârâtei, deschis la A., în perioada vizată (29.06.2001 - 06.12.2001) au fost: rambursare finanțare - H., plată facturi, ridicare de numerar, plată comisioane, plată conform contract.

Prin urmare, în analiza întreprinsă de expert, acesta a concluzionat că suma de 33.401.000.000 ROL a fost folosită în interesul propriu al pârâtei.

Mai mult, concluziile raportului de expertiză au relevat faptul că aceste creditări, finanțări efectuate de H., prin A., s-au realizat din resursele proprii și atrase ale reclamantei A.. Soldul contului în zilele în care H. a transferat bani în contul pârâtei era mai mic decât suma necesară pentru un astfel de transfer.

În analiza efectuată, expertul a surprins în mod clar mecanismul prin care H. oferea servicii de creditare, fără să aibă bani suficienți pentru efectuarea acestor operațiuni. În concret, s-a reținut că acesta emitea un OPH (ordin de plată), prin care își încărca contul cu suma necesară, oferind explicația pentru operațiune sub forma "div - H.", mărind astfel discreționar activele băncii, din care făcea apoi transferuri în contul pârâtei.

De asemenea, s-a reținut că nu au putut fi identificate documente la dosarul cauzei/contracte, prin care persoane fizice să se angajeze să finanțeze societatea pârâtă. Sumele transferate de aceste persoane fizice în contul pârâtei au provenit din creditele contractate de acestea cu A.; finanțarea fiind realizată tot din resursele proprii sau atrase ale A..

Așadar, transferurile efectuate în contul pârâtei nu sunt susținute de documente care să arate că s-au realizat din sursele proprii ale creditorilor; aceste sume fiind transferate în contul societății G. (actuala B.) din resursele proprii sau atrase ale A., nu ale celor care au făcut transferul.

Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din dinamica săvârșirii faptei ilicite.

Prin urmare, Tribunalul a reținut că în speță, sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind angajarea răspunderii civile delictuale.

Prin apărările formulate prin întâmpinare, pârâta a arătat că, așa cum a precizat și cu ocazia concilierii, contul societății a fost alimentat cu următoarele sume: 4.024.000.000 RON, 1.963.000.000 RON, 3.000.000.000 RON, 9.487.000.000 RON și 2.000.000.000 RON, operând o mărire de patrimoniu a societății fără însă a diminua în mod nejustificat patrimoniul reclamantei, deoarece aceste sume au fost repuse în contul pârâtei, urmare a nenumăratelor sesizări adresate băncii referitoare la constituirea, fără ordin expres al titularului decont a unor depozite colaterale la data de 20.06.2001. Depozitele au fost ulterior desființate folosindu-se același mod de lucru, respectiv fără ordinul titularului de cont și utilizate în diverse scopuri din ordinul expres al prepușilor băncii creditoare.

Pârâta a precizat că sursa constituirii depozitelor colaterale au fost banii săi proprii, respectiv prețul obținut ca urmare a înstrăinării unor imobile, care au fost folosiți de bancă fără ordinul expres al titularului de cont și restituiți în parte la sesizarea acesteia din urmă. Operațiunile de alimentare a contului curent al societății au avut la bază o cauză legitimă, constând în acțiunea de creditare a societății de acționarul H., în baza Convenției de finanțare nr. x/01.07.2000.

De altfel, a susținut că, în speță, creditarea contului societății F. S.A., cu suma de 2.200.000.000 RON este legitimă, cât timp între cele două societăți existau raporturi comerciale care justificau operațiuni de plăți - încasări.

Aceasta apreciază că operațiunile au fost efectuate în temeiul unor cauze legitime, în baza unor contracte civile sau comerciale, operațiunile au fost înregistrate în extrasele de cont, respectiv recunoscute și necontestate de titularii acestora.

Tribunalul a apreciat că apărările formulate de pârâtă sunt nefondate.

Dezvoltând, a arătat că prin răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă, expertul a expus pe larg modul în care au circulat activele între conturile debitate, teza potrivit căreia creditele ar fi fost rambursate fiind infirmată.

În acest sens, expertiza a arătat că operațiunile de rambursare a creditelor au fost realizate prin alimentări fictive, ce au avut la bază OPH-uri care nu puteau fi acceptate la plată, în lipsa indicării sursei de alimentare. Altfel spus, deși în evidențele scriptice aceste credite figurează ca fiind rambursate băncii, în realitate, plățile creditelor au fost fictive, numai prin întocmirea unor documente care nu puteau și nu trebuiau să fie acceptate de bancă - plățile fiind efectuate din banii băncii, fără ca banca să primească echivalentul lor.

Astfel, se emitea un OP, se încărca o sumă în creditul unui cont, pe baza OP-ului, apoi se făceau plăți reale din banii băncii, pe baza acestor creanțe fictive.

În analiza întreprinsă, prin raportare la dispozițiile Regulamentului nr. 8 din 19 august 1994 privind ordinul de plată, emis de BNR și publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 119 bis 1, la 14 iunie 1995, expertul a arătat că aceste OPH nu puteau și nu trebuiau să fie acceptate ca ordine de plată, dacă emitentul acestuia nu avea banii în cont sau dacă banca nu a încasat anterior banii de la emitent; bani care să acopere suma ordonată spre plată și comisionul bancar.

Prin urmare, OPH emise pentru creditarea conturilor au generat operații de alimentare a conturilor A. în mod fictiv. Aceste OPH au mimat intrarea banilor în cont, ducând la apariția în creditul conturilor a unor bani fictivi, care, în fapt, nu au existat. Dar, pe baza lor s-au făcut plăți reale din banii băncii.

În continuare, pentru a oferi o perspectivă clară asupra modalității de restituire fictivă a creditelor oferite de A. - ce formează obiectul prezentei cauze, Tribunalul a expus, pe scurt, raportat la fiecare contract de credit, operațiunile efectuate; după cum acestea au fost reținute de expert, prin raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză și răspunsul la obiecțiunile formulate de părți.

În ceea ce privește creditul nr. 129/29.06.2001, acordat doamnei D., la data de 31.07.2001, din contul bancar al acesteia s-a realizat o plată în valoare de 4.100.000.000 ROL, plata fiind înregistrată cu NC nr. x/31.07.2001. Pe NC a fost menționată explicația plății, respectiv rambursare rată credit; aceasta fiind modalitatea în care suma primită prin creditul nr. 129 a fost restituită.

Analizând sursa din care doamna D. a rambursat creditul, expertul a constatat că pe data de 31.07.2001 contul titularei a fost creditat cu suma de 4.298.500.000 ROL, conform OPH nr. 2/31.07.2001 - cu mențiunea diverse - D.. Din această sumă a fost achitată dobânda pentru credit, în valoare de 198.166.666,67 ROL și a fost rambursat creditul în valoare de 4.100.000.000 ROL.

Verificând sursele din care a provenit suma de 4.298.500.000 ROL, expertul a constat că nu este menționată și înregistrată nicio sursă (de ex. depuneri de numerar, transfer din altă bancă etc), existând doar OPH nr. 2/31.07.2001, în baza căruia s-a creditat contul titularei cu suma de 4.298.500.000 ROL; soldul zilei anterioare fiind în cuantum de 70.105,35 ROL.

Astfel, s-a conchis că ordinul de plată în baza căruia a fost creditat contul titularei nu avea putere de dispoziție necondiționată, dată de emitent acestei societăți bancare receptoare, dispoziție prin care banca alimenta contul unui beneficiar cu o anumită sumă de bani, pentru că o astfel de dispoziție nu îndeplinea condițiile de a fi considerată ordin de plată.

Prin urmare, restituirea creditului în cuantum de 4.100.000.000 ROL s-a făcut pe baza unei alimentări fictive a contului titularei, cât timp în contul acesteia nu au intrat bani din surse proprii sau atrase de aceasta; creditarea fiind efectuată pe baza unui OPH care nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi recunoscut ca dispoziție de plată necondiționată.

Așadar, rambursarea creditului s-a făcut din banii băncii, fără ca banca să primească echivalentul acestor bani.

În ceea ce privește creditul nr. 132/29.06.2001, acordat domnului E., la data de 02.07.2001, din contul bancar al acestuia s-a realizat o plată în valoare de 187.000.000 ROL. Anterior efectuării acestei plăți contul beneficiarului a fost creditat cu suma de 187.000.000 ROL, pe baza OPH nr. 1/07.2001 - Diverse - E..

Anterior acestei creditări, soldul contului era de 11.059.838,87 ROL. S-a constatat că nu există niciun document care să prezinte sursa sumei de 187.000.000 ROL cu care a fost alimentat contul (nu a fost depusă această sumă de bani în casa băncii, nu există un transfer din alt cont sau din altă bancă în acest cont). De asemenea, s-a reținut că nu a fost înregistrat comisionul care se percepe pentru un astfel de transfer.

Pe data de 05.07.2011 beneficiarul E. a făcut o plată în contul său, în valoare de 1.813.000.000 ROL, prin care a restituit tot creditul acordat de A., în cuantum de 2.000.000.000 ROL, primit pe data de 02.07.2001.

Plata a fost efectuată din suma de 1.825.000.000 ROL, cu care a fost creditat contul pe data de 05.07.2001. Această creditare s-a făcut pe baza documentului OPH nr. 1/05.07.2001, pe care, la explicații, s-a menționat Diverse - E.. S-a reținut că nu există niciun document care să prezinte sursa sumei de 1.825.000.000 ROL, cu care a fost creditat contul.

În concluzie, restituirea creditului s-a realizat printr-o alimentare fictivă a contului, pe baza unor documente OPH care nu puteau fi acceptate la plată în lipsa indicării sursei de finanțare.

În ceea ce privește creditul nr. 136/06.07.2001, acordat societății F., la data de 25.07.2001, din contul bancar al acesteia s-a realizat un transfer a sumei de 2.998.347.503,88 ROL, în contul băncii, prin care a fost rambursat creditul contractat pe 06.07.2001. Această sumă provine din suma de 3.015.000.000 ROL, cu care a fost creditat contul societății pe data de 25.07.2001, în baza OPH nr. 1/25.07.2001 - cu explicații Plată contract - F..

Anterior acestei operații bancare, s-a reținut că societatea F. nu avea niciun leu în cont. Nu există niciun document care să prezinte sursa sumei de 3.015.000.000 ROL cu care a fost creditat contul. De asemenea, s-a reținut că nu a fost înregistrat comisionul care se percepe pentru o astfel de tranzacție. Operațiunea de intrare în cont a sumei de 3.015.000.000 ROL, în contul societății F. este o operațiune fictivă și a fost realizată pe baza unui document care nu putea fi acceptat, pentru că nu indica sursa de finanțare.

În ceea ce privește contul deținut de H., s-a reținut că pe data de 01.11.2001 Soldul contului x, era debitor și avea valoarea de 780.402,39 ROL; titularul fiind dator băncii. Pe data de 02.11.2001 contul este creditat cu suma de 10.500.000.000 ROL, pe baza unui OPH pe care la explicații este menționat Diverse - H.. In extrasul de cont nu apare menționată sursa din care s-a făcut creditarea (alimentarea contului este fictivă). în aceeași zi, pe baza unui OPH, suma de 10.500.000.000 ROL este transferată în contul titularului G., prin OPH menționându-se Finanțare asociat - G. Pe baza unei creditări fictive s-a realizat, din banii băncii, un transfer bancar real.

La sfârșitul zilei de 02.11.2001 soldul contului x, al cărui titular era H. era debitor și avea valoarea de 308.780.402,39 ROL. Pe data de 05.11.2011 (următoarea zi cu operațiuni bancare) apare în acest cont o creditare de 4.900.000.000 ROL, pe baza OPH nr. 2, pe care, la explicații, se menționează div. - H.. Nu este menționată sursa sumei cu care s-a creditat contul. Alimentarea contului este fictivă. Din această sumă s-a făcut și o plată în valoare de 126.000.000 ROL către G., pe baza OPH nr. 5, pe care se menționează finanțare -G. Pe baza unei creditări fictive s-a realizat, din banii băncii, un transfer bancar real.

La sfârșitul zilei de 06.11.2001, soldul contului x, al cărui titular era H. era debitor și avea valoarea de 151.877.541,39 ROL. Pe data de 07.11.2001 (următoarea zi cu operațiuni bancare) apare în acest cont o debitare de 200.000.000 ROL, pe baza OPH nr. 1, document pe care la explicații se menționează finanțare - G.

Nu este menționată sursa sumei cu care s-a debitat contul, pentru că soldul contului din care s-a făcut transferul era debitor (titularul era dator băncii) Cu toate că nu avea disponibilități în cont H. a făcut o plată către G., plată reală din banii băncii.

La sfârșitul zilei de 20.11.2001, soldul contului al cărui titular era H. era debitor și avea valoarea de 1.895.069,69 ROL. Pe data de 21.11.2001 (următoarea zi cu operațiuni bancare) apare în acest cont o creditare de 30.000.000 ROL, pe baza OPH nr. 1, pe care la explicații se menționează div - H.. Nu este menționată sursa sumei cu care s-a creditat contul. Alimentarea contului este fictivă. Din această sumă s-a făcut și o plată în valoare de 31.000.000 ROL către G. Pe baza unei creditări fictive s-a realizat, din banii băncii, un transfer bancar real.

La sfârșitul zilei de 21.11.2001, soldul contului al cărui titular era H. era debitor și avea valoarea de 895.069,69 ROL. Pe data de 22.11.2001 (următoarea zi cu operațiuni bancare) apare în acest cont o creditare de 320.000.000 ROL, pe baza OPH nr. 1, pe care la explicații se menționează diverse - H.. Nu este menționată sursa sumei cu care s-a creditat contul. Alimentarea contului este fictivă. Din această sumă s-a făcut și o plată în valoare de 320.000.000 ROL către G., pe baza OPH nr. 1, pe care se menționează finanțare - G. Pe baza unei creditări fictive s-a realizat, din banii băncii, un transfer bancar real.

Pe data de 06.12.2001 titularul contului nr. x I. are o intrare în cont/o creditare de 3.000.0000.000 ROL, făcută pe baza OPH nr. 1/06.12.2001, pe care la explicații se menționează PI. Cf. ctr. - I.. Expertul a arătat că nu există niciun document care să prezinte sursa sumei de 3.000.000.000 ROL cu care a fost creditat contul. Nu a fost depusă această sumă în casa băncii, nu există un transfer din alt cont al titularului sau din altă bancă în acest cont. Nu există comisionul care se percepe pentru un astfel de transfer.

Această sumă a fost transferată pe baza OPH nr. 1/06.12.2001 în contul G. Pentru această operațiune bancară nu au fost percepute comisioane. Transferul s-a realizat dintr-o sursă care nu a existat, creditarea fiind fictivă.

Pe data de 06.12.2001 titularului contului x J. are o intrare/creditare de 9.768.400.000 ROL, făcută pe baza OPH nr. 4/06.12.2001, pe care la explicații se menționează PI. Cf. ctr. - J.. Nu există niciun document care să prezinte sursa sumei de 9.768.400.000 ROL cu care a fost creditat contul.

Nu a fost depusă această sumă în casa băncii. Nu există înregistrat comisionul care se percepe pentru un astfel de transfer. Această intrare a sumei de 9.768.400.000 ROL în contul titularului este o operațiune fictivă și a fost realizată pe baza unui document care nu putea fi acceptat, pentru că nu indică sursa de finanțare.

Această sumă a fost transferată pe baza OPH nr. 1/06.12.2001, în contul pârâtei. Pentru această operațiune bancară nu s-au perceput comisioane. Transferul s-a realizat dintr-o sursă care nu a existat, creditarea fiind fictivă.

Pe data de 06.12.2001 titularul contului x L. face o plată de 2.000.000.000 ROL, pe baza OPH nr. 1/06.12.2001, în contul pârâtei.

Pe OPH la explicații se menționează Pl. cf. ctr. - G.

Pe data de 05.2.2001 soldul contului era debitor, adică titularul datora bani băncii, cu suma de 109.596,59 ROL. Pe data de 06.12.2001 contul este creditat (fără a aduce resurse în bancă), cu suma de 9.600.000.000 ROL. Dar nu există niciun document care să prezinte sursa acestei sume cu care a fost creditat contul. Nu a fost depusă această sumă în casa băncii, nu există un transfer din alt cont al titularului sau din altă bancă în acest cont. Nu există comisionul care se percepe pentru un astfel de transfer. Această intrare a sumei de 9.600.000.000 ROL în contul titularului este o operațiune fictivă și a fost realizată pe baza unui document care nu putea fi acceptat, pentru că nu indică sursa de finanțare.

În ceea ce privește apărarea pârâtei potrivit căreia sursa constituirii depozitelor colaterale au fost banii proprii ai acesteia, respectiv prețul obținut ca urmare a înstrăinării unor imobile, care au fost folosiți de bancă fără ordinul expres al titularului de cont și restituiți în parte la sesizarea acesteia din urmă, Tribunalul a reținut ca aceasta este nefondată.

În mod clar, raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză a arătat că sumele primite în perioada 29.06.2001 - 06.12.2001 de G., în contul deschis la A., provin din sursele proprii și atrase ale A..

De altfel și susținerile pârâtei potrivit cărora operațiunile de alimentare a contului curent al societății au avut la bază o cauză legitimă, constând în acțiunea de creditare a societății de acționarul H., în baza Convenției de finanțare nr. x/01.07.2000, sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute de instanță, cât timp raportul de expertiză a arătat că operațiunile de creditare s-au făcut cu nerespectarea prevederilor legale, având în vedere că, în speță, convenția încheiată la 01.07.2000 între H., în calitate de creditor și G., în calitate de debitor, ar fi trebuit să se refere la împrumuturi ocazionale. Cu toate acestea, s-a reținut că dl. H. s-a comportat ca un contractor de credite, fără a avea autorizație, încălcând astfel dispozițiile Legii privind activitatea bancară nr. 58/05.03.1998, care stabileau că pot realiza contractare de credite numai persoanele autorizate.

În esență, s-a reținut că aceste operațiuni de creditare au fost făcute de dl. H. prin intermediul reclamantei A., acesta substituindu-se băncii și comportându-se ca o instituție bancară.

Pentru considerentele de fapt și de drept reținute anterior, Tribunalul a admis cererea de chemare în judecată, și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 3.339.982,28 RON și dobândă legală aferentă cuvenită până la data plății integrale.

Cu toate că, în speță, conform concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, valoarea prejudiciului cauzat reclamantei A., în perioada 29.06.2001 - 06.12.2001 este în valoare de 33.401.000.000 ROL, respectiv 3.340.100 RON, în temeiul principiului disponibilității, instanța a dat curs solicitării reclamantei, urmând a obliga pârâta la plata sumei de 3339.982,28 RON.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, Tribunalul a reținut că, în ciuda faptului că reclamanta, prin nota precizatoare la cererea de chemare în judecată, formulată la data de 29.06.2017 a arătat că pârâta datorează dobândă legală, potrivit art. 1084 C. civ. din 1864, din ziua în care a fost înregistrată la instanță cererea de chemare în judecată nr. 669/06.05.2004, la solicitarea expresă a instanței de a indica data de la care solicită acordarea dobânzii legale, reclamanta a arătat că aceasta curge de la data pronunțării prezentei hotărâri judecătorești, până la data achitării integrale a debitului. (în acest sens a se vedea precizarea expresă formulată de reclamantă - dosar).

Prin urmare, în temeiul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Tribunalul a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, aferentă debitului, astfel cum aceasta a fost precizată, respectiv de la data pronunțării hotărârii judecătorești (17.11.2022), până la data achitării integrale a debitului; având în vedere dispozițiile art. 2 indice 1 din O.G. nr. 13/2011, care stabilesc rata dobânzii legale penalizatoare la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. din 1865, Tribunalul a reținut culpa procesuală a pârâtei în soluționarea prezentei cauze și a obligat-o la plata către reclamantă, a cheltuielilor de judecată, ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, în cuantum total de 11.000 RON - reprezentând onorariu expert.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că, la data de 16.12.2004, conform OP nr. x, reclamanta a achitat suma de 5.000.000 RON vechi (500 RON noi), reprezentând onorariu expert.

La data de 13.04.2022, expertul desemnat în cauză a formulat cerere de completare a onorariului, cu 4500 RON. Prin încheierea din 20.05.2021, instanța a încuviințat cererea formulată de expert privind reactualizarea sumei reprezentând onorariu, cu suma de 4.500 RON.

Ca urmare a formulării răspunsului la obiecțiuni, expertul a formulat cerere de completare a onorariului cu suma de 6.000 RON, care a fost încuviințată de instanță, prin încheierea din 06.10.2022.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B. S.A. și a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile apelate cu consecința respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit prevederilor art. 274 C. proc. civ.

În motivare, prin raportare la dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a imputat instanței de fond insuficienta motivare a sentinței, apreciind că sunt incidente și dispozițiile art. 287 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., motivarea este lacunară, neclară, cu titlu general, fără a exista o corelare a probelor administrate, argumentele sunt contradictorii.

În opinia apelantei, instanța de fond a prezentat un amalgam de constatări trunchiate care ajung să-i formeze opinia asupra cauzei într-un mod nelegal și exhaustiv așa cum rezultă din analiza redată în continuare, fiind redate, în continuare, considerentele de la fila x din sentință, pe care instanța le-a reținut, contrar raportului de expertiză contabilă pe care l-a omologat.

În opinia apelantei, teza probatorie privind utilitatea, concludența și pertinența probei cu expertiza contabilă judiciară nu a fost îndeplinită, deoarece raportul nu răspunde obiectivelor stabilite, nu analizează toate documentele și argumentele părților.

Apelanta a susținut că nu există nici măcar o probă prin care să se stabilească modalitatea prin care ea ar fi prejudiciat patrimoniul intimatei A. deoarece nu există nici o dovadă a micșorării acestuia corelată cu majorarea/îmbogățirea sa fără just temei și, mai mult decât atât, s-a omis cu buna știință recunoașterea A. a sumelor datorate si achitate către B. in cele 24 de conturi colaterale.

În mod greșit, a arătat apelanta, expertul a susținut că erau fonduri proprii ale băncii iar instanța preluând aceasta observație ca și cum această sursă ar fi baza prejudiciului creat s-a ajuns ca în contul datoriei A. și a plății acesteia către B. să se considere că suma respectiva nu ar fi existat și că, de fapt, operațiunile ar fi fost fictive însă nu pot exista plăți reale pe baza unnor operațiuni fără bani/fictive așa cum în mod contradictoriu motivează instanța de fond.

În opinia apelantei, expertul a preluat anumite idei dislocate din context din cadrul dosarului penal, fără a se apleca în mod științific asupra lucrării sale fapt ce a determinat elaborarea unei lucrări fără utilitate în soluționarea justă a cauzei.

Ca atare, a solicitat refacerea raportului de expertiză contabilă judiciară cu menținerea obiectivelor și, în plus, să se clarifice circuitul sumelor de bani depozitate în cele 24 conturi colaterale, persoanele responsabile care au ordonat circuitul acestor sume și analizarea documentele justificative pe baza cărora s-au efectuat transferurile bancare.

Apelanta a mai imputat instanței că nu a analizat decizia penală nr. 424/22.03.2018 din dosarul penal nr. x/2010 și neclaritatea motivării, lipsa temeiurilor juridice propuse de reclamanta deoarece instanța de fond a înlăturat orice temei juridic și în baza principiului disponibilității prezintă o construcție juridică prin care plasează obiectul cauzei în afara dispozițiilor C. civ. din 1864.

Așadar, a arătat că instanța de fond a reținut lipsa culpei sale și, deopotrivă, a reținut culpa deliberată a reclamantei (a prepușilor săi), dar în mod contradictoriu și nelegal, a transferat culpa reclamantei "însărăcită" prin propriile acțiuni către ea, atribuindu-i o îmbogățire fără just temei despre care anterior a susținut că nu ar fi reglementată de C. civ. la data presupusei fapte culpabile.

În opinia apelantei, este fără echivoc faptul că instanța de fond a schimbat în totalitate obiectul cererii de chemare în judecată și deși a înlăturat ambele temeiuri juridice atât îmbogățirea fără just temei cât și plata nedatorată, deși din motivarea sa rezultă fără dubiu că nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 998 C. civ., nu există vinovăție (instanța confundă vinovăția penală cu culpa delictuală, apoi reține culpa reclamantei dar susține că îmbogățirea pârâtei atrage și culpa indirectă), nu există raport de cauzalitate între fapta și prejudiciu, nu motivează modalitatea de producere si cuantificare a prejudiciului - simpla enumerare a unor plați și sume nu justifică componenta prejudiciului material/bănesc.

A mai imputat instanței că, în mod superficial a stabilit în sarcina sa obligația de plată a dobânzii legale penalizatoare de la data pronunțării sentinței de fond și până la data plății efective însă fără a conține acest text în dispozitiv ori dispozitivul este ceea ce se execută și nu motivarea. Mai mult decât atât, instanța a dat eficiență prevederilor O.U.G. nr. 13/2011 și o retroactivează deoarece aplică dispozițiile apărute în 2011 unei cauze generatoare de dobândă din anul 2004 iar în mod nelegal, a pus-o în întârziere prin pronunțarea soluției de fond cu privire la un prejudiciu cuantificat în cadrul judecării dosarului și administrării expertizei contabile.

Suma pretinsă de reclamanta nu a fost dovedită anterior cuantificării prin expertiza contabilă și, ca atare nu poate fi purtătoare de dobanda penalizatoare în lipsa oricărei culpe a sa pentru neplata acesteia.

Apelanta a mai arătat că instanța a motivat sentința atacata continuând alegațiile în sensul în care suplinește în virtutea rolului sau activ lipsa unui act juridic cu interpretarea tradiționala, cutumiară a noțiunii de îmbogățire fără just temei.

A mai arătat că instanța nu a stabilit data când suma de 3.339.982,28 RON a devenit exigibilă, certă și lichidă, nu a ținut seama de faptul că este compusă din sume transferate la momente diferite, plățile fiind efectuate la date diferite și nu a precizat nici măcar o dată comună scadentă conform art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 13/2011 "(3) Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare" însă a apreciat că aceasta devine scadentă la data pronunțării în 17.11.2022 (sentința fiind comunicată părților la data de 10.10.2023, deci ar trebui ca ea să suporte dobânda legală inclusiv pentru perioada scursă de la pronunțare și până la redactarea sentinței și comunicarea acesteia).

A mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011, "(2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale." dar instanța susține faptul că ar fi aplicabile 8 puncte procentuale.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 63/A din 16 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, a respins apelul formulat de apelanta- pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2767 din 17.11.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a Vi-a civilă, în dosarul nr. x/2004, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimata- reclamantă A.-prin lichidator judiciar FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEM BANCAR, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termen, pârâta B. S.A., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 ale art. 304 alin. (1) C. proc. civ., de la 1865, recurenta- pârâtă a invocat, în esență următoarele motive:

Art. 304 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"Instanta a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut", având în vedere cererea precizatoare a intimatei din data de 18.04.2019 (dosar nr. x/2004), prin care aceasta a sustinut faptul ca actiunea civilă este o continuare a laturii civile din dosarul penal nr. x/2011 al PICCJ, în care s-a emis Ordonanța de clasare, care nu lasă nesoluționată latura civilă.

Recurenta- pârâtă arată că acest dosar a fost disjuns din dosarul nr. x/2005, iar latura civilă a fost soluționată în integralitatea sa, fiind admisă în parte, prin decizia penală nr. 424/2018; intimata-reclamantă A.. s-a constituit parte civilă în dosar prin memoriul nr. 810/14.112008, depus în dosarul nr. x/2005 al P.I.C.C.J.

Or, susține recurenta-pârâtă, instanța de apel nu motivează decizia recurată cu privire la excepția autorității de lucru judecat și reține în mod nelegal faptul că decizia pronunțată în dosarul penal nr. x/2005 nu prezintă relevanță juridică în cauza de față, contrazicând, astfel, chiar cererea precizatoare a intimatei, pe care, de altfel, a și admis-o.

Așadar, consideră că instanța de apel a acordat intimatei sumele pretinse, deși aceasta s-a constituit parte civilă în dosarul penal x/2005 cu suma pretinsă prin Memoriul nr. 810/14.112008 și cererea acesteia a fost soluționată definitiv în dosarul penal.

Art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.:

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", astfel: instanța de apel, pe de o parte, a menținut soluția instanței de fond bazată pe decizia penală nr. 424/2018, iar pe de altă parte, reține faptul că aceeași soluție pronunțată în dosarul penal nu prezintă relevanță.

Mai mult decât atât, se arată de către recurentă, instanța de apel admite obligarea sa la plata unei sume în cuantum de 33.399.822.816 RON vechi (3.339.982,28 RON) în pofida faptului că intimata recunoaște în fața instanței că această sumă nu constituie prejudiciu real, deoarece intimata a returnat suma încasată pentru tranzacții imobiliare ce nu au fost finalizate, însă își motivează susținerea pretențiilor pentru sume nedatorate de către recurenta-pârâtă prin aceea că aceasta din urmă nu a formulat cerere reconvențională.

Or, arată recurenta, instanța de apel preia această apărare ignorând faptul că recurenta nu avea de ce să formuleze o cerere reconvențională și să revendice o sumă pe care a returnat-o de bună-voie, fapt ce conduce la raționamentul simplu că nici nu datorează plata acestei sume pe care deja a returnat-o înainte de formularea acțiunii.

Prin urmare, instanța de apel preia apărările intimatei în sensul că recurenta ar datora inclusiv suma de 165.741.786,776 RON vechi (16.574.178,67 RON), chiar dacă intimata recunoaște că i-a fost restituită această sumă și susține în mod netemeinic faptul că, în lipsa unei cereri reconvenționale, această sumă rămâne datorată de două ori.

A mai susținut că instanța de apel a ignorat, de asemenea, faptul că intimata și-a precizat acțiunea de cel puțin 3 ori în decursul procesului, cu încălcarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. vechi.

În continuare, se arată, instanța de apel reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 C. civ. și ignoră raportul juridic existent între părți la data efectuării tranzacțiilor, acesta fiind contractual.

De asemenea, instanța de apel înlătură în mod nemotivat apărările sale privind împrejurarea de fapt în care s-au efectuat operațiunile ba