ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 61/2025

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursului de față și subliniind în prealabil că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 06.06.2022, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să îl reîncadreze în funcția de șef formație pază și ordine lot x Timișoara, deținută anterior și să îi achite drepturile salariale cuvenite începând cu luna aprilie 2022 și daune morale în sumă de 20.000 euro.

Prin sentința civilă nr. 1271/PI/01.11.2023, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente zilei de 27.04.2022 și a indemnizației de concediu de odihnă pentru perioada 28.04.2022-10.05.2022 și a respins celelalte pretenții ale reclamantului; acesta a fost obligat la plata sumei de 14.000 RON către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sentința a fost atacată cu apel principal de A., iar de S.C. B. S.R.L., cu apel incident.

Prin decizia civilă nr. 287/14.03.2024, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul principal, a admis apelul incident și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente zilei de 27.04.2022 și a indemnizației de concediu de odihnă pentru perioada 28.04.2022-10.05.2022, a menținut în rest sentința și a obligat intimatul-reclamant la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 8.866,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

Prin întâmpinarea înregistrată la 01.10.2024, S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului și acordarea cheltuielilor de judecată.

La 18.10.2024, recurentul a răspuns la întâmpinare.

Asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă, Înalta Curte reține, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., următoarele:

Consacrat în art. 129 din Constituție și reglementat infraconstituțional în art. 457 C. proc. civ., principiul legalității căilor de atac, regulă fundamentală care guvernează procesul civil, presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Timiș, secția I civilă cu o cerere având ca obiect drepturi salariale decurgând din raportul de muncă cu pârâta, astfel că, în conformitate cu art. 231 din Codul muncii, litigiul are natura unui conflict de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...) privind (...) conflictele de muncă (...)".

Dispozițiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că, de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluționată, în apel, categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, decizia civilă nr. 287/14.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, era definitivă încă de la data pronunțării ei, după cum în mod corect a menționat și instanța de apel în dispozitivul acesteia, conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ., nesusceptibilă, așadar, de exercițiul căii de atac a recursului.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

Totodată, în baza art. 453 C. proc. civ., va obliga recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 2.958,99 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite în condițiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 287/14.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 2.958,99 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2025.