ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 593/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 593/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 20 martie 2025
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă sub nr. x/2024, la 8 februarie 2024, reclamantele A., B., C., D., E., F., G. au chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Argeș, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că toate plățile realizate de pârâta în executarea hotărârilor judecătorești - sentința civilă nr. 908/2019 din 12 iunie 2019 și sentința civilă nr. 1186/2020 din 27 iulie 2020, ambele pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă - trebuiau imputate mai întâi asupra accesoriilor datorate cu titlu de dobândă legală penalizatoare și actualizare a creanțelor (capitalului) cu indicele de inflație, calculate asupra debitelor principale (capitalului), rezultate la momentul realizării fiecărei plăți parțiale, conform art. 1507 alin. (1) teza a II-a C. civ.. În ipoteza admiterii acestei cereri, au solicitat obligarea pârâtului la recalcularea și la plata sumelor datorate, cu respectarea dispozițiilor art. 1.507 alin. (1) teza II C. civ., urmând a se determina capitalul și accesoriile rămase de plată, după fiecare plată în parte.
Prin sentința civilă nr. 1774 din 8 octombrie 2024, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. nu poate fi apreciată decât după stabilirea necompetenței teritoriale a tuturor instanțelor prevăzute de art. 269 din Codul Muncii și că în cauză, raportat la locul de muncă al reclamanților este înlăturată competența de soluționare a cauzei potrivit art. 269 Cod muncii, în favoarea Tribunalului Argeș.
De asemenea, reținând că în speță este un caz de coparticipare procesuală activă, a apreciat că este atrasă prorogarea legală de competență, în temeiul art. 269 alin. (3) Cod muncii, domiciliul unuia dintre reclamanți fiind un reper suficient în determinarea instanței competente. A mai arătat că față de domiciliul sau reședința reclamanților, aceșia aveau alegerea între Tribunalul Argeș și Tribunalul Olt.
Cum reclamanții nu își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Olt, iar acesta nu este parte în proces, a stabilit că acest tribunal este competent să judece litigiul, având în vedere domiciliul reclamantei D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă, care, prin sentința nr. 174/2025, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
În motivare, instanța, față de calitatea reclamanților de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Argeș, precum și de opțiunea acestora de a sesiza Tribunalul Dâmbovița, ca instanță de același grad aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Pitești, a reținut că Tribunalul Dâmbovița este competent să judece litigiul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub același număr unic.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:
În speță, reclamantele au învestit Tribunalul Dâmbovița cu un litigiu de muncă îndreptat împotriva pârâtului Tribunalul Argeș, în care acestea activează în calitate de personal auxiliar de specialitate (grefieri).
În atare condiții, la determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei se impune verificarea cu prioritate a incidenței normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., în forma aplicabilă la data demarării procesului.
Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."
Textul de lege enunțat, instituie, pe de o parte, un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, care are calitate de reclamant al unei pricini și, pe de altă parte, un caz de prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.
Totodată, alin. (2) al aceluiași articol stabilește că "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Conform art. 127 alin. (2
1
) și (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, precum și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
Transpunând aceste texte de lege în cauză, față de calitatea reclamanților de personal auxiliar de specialitate (grefieri) în cadrul Tribunalului Argeș și a acestuia din urmă, de pârât în proces, rezultă că instanța competentă să soluționeze cauza este una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Pitești, în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii, să soluționeze cauza în primă instanță (Tribunalul Argeș). Judecarea cauzei în primă instanță ar fi revenit Tribunalului Argeș, potrivit legii speciale în materia analizată.
Cum alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, aparține reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ., iar reclamantele au înțeles să se adreseze Tribunalului Dâmbovița, instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Pitești, titularele acțiunii și-au manifestat opțiunea cu respectarea art. 127 alin. (1) - (3) C. proc. civ., fixând în mod definitiv competența în soluționarea acțiunii lor în favoarea instanței inițial învestite.
Așa fiind, dând eficiență textelor de lege enunțate, dar și dreptului de opțiune al reclamantelor, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din același Cod, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2025.