ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 531/2025

Ședința publică din data de 18 martie 2025

Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele litigiului. Hotărârea contestată.

Prin decizia nr. 287 din 13 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. S.R.L. și B. împotriva deciziei nr. 220/2023 A din 26 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă și au fost obligați recurenții-reclamanți la plata către intimata-pârâtă C. S.R.L. a sumei de 47.311,54 RON, cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile anterior menționate, au formulat contestație în anulare contestatorii A. S.R.L. și B., solicitând admiterea contestației, cu consecința anulării deciziei atacate și soluționării cauzei printr-o nouă hotărâre, în condițiile art. 508 alin. (3) C. proc. civ.

În esență, au susținut că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin pronunțarea deciziei contestate, este rezultatul unei erori materiale, în accepțiunea art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., respectiv al aplicării greșite a dispozițiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. (într-o variantă anterioară a acestui text) și ale art. 489 alin. (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În concret, s-a arătat că decizia contestată a fost motivată, inter alia, în considerarea dispozițiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., într-o variantă care nu mai era în vigoare la data înregistrării dosarului nr. x/2021, ceea ce constituie o încălcare a principiilor generale de drept privind aplicabilitatea în timp a normelor procesual civile.

Sub un al doilea aspect, contestatorii au învederat că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale recursului, prin aplicarea eronată a art. 489 alin. (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deși în cuprinsul recursului erau detaliate motive de nelegalitate care se încadrau în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Au subliniat contestatorii că cererea de recurs cuprindea atât invocarea temeiului juridic, reprezentat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cât și dezvoltarea efectivă a motivelor de nelegalitate constând în interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a celor cuprinse în art. art. 1268 alin. (3), art. 1269, art. 1276, art. 1183, art. 1872, art. 1350 și art. 1531 din C. civ.

S-a mai arătat că nu poate fi reținută motivarea instanței de recurs, în sensul că descrierea contextului litigios, chiar și într-o manieră atotcuprinzătoare, ar constitui motivarea efectivă a cererii de recurs, din moment ce există o secțiune special dedicată motivelor de recurs.

Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 03.02.2025, sub nr. x/2025.

Apărarea formulată

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.

III. Procedura de soluționare a contestației în anulare

Prin rezoluția din 05 februarie 2025, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea contestației în anulare la data de 18 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 508 alin. (1), coroborat cu art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor contestației în anulare formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Demersul judiciar de față este fundamentat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:[…] 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale [...]".

Motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 523 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. presupune ca dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei erori materiale.

Acest motiv de contestație vizează erorile materiale evidente făcute de instanța de recurs, în legătură cu aspecte formale ale recursului și care au avut drept consecință soluționarea greșită a căii extraordinare de atac.

Prin urmare, sunt greșeli materiale în sensul prevederilor art. 523 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greșelile de fapt, involuntare și nu greșelile de judecată, cum ar fi cele de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale, pentru a nu se crea părților posibilitatea rejudecării căii de atac, prin transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.

Pe de altă parte, erorile materiale vizate de textul legal redat nu se confundă cu erorile materiale la care se referă art. 442 C. proc. civ., acestea din urmă reprezentând simple mențiuni greșite făcute în cuprinsul textului hotărârii judecătorești și care nu au influențat soluționarea căii de atac.

În cauză, erorile materiale indicate de contestatori ca fiind săvârșite de instanța de recurs constau în faptul că decizia recurată redă în considerente o formă a art. 483 alin. (3) C. proc. civ. care nu era aplicabilă litigiului, iar recursul cuprindea critici de nelegalitate care se încadrau în cazul de casare invocat, contrar celor reținute de instanța supremă.

În legătură cu primul aspect invocat de contestatori, Înalta Curte constată că este vorba despre o simplă eroare materială, neesențială, care nu a fundamentat prin ea însăși soluția asupra căii de atac a recursului, în condițiile în care textul art. 483 alin. (3) C. proc. civ. a reglementat, în varianta anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, ca și în prezent, scopul recursului, acela de a examina conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile de drept aplicabile, iar el a fost redat în cuprinsul hotărârii exclusiv pentru a sublinia finalitatea căii de atac în actuala reglementare.

Ca atare, împrejurarea relevată de contestatori nu constituie un argument pentru admiterea contestației în anulare, întrucât sancțiunea nulității recursului nu s-a întemeiat pe dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ci a fost consecința aplicării altor prevederi legale, și anume a art. 486 alin. (3) teza I și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ce privește susținerea potrivit căreia hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât instanța supremă a admis excepția nulității recursului apreciind eronat că acesta nu a fost motivat în drept, deși partea invocase și dezvoltase corespunzător motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte arată că nu se subsumează noțiunii de greșeală materială avute în vedere de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte reamintește, în acest context, că noțiunii de greșeală materială nu îi pot fi circumscrise critici ce țin de judecata în fond a cauzei, constând în aplicarea greșită a unor dispoziții legale, întrucât, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, ceea ce ar conduce la reanalizarea aceleiași căi de atac prin redeschiderea unei judecăți soluționate definitiv, aspect nepermis de lege.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. Contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative pentru asigurarea securității raporturilor juridice.

În speță, prin decizia a cărei anulare se solicită, instanța supremă a reținut, în esență, că, deși recurenții au invocat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate vizează aspecte de netemeinicie privind situația de fapt reținută pe baza probatoriilor administrate în cauză, aspecte care nu pot fi examinate în cadrul controlului de legalitate exercitat în calea extraordinară de atac a recursului.

Susținerile contestatorilor, prin care sunt contrazise considerentele instanței de recurs asupra naturii motivelor invocate în calea de atac, nu se circumscriu noțiunii de eroare materială, acestea vizând, în realitate, pretinse greșeli de judecată săvârșite de instanța de recurs, contestatorii contestând dispoziția de anulare a recursului, consecință a raționamentului instanței supreme în interpretarea și aplicarea legii, iar nu a omiterii unor elemente materiale ale dosarului.

Rezultă, așadar, că neregularitățile aduse în dezbatere pe calea contestației în anulare nu privesc vreun aspect formal al judecării recursului, ci au în vedere chiar aspecte de judecată, respectiv modul în care au fost apreciate motivele de recurs și, subsecvent, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aspecte incompatibile cu calea de atac exercitată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reținând că, în realitate, criticile nu vizează greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatori împotriva deciziei nr. 360 din 15 februarie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Temeiul legal al soluției adoptate

În temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 503 alin. (2) pct. 2 din același Cod, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatori.

Totodată, reținând culpa procesuală a contestatorilor A. S.R.L. și B., în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. îi va obliga pe aceștia, în solidar, la plata sumei de 8.768 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare, conform documentelor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A. S.R.L. și B. împotriva deciziei nr. 287 din 13 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorii A. S.R.L. și B. să plătească intimatei C. S.R.L. suma de 8.768 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2025.