ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 470/2025

Ședința publică din data de 5 martie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 25 februarie 2022, sub nr. x/2022, societatea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu B. S.R.L., contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al BEJ C. și a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită și suspendarea acesteia.

Ulterior, reclamanta A. S.R.L. a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce privește capătul de cerere referitor la refuzul recunoașterii și executării hotărârii străine.

Prin încheierea din 24 iunie 2022, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere, astfel cum a fost precizat, având ca obiect refuzul recunoașterii și executării hotărârii străine, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Bacău, a disjuns acest capăt de cerere, a respins cererea de suspendare a executării silite, a admis cererea de suspendare a judecății contestației la executare și, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata contestației la executare până la rămânerea definitivă a hotărârii care se va pronunța asupra cererii având ca obiect refuzul recunoașterii și executării hotărârii străine.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă sub nr. x/2022.

Prin încheierea nr. 3 din 18 ianuarie 2023, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în întregul său, în favoarea secției a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal - complet specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniștii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal sub nr. x/2022*.

Prin sentința civilă nr. 6 din 19 ianuarie 2024, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, în baza art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere având ca obiect cererea de suspendare a executării silite, a admis capătul de cerere privind refuz de executare și a refuzat executarea decretului de somație telematic nr. 748 din 12 iunie 2020, pronunțat de Tribunalul Mantova, Italia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 333/2024 din 28 mai 2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul formulat de societatea B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6 din 19 ianuarie 2024 a Tribunalului Bacău pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect refuzul executării decretului de somație telematic nr. 748 din 12 iunie 2020 pronunțat de Tribunalul Mantova, Italia. A obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 14 iunie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis cererea privind îndreptarea erorii materiale, formulată de reclamanta A. S.R.L., și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 333/2024 din 28 mai 2024 în sensul menționării căii de atac, respectiv "Cu drept de a formula cale de atac conform dispozițiilor art. 50 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012".

Prin încheierea din 23 septembrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins cererea având ca obiect lămurirea deciziei civile nr. 333/2024 din 28 mai 2024, formulată de reclamantă, și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei nr. 333/2024 din 28 mai 2024 a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că decizia atacată nu este motivată în sensul că instanța de apel nu a explicat de ce nu este incident motivul de refuz reglementat de art. 45 alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 1215/2012 și astfel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Arată că nici considerentele referitoare la motivul de refuz reglementat de art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament nu sunt suficiente. Apreciază că instanța de apel nu a răspuns argumentelor prin care recurenta a invocat încălcarea principiilor dreptului la apărare, legalității, egalității, dreptului la un proces echitabil și contradictorialității și nu a ținut cont de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și că motivarea este contradictorie.

Recurenta-reclamantă arată că au fost greșit intepretate și aplicate prevederile art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament în sensul că, deși tribunalul a constatat o încălcare a dreptului la apărare în fața instanței italiene, atât în cadrul procesului inițial, cât și în calea de atac, instanța de prim control judiciar în mod greșit a reținut că nu se justifică incidența motivului de refuz. Consideră că nu era necesar ca tribunalul să ceară proba dreptului străin și nici nu era obligat să verifice dacă normele de procedură italiene au fost corect aplicate. În opinia sa, în mod greșit curtea de apel a constatat că nu era suficientă promovarea căii de atac pentru ca partea să iasă din pasivitate și să poată invoca temeiul de refuz al art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament, text care conservă dreptul la apărare al pârâtei care nu a fost prezentă și nu a avut cunoștință de procedurile desfășurate în Italia. Arată că opoziția a fost formulată prin consilier juridic și astfel a fost îndeplinăt condiția de a formula respectivul demers prin avocat. Susține că nu a fost corect aplicat nici art. 47 din Regulament și că viciile actelor de executare puteau fi invocate pe calea contestației la executare, și nu pe calea refuzului la executare. Precizează că nu a contestat modul în care a fost judecată cauza de către instanța italiană, ci a invocat nerespectarea unor principii fundamentale din ordinea juridic română, pe calea prevăzută de Regulament. Susține că nu se află în situația de excepție prevăzută de art. 45 alin. (1) lit. b).

Recurenta-reclamantă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității și excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Referitor la excepția inadmisibilității, se constată că recursul vizează decizia civilă nr. 333/2024 din 28 mai 2024 prin care Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6 din 19 ianuarie 2024 a Tribunalului Bacău pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect refuzul executării decretului de somație telematic nr. 748 din 12 iunie 2020 pronunțat de Tribunalul Mantova, Italia.

Conform art. 47 din Regulamentul nr. 1215/2012, cererea de refuz al executării se soluționează de către instanța pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei în condițiile art. 75 lit. a). Așa cum rezultă din prevederile art. 47 alin. (1) din Regulament coroborate cu cele ale art. I

4

di Legea nr. 206/2016 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum și pentru modificarea și completarea Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, această instanță este tribunalul.

Conform prevederilor art. 49 alin. (1) din Regulament, "oricare dintre părți poate introduce o cale de atac împotriva deciziei privind cererea de refuz a executării.", iar competența soluționării acesteia aparține instanței pe care statul membru a comunicat-o, în condițiile art. 75 lit. b). În speță, instanța comunicată de România pe site-ul oficial al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială (e-justice.europa.eu) pentru a soluționa o atare cale de atac este curtea de apel.

Regulamentul nu obligă statele membre ca decizia pronunțată în această cale de atac să poată fi contestată printr-o cale de atac ulterioară, ci lasă la latitudinea acestora să reglementeze necesitatea existenței unei atare căi de atac.

Însă, în condițiile în care România a comunicat instanța competentă să soluționeze calea de atac ulterioară, în condițiile art. 50 raportat la art. 75 lit. c) din Regulament, înseamnă că hotărârea pronunțată în apel de către Curtea de Apel Bacău este susceptibilă a fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar excepția inadmisibilității urmează a fi respinsă.

Cu privire la recurs, instanța supremă reține că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte va înlătura criticile privind lipsa motivării pe aspectul temeiului de refuz reglementat de art. 45 alin. (1) lit. a) din Regulament întrucât din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanța de apel a analizat argumentele autoarei căii de atac referitoare la interpretarea dată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene dispozițiilor art. 27 pct. 1 din Convenția de la Bruxelles prin hotărârea pronunțată în Cauza C-7/98, însă a reținut că această interpretare nu poate fi extinsă asupra cazului prevăzut de temeiul de drept invocat de recurentă.

Vor fi, de asemenea, înlăturate criticile privind pretinsa motivare contradictorie și superficială pe aspectul temeiului de refuz reglementat de art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament deoarece curtea de apel a construit un raționament coerent și suficient argumentat. Astfel, instanța a decelat condițiile necesare pentru a se refuza executarea decretului de somație pronunțat de Tribunalul din Mantova, cu accent pe respectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil. A statuat că Tribunalul Bacău a recunoscut dreptul recurentei de a obține refuzul executării cu depășirea limitelor excepției prevăzute de teza finală și a apreciat că instanța de fond a aplicat greșit norma de drept material.

Se constată că motivarea deciziei atacate îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar adoptarea de către instanța de apel a unei motivări în concordanță cu prevederile legale, dar de care partea nu este mulțumită nu echivalează cu existența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Înalta Curte va înlătura criticile referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament întrucât curtea de apel a respectat sensul reglementării și a reținut, în mod corect, că nu există argumente pentru a se refuza executarea hotărârii străine.

Potrivit textului de lege indicat mai sus, "1) La cererea oricărei părți interesate, se refuză recunoașterea unei hotărâri: (…) (b) în cazul în care hotărârea a fost pronunțată în lipsă, dacă actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat pârâtului în timp util și într-o manieră care să îi permită acestuia să își pregătească apărarea, cu excepția cazului în care pârâtul nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă (…)".

Contrar opiniei autoarei căii de atac privind modul de aplicare a normei de drept material, curtea de apel nu a apreciat în nici un fel asupra actelor de procedură emise de instanța italiană, ci a subliniat, pe baza înscrisurilor din dosar, că opoziția formulată de recurentă împotriva decretului de somație telematic nu reprezintă "o acțiune" în sensul art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament. Aceeași instanță a constatat că recurenta și-a întemeiat respectivul demers pe dispozițiile art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene a somației de plată, și nu pe cele ale art. 633, respectiv art. 645 C. proc. civ. italian, raportat la care Tribunalul Mantova a emis hotărârea a cărei executare se refuză.

Ca urmare, față de faptul că recurenta-reclamantă a contestat hotărârea Tribunalului Mantova pe o altă cale decât cea integrată cadrului procesual stabilit de intimata-pârâtă, ca inițiatoare a demersului judiciar străin, în mod corect curtea de apel a reținut că, indiferent de soarta acestei contestații și de motivele pentru care a fost respinsă, demersul recurentei nu poate împiedica executarea decretului de somație telematic. Altfel spus, nu se poate reține că a fost încălcat dreptul de la apărare al recurentei în cadrul procedurii desfășurate în fața instanțelor italiene întrucât aceasta a cunoscut că are posibilitatea de a formula opoziție, însă a ales să își exercite acest drept de o maniera care o plasează în situația de excepție prevăzută de art. 45 alin. (1) lit. b) teza ultimă din Regulament.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 333/2024 din 28 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Față de soluția de respingere a cererii de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.971,80 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 333/2024 din 28 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.971,80 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2025.