ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 430/2025

Ședința publică din data de 27 februarie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 24.07.2023, sub nr. x/2023, reclamanta Unitatea Militară 01812 Moara Vlăsiei, prin Ministerul Apărării Naționale a chemat în judecată pârâta ELECTRICA FURNIZARE S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 787.180,43 RON, reprezentând contravaloarea energiei electrice facturată în plus în perioada 01.09-30.11.2022 la un preț neplafonat, contrar clauzelor contractului de furnizare nr. x/30.06.2022 și a prevederilor O.U.G. nr. 27/2022, cu modificările și completările ulterioare.

Prin încheierea din 23.11.2023, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civilă din cadrul aceluiași tribunal, unde a fost înregistrată sub nr. x/2023*.

Prin sentința civilă nr. 1336/2024 din 27.05.2024, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 787.180,43 RON, cu titlu de despăgubire.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1170/21.09.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, după redarea conținutului art. II din O.U.G. nr. 119/2022, recurenta a susținut că intimata nu a făcut dovada depunerii solicitării și declarației pe proprie răspundere impuse de legiuitor drept condiționare în vederea beneficierii de prețul plafonat la energie electrică, fapt ce a condus la facturarea conform prețului de contract. A menționat că acestea au fost transmise după expirarea termenului, respectiv la 25.11.2022, la 86 de zile de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 119/2022; de asemenea, a mai arătat că, în vederea preîntâmpinării unor situații de acest fel, a pus la dispoziția clienților cererea sau declarația pe propria răspundere pe site-ul furnizorului, iar informațiile actualizate privind valoarea prețului aplicat pot fi consultate la centrele de informare ale furnizorului sau accesând pagina de internet.

Referitor la lipsa unei notificări din partea furnizorului privind modificările aduse prin O.U.G. nr. 119/2022, recurenta a susținut că drepturile conferite de un act normativ sunt accesibile beneficiarilor din momentul în care actul normativ intră în vigoare și produce efecte. În aceste condiții, nu poate fi impusă o comunicare a vreunei notificări din partea furnizorului, întrucât ar echivala cu o condiționare a exercitării dreptului legal, fapt ce ar contraveni scopului actului normativ; în plus, dacă exercitarea dreptului de a beneficia de compensații ar fi condiționat de vreo notificare din partea furnizorului, ar însemna că legea impune un termen suplimentar. De altfel, notificarea vizează aspecte contractuale, nicidecum dreptul de a accesa beneficiile prevăzute de lege.

Recurenta a concluzionat că intimata nu putea beneficia de plafonarea prețului, aceasta neintervenind ex officio, ci numai în urma depunerii solicitării și a declarației pe propria răspundere; în plus, intimata nu putea invoca necunoașterea legii. De asemenea, a susținut că instanța de apel eronat a reținut că intimata nu avea obligația de a depune declarația pentru a putea beneficia de prețul plafonat la energie electrică.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 13.01.2025, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reține următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Motivarea recursului nu se limitează, însă, la enunțarea motivului de casare, ci la prezentarea unui raționament suficient de precis încât să permită atât decelarea interpretării date de autorul căii de atac principiilor sau normelor de drept pretins încălcate, cât și a modului concret în care încălcarea se materializează în decizia pronunțată de instanța de apel, obiectul recursului.

În cauză, autoarea căii de atac și-a întemeiat demersul judiciar în această etapă procesuală pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva căruia a solicitat instanței de recurs să constate că intimata nu a făcut dovada depunerii solicitării și a declarației pe proprie răspundere, acte impuse de art. II din O.U.G. nr. 119/2022 ca o condiție esențială de a beneficia de prețul plafonat la energie electrică, precizând că acestea au fost depuse cu întârziere.

Totodată, pe aceeași premisă este construită și conduita recurentei, prin care tinde să arate că înscrisurile necesare pentru accesarea prețului plafonat erau disponibile clienților prin publicarea acestora pe site-ul furnizorului/centrele de informare și că nu îi incumbă sarcina de a comunica o notificare cu privire la modificările aduse prin actul normativ, pentru că în acest fel s-ar stabili o supracondiționare a exercitării dreptului legal, fapt ce ar contraveni scopului actului normativ. În acest context, apreciază că intimata nu putea beneficia de plafonarea prețului, acesta neintervenind ex officio, și că eronat a apreciat instanța de apel că intimata nu avea obligația de a depune declarația pe proprie răspundere pentru a beneficia de prețul plafonat.

Înalta Curte constată că recurenta nu numai că nu invocă încălcarea unei norme de drept de către instanța de apel, ci, dimpotrivă, motivele expuse evocă aspecte de fapt și se referă la interpretarea probatorului, chestiuni asupra cărora instanța de recurs nu poate statua.

În consecință, Înalta Curte reține că, deși prin calea de atac formulată, recurenta a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile dezvoltate în memoriul de recurs nu permit încadrarea în ipoteza de casare de care se prevalează autoarea căii de atac și nici în alte motive de recurs.

În acest caz, devine incidentă sancțiunea nulității recursului, aplicabilă atât în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, cât și în situația în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie. Soluția nulității la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, reținând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de art. 488 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă ELECTRICA FURNIZARE S.A. împotriva deciziei civile nr. 1170/12.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Unitatea Militară 01812 Moara Vlăsiei, prin Ministerul Apărării Naționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2025.