ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 410/2025

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Asupra constatării perimării recursului de față, reține următoarele:

Prin încheierea din 20.04.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1986/01.11.2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 29.08.2023, sub nr. x/2021/a1.

Prin încheierea din 15.05.2024, Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului, iar prin rezoluția din 20.01.2025, a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării și a dispus citarea părților.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestații, apel, recurs, revizuire și a oricărei alte cereri de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la 15.05.2024, când cauza a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care părțile nu au mai efectuat niciun act de procedură.

În aceste condiții, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

Văzând și dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 20.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2025.