ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 352/2025

Ședința publică din data de 25 februarie 2025 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 94/A din 21 noiembrie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 53 din 21 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, și a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâta B. S.A. Focșani împotriva aceleiași sentințe. Calea de atac exercitată Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., la data de 24 ianuarie 2014. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 06.02.2014, sub nr. x/2011.

La termenul de judecată din 7 noiembrie 2014, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, a fost dispusă suspendarea judecății recursului, măsură menținută ulterior prin încheierea de ședință din 13 martie 2018. De la această dată și până în prezent nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părților. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1), raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, incidentul perimării recursului, Înalta Curte reține următoarele: Prin C. proc. civ. legiuitorul a instituit, referitor la buna administrare a justiției, exigențe care privesc, între altele, ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare la data inițierii procesului (22.09.2011), incidentă în cauză: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. (2) Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. (3) În materie comercială termenul de perimare este de șase luni." Perimarea este, deci, sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni, în materie comercială.

Acesteia i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție. Pentru a interveni perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, de desistare, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, se constată că prin încheierea de ședință din data de 7 noiembrie 2014 s-a dispus suspendarea judecății recursului în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, dată fiind deschiderea procedurii insolvenței împotriva intimatei. Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Vrancea, în raport cu care s-a dispus suspendarea judecății cauzei, a fost soluționat definitiv încă de la data de 20.09.2022. Această dată reprezintă momentul de debut al termenului de perimare de 6 luni, întrucât de la acest moment părțile au avut posibilitatea de a solicita reluarea judecății, încetând cauza de suspendare. Se constată, astfel, că părțile nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 249 C. proc.

civ. de la 1865, și nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 250 - 251 din același Cod, acest termen împlinindu-se la data de 20.03.2023. Pentru aceste motive, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării de drept a recursului, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva deciziei civile nr. 94/A din 21 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2025.