Decizia nr. 24/2025 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 50/2022 a Tribunalului Giurgiu

Pretenția dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă la data de 08.03.2021, reclamantul A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/13.02.2020 de către B.. Prin cererea completatoare formulată, reclamantul a solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/04.03.2020 de către BNI C..

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 50 din 05.07.2022, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în dosarul nr. x/2021, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității, invocate de pârâta D. S.R.L., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele D. S.R.L., E. S.R.L., și F. S.R.L.; totodată, a luat act că pârâta D. S.R.L. urmează a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, cu privire la soluția de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată, menținerea în rest a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare; cu cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 564A din 06.04.2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. S.R.L., E. S.R.L. și F. S.R.L. ca nefondat.

Recursul formulat în cauză Împotriva acestei decizii civile, la data de 24.05.2023, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și modificată. Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a precizat că în mod greșit instanța de apel a apreciat ca fiind tardiv formulat motivul de apel referitor la lipsa calității procesual pasive a societății D. S.R.L.. În realitate, recurentul a arătat că a invocat lipsa calității procesual pasive a societății D. S.R.L. în fața instanței de fond a Tribunalului Giurgiu, prin cererea de modificare a acțiunii introductive, deoarece această pârâtă nu are calitate procesual pasivă cu privire la unul dintre petite, respectiv cel privind unul dintre cele două contracte care fac obiectul cauzei, anume contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/04.03.2020 de către BNI C., în care pârâta D. S.R.L. nu este parte contractuală. Această critică recurentul a arătat că a invocat-o și prin cererea de apel, iar nesoluționarea sa echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei și cu nemotivarea acestei hotărâri. A doua critică invocată de recurent se referă la faptul că instanța de apel nu a mai analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale active, excepției lipsei calității sale procesuale pasive și excepției inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta D. S.R.L.. De asemenea, recurentul a invocat greșita respingere de către instanța de apel a criticii privind nemotivarea hotărârii apelate și statuarea nefondată a instanței de apel în sensul că nu a dovedit cazurile de nulitate absolută a celor două contracte de vânzare cumpărare. Astfel, deși a evocat cazurile de nulitate absolută, instanța de apel a apreciat greșit că aceste motive nu pot fi analizate și reținute pe calea unei acțiuni de drept comun, ci de către judecătorul sindic al debitoarei D. S.R.L., conform legii insolvenței procedura fiind desfășurată de lichidatorul judiciar, care are oportunitatea valorificării bunurilor debitoarei, iar judecătorul sindic nu poate cenzura aceste vânzări. Recurentul a reiterat situația de fapt și parcursul procesual al cauzei, concluzionând că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au analizat motivele de nulitate arătate și cererea modificatoare, privind contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/04.03.2020 de către BNI C., ceea ce echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei și cu nemotivarea acestei hotărâri. A precizat recurentul că aceste contracte de vânzare cumpărare s-au întocmit fără a avea un extras de carte funciară valabil pentru această tranzacție, cerință imperativă în cazul tranzacțiilor imobiliare, precum și că nu s-a respectat condiția publicității imobiliare prevăzută de lege. De asemenea, a invocat și faptul că lichidatorul judiciar G. a încheiat această vânzare fără acordul judecătorului sindic, fără ca acesta să aprobe raportul de activitate, fără a exista un raport de evaluare, fără a fi finalizat inventarul bunurilor imobile ale societății D. S.R.L., iar prețul stabilit este neserios, nereal și derizoriu față de prețul pieței. Recurentul a mai solicitat să se aibă în vedere că acest contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/04.03.2020 s-a întocmit în județul Vrancea, imobilul fiind situat în județul Giurgiu, cu încălcarea competenței notarului public, prețul de înstrăinare fiind unul derizoriu, în dauna societății pe care o reprezintă, fiind revândut cu un profit de aproximativ 25% mai mare, în favoarea pârâtelor. Pentru toate acestea, a solicitat să se aibă în vedere existența cazurilor de nulitate absolută, prevăzute de art. 1247, coroborat cu art. 1250 C. civ., art. 1179 alin. (1) pct. 2 și art. 1183 C. civ., lipsa bunei credințe, precum și cauza de nulitate prevăzută de art. 1247, coroborat cu art. 1250 C. civ. și art. 1179 alin. (1) pct. 3 și art. 1231-1232 C. civ., respectiv obiect incorect determinat și ilicit, preț nerezonabil.

Apărările formulate în cauză La data de 06.03.2024, intimata-pârâtă D. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, anularea recursului, ca nemotivat, iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 29.06.2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., fiind fixat prim termen de judecată la data de 26.03.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecată cauzei. La data de 16.09.2024, recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fiind stabilit termen de judecată la data de 14.01.2025, când instanța, după dezbateri contradictorii, a dispus reluarea judecății și a rămas în pronunțare asupra recursului declarat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul reclamant A. este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin decizia recurată a fost respins apelul declarat de reclamatul A., fiind menținută soluția dispusă de prima instanță, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de constatarea a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/13.02.2020 de către B. și a contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. x din 04.03.2020 de BNI C.. În esență, instanța de apel a reținut că nu a fost dovedit niciun caz de nulitate absolută a contractelor de vânzare cumpărare menționate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., invocând încălcarea unor dispoziții de drept material și a unor dispoziții de drept procesual, urmărind să obțină casarea hotărârii atacate și constatarea temeiniciei acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor juridice contestate. Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate. Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant, care pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate și nu pot conduce la admiterea prezentei căi de atac, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. O primă critică invocată se referă la faptul că instanța de apel a apreciat ca fiind tardiv formulat motivul de apel referitor la lipsa calității procesual pasive a societății D. S.R.L., critică pe care recurentul a arătat că a invocat-o prin cererea de apel, iar nesoluționarea sa echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei și cu nemotivarea acestei hotărâri. Critica recurentului este nefondată, având în vedere statuările instanței de apel din cuprinsul deciziei atacate, în sensul că atât timp cât pârâtele nu au exercitat calea de atac a apelului, soluția pronunțată asupra excepțiilor a rămas definitivă, dobândind autoritate de lucru judecat. Înalta Curte reține că legea procesual civilă stabilește că autoritatea de lucru judecat se atașează hotărârii prin care se soluționează în tot sau în parte fondul procesului, dar și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, art. 430 alin. (1) C. proc. civ., precum și asupra unei chestiuni litigioase, dezlegate în cuprinsul considerentelor, art. 430 alin. (2) C. proc. civ. În speță, în cauză, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității de către pârâta D. S.R.L., excepții care au fost soluționate de către prima instanță și asupra cărora nu s-a formulat apel de către pârâta D. S.R.L.. Astfel, în mod legal Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a statuat că nu mai pot fi reevaluate argumentele intimatelor pârâte referitoare la respectivele excepții, neputând fi repuse în discuție chestiunile litigioase tranșate definitiv. Prin urmare, nu corespund realității susținerile recurentului în sensul că instanța de apel ar fi omis să se pronunțe cu privire la lipsa calității procesuale pasive a societății D. S.R.L. sau că decizia recurată nu ar conține o motivare corespunzătoare în această privință, astfel încât prima critică invocată este nefondată. A doua critică formulată de recurent, cu referire la greșita respingere de către instanța de apel a criticii privind nemotivarea hotărârii apelate este, de asemenea, neîntemeiată. Instanța de apel, în considerentele deciziei atacate a precizat că, într-adevăr, motivarea oferită de prima instanță este deficitară, însă această situație a fost înlăturată prin motivarea corespunzătoare a Curții de Apel București, fiind analizate toate susținerile reclamantului, astfel încât, în conformitate cu art. 175 alin. (1) C. proc. civ., motivarea insuficientă a sentinței tribunalului și, respectiv, vătămarea reclamantului, au fost înlăturate prin motivarea deciziei de către instanța de apel. Înalta Curte constată că instanța de apel a tratat, în detaliu, și a motivat corespunzător, toate argumentele și susținerile reclamantului privind cauzele de nulitate invocate, concluzionând în mod întemeiat că nu a fost dovedit niciun caz de nulitate absolută a contractelor de vânzare cumpărare menționate mai sus. Deși, în susținere, recurentul a invocat existența cazurilor de nulitate absolută, prevăzute de art. 1247, coroborat cu art. 1250 C. civ., art. 1179 alin. (1) pct. 2 și art. 1183 C. civ., lipsa bunei credințe, precum și cauza de nulitate prevăzută de art. 1247, coroborat cu art. 1250 C. civ. și art. 1179 alin. (1) pct. 3 și art. 1231-1232 C. civ., respectiv obiect incorect determinat și ilicit, preț nerezonabil, Înalta Curte constată că înșiruirea acestor texte de lege nu este de natură a proba legalitatea criticilor formulate. Comparând cererea de recurs cu cererea de apel, se constată că o mare parte din așa-zisele critici de nelegalitate nu reprezintă altceva decât o reluare a susținerilor formulate în calea de atac devolutivă a apelului declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe. Însă, chiar dacă ne aflăm în situația în care, prin decizia instanței de apel, a fost menținută soluția primei instanțe, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanței de apel, fiind necesar ca autorul recursului să arate, în concret, în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de însăși instanța de apel. Astfel, susținerile îmbracă doar aparența unor critici de nelegalitate, în condițiile în care ele nu mai pot fi luate în analiză, fiind deja dezlegate prin decizia pronunțată în apel, pe fondul litigiului. Totodată, se observă că recurentul a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, o eventuală netemeinicie a deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată, în raport de stabilirea situației de fapt reținute în cauză. Faptul că se fac trimiteri la anumite dispoziții legale, fără să se susțină o minimă argumentație în drept, care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză. Or, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului. De asemenea, este relevant faptul că instanța de apel a efectuat o justă analiză a motivelor de nulitate invocate în susținerea acțiunii deduse judecății, în timp ce, prin memoriul de recurs, nu sunt reliefate critici concrete de nelegalitate ale deciziei recurate. Toate argumentele invocate sunt suficiente pentru a reține caracterul nefondat al motivelor de casare invocate de către recurentul reclamant, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., neputându-se reține vreo încălcare sau greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor de drept material și de drept procesual indicate prin cererea de recurs. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 564 A din 6 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.