BLINOV v. RUSSIA

Prima secțiune decizia nr. 15602/03 de Dmitriy Konstantinovich BLINOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 3 mai 2007 în calitate de cameră compusă de: C.L. Rozakis, președinte, L. Loucaides, N. Vajić, A. Kovler, K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecători și dl S. Nielsen, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 7 mai 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Dmitriy Konstantinovich Blinov, este un național rus care s-a născut în 1974 și trăiește în Yekaterinburg. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 august 2001, reclamantul a fost adus într-o secție de poliție din Yekaterinburg, unde ofițerii de poliție l-au boxeat și l-au lovit. În aceeași zi, detenția sa asupra rezidenției a fost autorizată cu suspiciune că a avut trafic de droguri. Detenția s-a prelungit în mai multe ocazii din cauza severității acuzațiilor și a răspunderii reclamantului față de abscond. La 30 iunie 2003, Curtea de District Oktyabrskiy din Yekaterinburg a eliberat reclamantul cu privire la o întreprindere scrisă de a nu părăsi orașul. La 21 iulie 2003, procedurile penale împotriva acestuia au fost întrerupte. La 27 noiembrie 2003, Curtea de District a susținut hotărârea de 21 La 30 aprilie 2004, Curtea de district Oktyabrskiy a respins permisiunea reclamantului de a face recurs împotriva hotărârii din 27 noiembrie 2003, deoarece a pierdut termenul de depunere a unui recurs și nu a indicat niciun motiv valabil pentru acest lucru. Mama reclamantului s-a plâns procurorului din districtul Oktyabrskiy că reclamantul a fost tratat rău în secția de poliție la 31 august 2001. Au fost instituite proceduri penale împotriva polițiștilor. Procedura a fost închisă și redeschisă de mai multe ori. Se pare că cea mai recentă decizie a fost emisă la 14 iulie 2006. COMPLAINTS. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3, § 3, § 6, § 3 litera (b) și al articolului 13 din Convenție că a fost bătut la 31 august 2001, că detenția sa a fost prelungită fără motive valabile și că nu a fost furnizat în mod oportun cu dosarul. HOTĂRÂREA La 27 martie 2006, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 27 aprilie 2006, Curtea a primit o scrisoare de la fratele reclamantului, dl B. El a informat Curtea că reclamantul l-a desemnat ca reprezentant al său și a solicitat acordarea unei asistențe judiciare gratuite reclamantului în legătură cu prezentarea cauzei sale în fața Curții. În răspuns, Curtea a interzis reclamantul articolului 36 § 4 litera (a) din Regulamentul Curții, în temeiul căruia un reprezentant care acționează în numele reclamantului în temeiul Regulamentului Curții ar trebui să fie un avocat autorizat să practice în oricare dintre părțile contractante și care rezidă pe teritoriul unuia dintre ele, sau orice altă persoană aprobată de președinte al Camerei. Curtea a întrebat reclamantul dacă fratele său este avocat și a cerut să furnizeze documente care să certifice această afirmație. Curtea i-a cerut, de asemenea, să furnizeze o putere de autoritate. La 20 iulie 2006, Curtea a primit un fax de la dl M. care a declarat că este avocat practicant în regiunea Sverdlovsk și a intenționat să reprezinte reclamantul în fața Curții. Dl M. a inclus, de asemenea, o copie a cardului de identitate al avocatului său. Puterea autorității nu a fost inclusă. În aceeași zi, Curtea a solicitat reclamantului să confirme intenția sa de a fi reprezentată de dl M. și să furnizeze Curtea competența autorității. La 7 august 2006, au fost primite observațiile guvernamentale cu privire la admisibilitatea și la fondul cererii. La 21 august 2006, Curtea a solicitat reclamantului să prezinte observații scrise până la 23 octombrie 2006. La 28 august 2006, Curtea a primit o scrisoare de la fratele reclamantului. După cum a apărut din scrisoare, reclamantul a intenționat să prezinte competența autorității în viitorul cel mai apropiat. La 9 octombrie 2006, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului a rămas neafectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 23 octombrie 2006, la 29 ianuarie 2007, reclamantul a fost informat prin poștă înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei. El a primit ulterior un aviz al acesteia. Reclamantul a fost, de asemenea, informat cu privire la o consecință a neaprobării acestei observații. Nici un răspuns nu a fost primit până în prezent. De multe ori Curtea a încercat, de asemenea, să clarifice o problemă cu privire la reprezentarea reclamantului în procedura de la Strasbourg. Singurele răspunsuri primite Curtea au fost de la fratele reclamantului și de la un anumit avocat, dl M., care nu au fost autorizați în mod corespunzător să acționeze în numele reclamantului. Reclamantul nu a răspuns la cererea Curții de a numi un reprezentant și de a oferi o putere de autoritate. Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își continue cererea (cf. Ivanchenko c. Ucraina (dec.), nr. 6026/00, 7 februarie 2006). În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea art. 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri. Søren Nielsen Christos Președintele grefierului Rozakis

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 15602/03

by Dmitriy Konstantinovich BLINOV

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 3 May 2007 as a Chamber composed of:

Mr

C.L. Rozakis,

President,

Mr

L. Loucaides,

Mrs

N. Vajić,

Mr

A. Kovler,

Mr

K. Hajiyev,

Mr

D. Spielmann,

Mr

S.E. Jebens,

judges,

and Mr

S. Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 7 May 2003,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Dmitriy Konstantinovich Blinov, is a Russian national who was born in 1974 and lives in Yekaterinburg. The respondent Government are represented by Mr P. Laptev, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 31 August 2001 the applicant was brought to a police station in Yekaterinburg where police officers allegedly boxed and kicked him. On the same day his detention on remand was authorised on suspicion that he had trafficked drugs. The detention was extended on several occasions on the ground of the severity of the charges and the applicant’s liability to abscond.

On 30 June 2003 the Oktyabrskiy District Court of Yekaterinburg released the applicant on a written undertaking not to leave the town. On 21

July 2003 the criminal proceedings against him were discontinued. On 27 November 2003 the District Court upheld the decision of 21

July 2003, noting the applicant’s consent to the discontinuation of the criminal proceedings. On 30 April 2004 the Oktyabrskiy District Court dismissed the applicant’s leave to appeal against the decision of 27

November 2003 because he had missed the time-limit for lodging an appeal and had not indicated any valid reason for doing so.

The applicant’s mother complained to the prosecutor of the Oktyabrskiy District that the applicant had been ill-treated in the police station on 31

August 2001. Criminal proceedings against the policemen were instituted. The proceedings were closed and re-opened a number of times. It appears that the most recent decision was issued on 14 July 2006.

COMPLAINTS

The applicant complained under Articles 3, 5 § 3, 6 § 3 (b) and 13 of the Convention that he had been beaten up on 31 August 2001, that his detention had been extended without any valid reasons and that he had not been timeously provided with the case-file.

THE LAW

On 27 March 2006 the application was communicated to the respondent Government.

On 27 April 2006 the Court received a letter from the applicant’s brother, Mr B. He informed the Court that the applicant had appointed him to act as his representative and asked to grant the applicant free legal aid in connection with the presentation of his case before the Court. In response, the Court apprised the applicant of Rule 36 § 4 (a) of the Rules of Court, by virtue of which a representative acting on behalf of the applicant pursuant to the Rules of Court should be an advocate authorised to practise in any of the Contracting Parties and resident in the territory of one of them, or any other person approved by the President of the Chamber. The Court inquired the applicant whether his brother was a lawyer and asked to provide documents certifying that assertion. The Court also asked him to

provide a power of authority.

On 20 July 2006 the Court received a fax from Mr M. who stated that he was a lawyer practicing in the Sverdlovsk Region and he intended to represent the applicant before the Court. Mr M. also enclosed a copy of his advocate’s identity card. The power of authority was not included.

On the same day the Court asked the applicant to confirm his intention to be represented by Mr M. and to provide the Court with the power of authority.

On 7 August 2006 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received. On 21 August 2006 the Court asked the applicant to submit written observations by 23 October 2006.

On 28 August 2006 the Court received a letter from the applicant’s brother. As it appeared from the letter, the applicant intended to submit the power of authority in the nearest future.

On 9 October 2006 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected.

As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 23 October 2006, on 29 January 2007 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit observations might result in the strike-out of the application.

The applicant did not reply.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about a consequence of his failure to submit the observations. No response has been received to date. A number of times the Court also tried to clarify an issue concerning the applicant’s representation in the Strasbourg proceedings. The only responses the Court received were from the applicant’s brother and a certain lawyer, Mr M., who were not properly authorised to act on the applicant’s behalf. The applicant did not respond to the Court’s request to appoint a representative and provide a power of authority. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application (cf.

Ivanchenko v. Ukraine

(dec.), no. 6026/00, 7 February 2006). Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.

In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President