ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1455/2025

HOTĂRÂRE

15.10.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1455/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 10.08.2023, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata sumei de 1.000 euro, reprezentând contravaloare autorizație de acces la rețeaua de drumuri din România, sumă ce rezultă din Raportul de Control al Curții de Conturi a României nr. 25943/17.03.2023, întocmit cu ocazia acțiunii: « Verificări cu privire la aspectele legate de gestionarea elementelor patrimoniale ale entității CN.A.I.R. S.A.» și din Nota C.N.A.I.R. S.A. - Direcția Venituri și încasări Comerciale - Serviciul nr. 12/882/05.05.2023.

Prin sentința nr. 399/2023 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2023 s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 20.11.2023.

La data de 7.03.2024 pârâtul a formulat note de ședință prin care a invocat o serie de excepții, printre care și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj.

Prin încheierea din data de 07.03.2024 Tribunalul Dolj a respins, printre altele, ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj și a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 20.03.2024.

Prin sentința nr. 354/20.03.2024 a Tribunalului Dolj a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât și a fost respinsă ca prescrisă cererea de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 2221/2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, s-a anulat sentința nr. 354/20.03.2024 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. În considerentele deciziei nr. 2221/2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a reținut că instanța de fond avea obligația de a stabili natura juridică a înscrisului depus de pârât, să dispună comunicarea către partea reclamantă a notelor scrise, sens în care, soluționând cauza în baza unei excepții invocată de către pârât, instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității, dreptului la apărare și al egalității în procesul civil.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 20.11.2024, iar la primul termen de judecată din data de 17.02.2025, în raport de dispozițiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. s-a procedat la comunicarea notelor scrise către reclamantă pentru a formula un punct de vedere, fiind prorogată discutarea excepțiilor pentru termenul de judecată din data de 12.05.2025.

Prin sentința civilă nr. 960 din 12 mai 2025, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de către pârât și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj a reținut că litigiul de față, având ca obiect cererea formulată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în calitate de angajator, în contradictoriu cu persoana fizică pârâtă, are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 pct. 24 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social.

A mai arătat că pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei prezintă relevanță modalitatea în care a fost formulată cererea de chemare în judecată, respectiv de către reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, aceasta din urmă a formulat cererea de chemare în judecată în baza împuternicirii nr. 164/25.01.2022. Instanța a reținut că prin respectiva împuternicire, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova nu a dobândit calitatea de parte reclamantă, argument pentru care ar putea să atragă competența de la sediul acestei unități.

De asemenea, Tribunalul Dolj a mai reținut că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 55 din 14 septembrie 2016 privind reorganizarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. și înființarea Companiei Naționale de Investiții Rutiere - S.A., precum și modificarea și completarea unor acte normative, C.N.I.R. este persoana juridică română, cu capital social inițial integral de stat deținut prin Ministerul Transporturilor, având forma juridică de societate pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut, iar sediul C.N.I.R. este în municipiul București, bd. x.

A mai arătat că pentru dezvoltarea unor proiecte de infrastructură de transport, C.N.I.R. poate înființa sucursale, agenții, reprezentanțe, în țară și în străinătate, sau subunități fără personalitate juridică în condițiile legii și ale statutului.

În consecință, reținând, pe de o parte că dispozițiile legale incidente statuează competența de la sediul reclamantului, competența teritorială în cazul litigiilor de muncă fiind exclusivă, nefiind dovedit în cauză că reclamantul dispune de un sediu secundar, iar pe de altă parte că împuternicirea nr. 164/25.01.2022 conferă doar posibilitatea de a reprezenta interesele în justiție ale reclamantei, instanța a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

La termenul de judecată din 21.08.2025, Tribunalul București a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 6054/21.08.2025, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj și a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Tribunalul București a reținut că litigiul de față, având ca obiect cererea formulată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în calitate de angajator, în contradictoriu cu persoana fizică pârâtă, are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 pct. 24 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social. Astfel a reținut că în speță, reclamantul are sediul in București, însă cererea a fost formulată prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, in timp ce locul de muncă al paratului este in loc. Calafat.

Totodată a reținut că excepția necompetenței teritoriale a fost admisă in al doilea ciclu procesual, in condițiile in care Tribunalul Dolj, in primă instanță, a soluționat cauza prin admiterea excepției prescripției, reținând competența generală, materială si teritorială a acestei instanțe. Mai arată instanța că invocarea excepției în al doilea ciclu procesual, după trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de apel, s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Dolj și Tribunalul București s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele trei instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un conflict individual de muncă, prin care reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata sumei de 1.000 euro, reprezentând contravaloare autorizație de acces la rețeaua de drumuri din România, sumă ce rezultă din Raportul de Control al Curții de Conturi a României.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Înalta curte reține că date fiind dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, care reglementează o competență teritorială exclusivă de soluționare a litigiului, excepția de necompetență putea fi invocată conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

În cauză, excepția de necompetență teritorială, invocată de către pârât în fața primei instanțe, a fost respinsă în primul ciclu procesual, Tribunalul Dolj reținând că este competent general, material și teritorial să judece cauza.

Ulterior, în al doilea ciclu procesual, deși prin decizia de casare pronunțată de Curtea de Apel Craiova nu s-a pus în discuție competența teritorială a primei instanțe, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței, cu nerespectarea normei imperative prevăzute de prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.