ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2025

HOTĂRÂRE

25.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă sub nr. x/2024, la data de 30.01.2024, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Județeană de Pensii Ilfov, Casa Județeană de Pensii Prahova, Casa Națională de Pensii Publice, Ministerul Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței:

Să oblige pârâtele de rândul 1 și 4, respectiv Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Națională de Pensii Publice, la restituirea sumelor reținute din pensiile reclamanților B., C., E., F., H., J., K. începând cu luna ianuarie 2024, rețineri efectuate în aplicarea diferenței dintre cota de impozit progresiv, calculată în baza art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023 și cota de impozit prevăzută de art. 64 din Codul fiscal, cu aplicarea actualizării cu rata inflației și a dobânzilor legale penalizatoare, începând cu prima reținere și până la executarea integrală a obligației principale (art. 1 alin. (3) din 06 nr. 13/2011, art. 1531, art. 1535 C. civ.);

Să oblige pârâtele de rândul 3 și 4, respectiv Casa Județeană de Pensii Prahova și Casa Națională de Pensii Publice, la restituirea sumelor reținute din pensiile reclamanților A., D., G. începând cu luna ianuarie 2024, rețineri efectuate în aplicarea diferenței dintre cota de impozit progresiv, calculată în baza art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023 și cota de impozit prevăzută de art. 64 din Codul fiscal, cu aplicarea actualizării cu rata inflației șl a dobânzilor legale penalizatoare, începând cu prima reținere și până la executarea integrală a obligației principale (art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, art. 1531, art. 1535 C. civ.);

Să oblige pârâtele de rândul 2 și 4, respectiv Casa Județeană de Pensii Ilfov și Casa Națională de Pensii Publice, la restituirea sumelor reținute din pensia reclamantei I. începând cu luna ianuarie 2024, rețineri efectuate în aplicarea diferenței dintre cota de impozit progresiv, calculată în baza art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023 și cota de impozit prevăzută de art. 64 din Codul fiscal, cu aplicarea actualizării cu rata inflației șl a dobânzilor legale penalizatoare, începând cu prima reținere și până la executarea integrală a obligației principale (art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, art. 1531, art. 1535 C. civ.);

Să oblige pârâtul de rândul 5 - Ministerul Finanțelor, să asigure fondurile necesare în vederea restituirii sumelor cuvenite reclamanților, așa cum au fost ele solicitate la punctul 1;

La termenul din data de 21.11.2024, Tribunalul Prahova a disjuns cererea formulată de reclamanții A., D. și G. și a dispus formarea unui nou dosar.

De asemenea, a disjuns cererea formulată de reclamanta I. și a dispus formarea unui nou dosar, constatând faptul că, în prezentul dosar, au rămas reclamanții B., C., E., F., H., J. și K., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Națională de Pensii Publice, Ministerul Finanțelor și Consiliul National Pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 1401/21.11.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Prahova, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect "obligația de a face", formulată de reclamanții B., C., E., F., H., K. în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Națională de Pensii Publice, Ministerul Finanțelor și Consiliul National Pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, a evocat art. 154 din Legea nr. 263/2010 și a constatat necompetența sa teritorială exclusivă în soluționarea prezentei cauze, în raport de faptul că reclamanții au domiciliul în București, aflându-se astfel în circumscripția teritorială a Tribunalului București.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la 14.01.2025, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 4263 din 29.05.2025, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispozițiile art. 59 C. proc. civ. și a reținut că, în cauză, între drepturile pretinse de reclamanți prin aceeași cerere de chemare în judecată există o strânsă legătură, astfel încât sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, singurul motiv pentru care s-a dispus disjungerea cauzei fiind reprezentat de domiciliul acestora, reclamanții care au domiciliul în circumscripția Tribunalului Prahova fiind menținuți în coparticipare procesuală activă.

În aceste condiții, a constatat că în privința cererii formulate de reclamanții din prezenta cauză, a operat prorogarea legală de competență în favoarea Tribunalului Prahova, ca efect al formulării acțiunii introductive împreună cu reclamanții al căror domiciliu se află în circumscripția Tribunalului Prahova.

Prin urmare, a apreciat că, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Prahova, în circumscripția căreia reclamanții menținuți în cauză își au domiciliul, alegerea instanței aparținând, într-o atare ipoteză, reclamanților.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 01.08.2025.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Prahova și Tribunalul București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la data de 30.01.2024, mai mulți reclamanți, printre care și B., C., E., F., H., J. și K. au învestit instanța de judecată cu soluționarea unui litigiu de muncă, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Națională de Pensii Publice, Ministerul Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 1401 din 21.11.2024, Tribunalul Prahova a disjuns cererea formulată de reclamanții A., D. și G., precum și cea formulată de reclamanta I. și a dispus formarea a două noi dosare.

De asemenea, în raport de domiciliile reclamanților B., C., E., F., H., J. și K. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Totodată, conform art. 154 din Legea nr. 263/2010 "cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că o parte din reclamanții care au învestit instanța cu soluționarea conflictului de muncă aveau domiciliul în circumscripția Tribunalului Prahova. În privința acestor reclamanți, urmare a disjungerii cererii lor, Tribunalul Prahova a reținut că este competent teritorial să soluționeze cauza.

Potrivit art. 59 C. proc. civ., "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reține că între drepturile pretinse de reclamanți prin aceeași cerere de chemare în judecată există o strânsă legătură, astfel încât sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active.

Condiția ca dreptul ori obligația comună deduse judecății să izvorască din aceeași cauză ori ca între ele să existe o strânsă legătură este îndeplinită în litigiu, întrucât el vizează obținerea unor pretenții bănești, pretinse ca urmare a unor rețineri efectuate în aplicarea diferenței dintre cota de impozit progresiv, calculată în baza art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023 și cota de impozit prevăzută de art. 64 din Codul fiscal, cu aplicarea actualizării cu rata inflației și a dobânzilor legale penalizatoare, începând cu prima reținere și până la executarea integrală a obligației principale (art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, art. 1531, art. 1535 C. civ.).

Or, coparticiparea procesuală activă atrage prorogarea legală de competență în privința reclamanților care nu au domiciliul sau locul de muncă în raza tribunalului sesizat inițial, în temeiul art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

De aceea, subliniind că Tribunalul Prahova și-a reținut competența în judecarea cererilor disjunse din prezenta cauză, dar și că în litigiu se verifică premisa coparticipării procesuale active, Înalta Curte conchide că prorogarea de competență a operat în favoarea amintitei instanțe și pentru reclamanții din prezentul dosar.

Concluzia enunțată valorifică împrejurarea că prorogarea legală de competență operează de la momentul sesizării instanței cu acțiunea introductivă comună, astfel încât, fiind o măsură procesuală menită pentru buna administrare a justiției, disjungerea nu poate determina necompetența instanței inițial învestite, iar cauza disjunsă rămâne în competența acesteia, legal învestită atât material, cât și teritorial.

În raport cu considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.